Turismul rural: de la veşnicia satului la 20 de ani de ANTREC

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Peisaj în zona Moieciu de Sus

Îmi place să subliniez, mereu, că turismul rural este unica formă de turism dezvoltată, oficial, după 1989, de la zero. Această formă de turism a căpătat o amploare mare în ultimii 10-15 ani, vacanţele alternative fiind din ce în ce mai solicitate de către români. Îmi place să subliniez, mereu, că turismul rural este unica formă de turism dezvoltată, oficial, după 1989, de la zero.

Şi este normal să fie aşa: ne-am urbanizat din ce în ce mai mult, în special după aderarea la Uniunea Europeană, şi ne-am cam pierdut (din lipsă de timp şi din cauza stresului din ce în ce mai prezent) contactul cu mediul rural, cu locurile unde ne petreceam copilăria, la bunici. Principalul promotor al acestui tip de turism este Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic şi Cultural (ANTREC), organizaţie înfiinţată în 1994, care în acest an împlineşte 20 de ani de activitate. ANTREC are, în prezent, peste 5000 de pensiuni rurale membre, dispuse în 32 de judeţe.

Turiştii trebuie să ştie că există o diferenţă între pensiunile turistice şi cele rurale. Cele din urmă, faţă de primele, nu pot fi dispuse decât în afara ariilor urbane, în sate sau commune. Potrivit legislaţiei în vigoare, pensiunile turistice sunt structuri de primire turistice, având o capacitate de cazare de până la 10 camere, totalizând maximum 30 de locuri în mediul rural, şi pânã la 20 de camere în mediul urban. Acestea funcţionează în locuinţele cetăţenilor sau în clădiri independente, care asigură în spaţii special amenajate cazarea turiştilor şi condiţiile de pregătire şi servire a mesei. Amplasarea pensiunilor turistice rurale trebuie realizată în locuri ferite de surse de poluare şi de orice alte elemente care ar pune în pericol sănătatea sau viaţa turiştilor. Turismul rural este, în acelaşi timp, şi o formă de ecoturism, care poate fi combinată şi cu turismul montan, cu turismul de aventură sau cu alte forme de turism. Specialiştii Organizaţiei Mondiale a Turismului şi ai Consiliului Mondial al Turismului şi Călătoriilor chiar ne recomandau, acum 7-8 ani, să ne concentrăm pe câteva forme de turism pentru promovarea României către alte ţări, printre care cel rural şi ecologic.

Pensiunile rurale diferă de cele agroturistice, deşi sunt amplasate tot în mediul rural. Structurile de cazare agroturistice se află în proprietatea unor fermieri care au activitate agricolă şi de cele mai multe ori deservesc pensiunea cu produse proprii. Pensiunile rurale se află, bineînţeles, tot în mediul rural, respectă cerinţele, dar proprietarii nu trebuie să fie neapărat agricultori sau locuitori ai satelor respective.

Peisaj la Moieciu de Sus

Criteriile de clasificare ale pensiunilor rurale şi agroturistice din România respectă standardele Eurogîtes – Asociaţia Europeană de Turism Rural. La un moment dat, Dr. Maria Stoian – cea care a fondat ANTREC alături de mama sa, Mioara Stoian – a fost şi preşedinte Eurogîtes. În România, pensiunile sunt clasificate de către Autoritatea Naţională pentru Turism, alături de ANTREC. Standardele sunt exprimate în margarete (de la una la cinci), în funcţie de gradul de confort.

Pentru cei care nu ştiu, veterana turismului rural european este Franţa, a cărei asociaţie, Gîtes de France, s-a înfiinţat în 1951 şi în prezent are, drept membri, proprietari a peste 55.000 de pensiuni. Primul proprietar înregistrat a fost senatorul Emile Aubert, care a creat o pensiune în zona Alpilor de Jos.

Dar cum era înainte de 1989? Oficial, turiştii nu se puteau caza decât în structuri de cazare autorizate – hoteluri, hosteluri, vile. Însă mulţi turişti care alegeau să-şi creeze propriile circuite prin România cu automobilul (că în afara ţării era cam greu să ieşi) băteau la porţile unor gazde în sate din zone cu tradiţie precum Maramureş, Bucovina, Mărginimea Sibiului şi altele. Erau primiţi foarte bine, pentru că ospitalitatea românească nu s-a dezminţit niciodată la ţară.

Puţini ştiu că şi turiştii străini beneficiau de turism rural înainte de 1989, dar fără cazare. ONT Carpaţi încadra în circuitele României şi plimbări cu căruţa, mese tradiţionale, spectacole folclorice etc.  Cu cazarea era prea complicat, deoarece românii « simpli » nu aveau voie să interacţioneze cu străini.

După 1989, am observat o schimbare interesantă. Turiştii români doreau vile moderne, cu termopane (că tot erau la modă), chiar dacă amplasate în mediul rural, iar străinii căutau neapărat autenticul şi casele cu iz de vechime. Printre primii străini care au descoperit farmecul turismului rural autohton se numără japonezul Miya Kosei, care, încă din anii ’60, spunea, despre Maramureş:“M-am îndrăgostit de frumuseţea naturală a peisajului, de oamenii şi de tradiţiile milenare ale Maramureşului. A urmat, în anii ’90, Prinţul Charles al Marii Britanii, un adevărat ambasador al turismului românesc. Acum câţiva ani, tot în Maramureş, lângă Deseşti, am descoperit o pensiune transformată dintr-o fostă casă parohială, veche de 214 ani! Şi mai interesant este că aici se stabilise, pentru un an de zile, o familie de francezi, care şi-a dat seama că are nevoie de liniştea Maramureşului pentru a se ocupa mai îndeaproape de copii. Astfel, au renunţat la tumultul Franţei şi au venit aici. Copiii învăţau pe Internet, la distanţă. Familia, pe care am prins-o tocmai când servea masa de prânz, deja căpătase ceva din ospitalitatea românească.

Ei bine, de câţiva ani, tocmai datorită urbanizării accelerate, şi românii au început să caute autenticitatea şi să fugă de termopane. Şi, de asemenea, sunt interesaţi de vestita noastră bucătărie tradiţională, care, deşi uneori « grea « , încântă papilele gustative.                      

Deşi ANTREC s-a înfiinţat la 43 de ani după omoloaga sa din Franţa, Gîtes de France, asociaţia română s-a dezvoltat în forţă şi a devenit una din cele mai respectate organizaţii pe plan european. Astfel, între 1997 şi 1999, Maria Stoian, fondatorul ANTREC, era aleasă, după cum aminteam, drept preşedinte al Eurogîtes (structură care are 24 de ţări membre), iar între 1999 şi 2005, vicepreşedinte. Ţările cu cele mai dezvoltate produse de turism rural din Europa sunt Franţa, Austria, Italia, Elveţia, Marea Britanie şi Irlanda.  

Revenind la România, menţionăm că “zona zero” a turismului rural este Bran-Moieciu. Un aport la dezvoltarea acestei zone, precum şi a ANTREC, l-a avut Mioara Stoian, nimeni altcineva decât mama Mariei Stoian, al cărei vis a fost întotdeauna apariţia turismului rural. Alte regiuni care s-au dezvoltat puternic sunt Bucovina şi Maramureş, locuri unde tradiţiile s-au păstrat aproape intacte. Pentru Maramureş, pionierii au fost Botiza şi Poienile Izei (în prezent judeţul având peste 300 de pensiuni membre ANTREC), iar pentru judeţul Suceava, Sadova şi Vama. De asemenea, judeţul Braşov a continuat să-şi  menţină renumele, prin apariţia altor pensiuni în localităţi precum Prejmer, Râşnov sau Zărneşti.

Delta Dunării a cunoscut, de asemenea, o dezvoltare a turismului rural în ultimii ani, majoritatea pensiunilor fiind în localitatea Crişan, dar şi în uitata Sulina, Chilia Veche sau Murighiol. În ultimii zece ani, a intrat în atenţia turiştilor şi zona Buzău, cu pensiuni la Gura Tegii, Chiojdu, Mînzăleşti, Pleşcoi, Sărata Monteoru şi Vintilă Vodă. Mai la nord, avem judeţele Vrancea şi Neamţ, şi ele renumite pentru calitatea turismului rural.

“Noii veniţi” sunt, dacă ne referim la regiuni, nordul Olteniei, Banatul (în special judeţul Caraş-Severin) şi Apusenii (unde s-a reuşit, într-o manieră unică, punerea în valoare a naturii şi a tradiţiilor). Pentru ultima regiune menţionăm localităţi precum Albac, Ampoiţa şi Rîmetea. De asemenea, în judeţe precum Neamţ şi Bistriţa au început să apară din ce în ce mai multe pensiuni.

Am vorbit despre trecut, despre prezent, dar ce ne poate aduce viitorul? Vor apărea, clar, din ce în ce mai multe pensiuni şi va fi introdus şi sistemul de clasificare tematică, după modelul francez. Ei au pensiuni de tranzit, de business, de pescuit şi multe altele, iar această diversitate ajută mult în procesul de marketing şi în structurarea ofertelor, care pot fi promovate mai eficient de către agenţiile de turism. De asemenea, vor fi din ce în ce mai multe evenimente. ANTREC a lansat festivalurile ca atracţie turistică, deşi mereu au existat sărbători în mediul rural, gen Nedeia, iarmaroace, deoarece aceasta reprezintă, până la urmă, viaţa satului. Evenimentele au sprijinit enorm dezvoltarea turistică în diverse zone. De exemplu, comuna Ciocăneşti din judeţul Suceava, lângă Vatra Dornei, nu era atât de cunoscută până când ANTREC nu a organizat acolo Festivalul Păstrăvului pentru prima dată, în 2004. Apoi a urmat Festivalul Ouălor Încondeiate, care a impulsionat şi mai mult turismul din zonă şi a atras agenţiile de turism. La ora actuală, ANTREC organizează anual, în toată ţara, zeci de evenimente importante, pe tot parcursul anului. În acest an, care marchează 20 de ani de la înfiinţarea ANTREC, asociaţia intenţionează să lansăm o strategie de dezvoltare a turismului rural la nivel naţional, având în vedere contextul actual şi evoluţia preferinţelor consumatorilor. Ţinând cont că la sat s-a născut veşnicia, turismul rural va fi veşnic şi mereu ospitalier, aşa cum sunt românii la ei acasă.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite