Alba Iulia: Maria Zgârciu redă sănătatea cărţilor vechi

Maria Zgârciu redă sănătatea cărţilor vechi şi scrie lucrări despre munca sa. A crescut la ţară în sânul unei familii pentru care dragostea, respectul şi comunitatea însemnau totul.

Profil:
Data şi locul naşterii: 27 martie 1976
Studii: Facultatea de Socilogie, Facultatea de muzeologie, conservare şi restaurare a patrimoniului, Alba Iulia; Masterandă a Facultăţii de muzeologie, conservare şi restaurare a patrimoniului din cadrul Universităţii "1 Decembrie 1918" Alba Iulia
Stare civilă: căsătorită

Maria Zgârciu a învăţat de mică să îi respecte pe cei din jurul său. Pe când avea 5 ani familia sa s-a mutat din Alba Iulia în localitatea Lancrăm, unde tatăl său, preot, a preluat parohia ortodoxă. A crescut cunoscând îndeaproape opera lui Lucian Blaga şi influenţată de multe întâmplări frumoase. „Aveam casa la 5 metri de mormântul marelui poet. Am crescut cu opera lui, iar pragul casei părinteşti a fost trecut de mulţi oameni de cultură, dar în mod deosebit am fost impresionată de corespondenţa tatălui meu cu marele călugăr Nicolae Steinhardt“, şi-a amintit Maria.

Copilărie petrecută printre icoane şi cărţi vechi

Ea consideră că nimic nu a fost întâmplător în viaţa sa şi că fiecare detaliu i-a îndreptat paşii spre ceea ce a devenit astăzi şi au maturizat-o. În prezent este restaurator de carte la Centrului Naţional de Conservare şi Restaurare de Carte Veche din Alba Iulia. „Am citit foarte mult. Practic cărţile erau refugiul meu din adolescenţă şi chiar după. Mi-am petrecut copilăria printre cărţi vechi, icoane şi morminte“, a povestit tânăra. Cu toate că înclinaţiile sale erau spre literatură şi scris, Maria s-a orientat spre două specializări diferite.

„Am studiat în paralel la două facultăţi: Sociologie – pentru că îmi place comunicarea şi Facultatea de muzeologie. Am început să lucrez după încheierea studiilor ca logoped la o şcoală cu copii cu probleme, însă pe parcurs mi-am dat seama că locul meu nu era acolo“, a afirmat restauratoarea.

Şi-a îndreptat atenţia spre cealaltă specializare şi s-a angajat la Centrul Naţional de Conservare şi Restaurare de Carte Veche din Alba Iulia. „Când am ajuns aici mi-am dat seama că ştiam doar teorie, iar practica era cu totul altceva. Am avut norocul să lucrez la un laborator deja cunoscut în toată ţara, alături de Sofia Ştirban, în care am găsit un real sprijin. Dânsa pusese bazele laboratorului şi era o profesionistă desăvârşită, un exemplu pe care l-am urmat. Punea mult suflet în munca sa“, a povestit Maria Zgârciu.

Studii despre restaurarea cărţilor vechi 

De-a lungul anilor tânăra a restaurat sute de cărţi, a scris zeci de studii despre ceea ce face. Totodată a publicat studii de specialitate, a participat la sesiuni ştiinţifice şi saloane de restaurare. Ultimul studiu al său, despre circulaţia cărţilor vechi, a fost făcut în localitatea natală, Lancrăm. „Lucrarea tratează şi problemele de conservare a cărţilor, şi sper că va fi publicată anul acesta în revista Apulum“, a precizat Maria.

Lucrul printre cărţile vechi i-au trezit repede amintiri tinerei care la început nu găsea o motivaţie pentru care a ales această meserie. „În subconştientul meu mediul copilăriei rămăsese viu. Mi-am dat seama cand am venit aici că am ajuns să lucrez cu cărţile vechi pentru că eram crecută cu ele. Le cunoşteam atât de bine, de la miros până la atingere“, a spus restauratoarea de carte.

Care este cea mai importantă carte pentru tine pe care ai „vindecat-o“?
M.Z.: „Fiecare carte care intră în laborator pentru mine este unică şi specială, nu doar datorită conţinutului, ci şi prin frumuseţea tiparului, a ornamentelor, a legăturii de epocă. Consider cărţiile nişte fiinţe bolnave cărora încerc să le redau starea de sănătate. Mai întâi le studiez, apoi le pun un diagnostic, le conserv pentru a nu li se croniciza boala, după care începe tratamentul de restaurare. Consider că dincolo de valoare lor patrimonială, aceste cărţi sunt o parte din sufletul nostru. Lucrând în echipă, pot spune că facem o restaurare ştiinţifică, dar în acelaşi timp ne bazăm şi pe îndemânarea şi experienţa noastră proprie“.

Ce-i place: „Îmi plac Sărbătorile de Paşte şi Crăciun, mireasma bradului şi a cozonacului, zâmbetul inocent al nepoţelului meu. Îmi place primăvara.şi muzica interpretată de Julio Iglesias şi Nana Mouskouri. Apreciez foarte mult oamenii de calitate. Îmi place grădina bisericii din Lancrăm unde se odihneşte tatăl meu“.

Ce nu-i place: „Nu îmi place tristeţea şi disperarea pe care o văd tot mai des pe chipurile oamenilor din cauza vremurilor tulburi pe care le traversăm“.