Alba Iulia: Portret / Iosif Oros scoate profit din repararea papucilor

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Alba Iulia: Portret / Iosif Oros scoate profit din repararea papucilor
Alba Iulia: Portret / Iosif Oros scoate profit din repararea papucilor

Iosif  Oros a devenit vestit în oraş pentru priceperea cu care repară papucii. Pantofar de mai bine de 18 ani, prin mâinile sale au trecut mii de perechi de încălţămite.

Născut la Turda, paşii l-au purtat pe Iosif Oros la Alba Iulia, unde, în primă fază a muncit la întreprinderea Utilajul, după care din 1884 a lucrat la fabrica de papuci Ardeleana.

„După revoluţie, când erau discuţiile despre posibilitatea de a te privatiza şi a lucra singur, mi-am luat inima-n dinţi şi mi-am dezvoltat o mică afacere. Am fost primul dintr-o întreprindere întreagă care m-am privatizat. Au urmat apoi şi alţii, dar eu am fost primul din toată Ardeleana”, îşi aminteşte cu nostalgie Iosif Oros.

De atunci s-a ocupat doar cu reparatul papucilor. „La început mi-a fost mai greu. Ştiam doar să pun flecuri. Veneau prieteni, cunoştinţe care aveau alte probleme, îmi lasau papucii, obligându-mă să mă descurc singur. Aşa a trebuit să învăţ meseria”, a spus pantofarul.

Materiale de import

Iosif Oros îşi achiziţionează materialele din întreaga ţară, uneori chiar şi din străinătate. „Am dezvoltat afacerea greu, pentru că în meseria noastră nu eşti ajutat de nimeni. Te descurci de unul singur. Plăteşti impozitele şi tot ce mai impune legislaţia. Iar pentru a-ţi procura materiale trebuie să te duci prin întreprinderi”, a completat albaiulianul.

Costurile cu reparatul papucilor diferă de la caz la caz, în funcţie şi de mărimea lor, dar şi de defectul pe care-l au. „Oamenii nu ştiu că diferenţa este mare la lucru. La un papuc mare lucrezi mai uşor, pe când la un pantof, lucrezi mai greu şi nu întotdeauna eşti sigur că va şi dura”, a mai spus Iosif Oros.

Un mijloc de relaxare


Pasiunea pentru meserie sa a crescut odată cu timpul, recunoscând că stă la atelier mai mult decât acasă. Pentru Iosif Oros repararea papucilor a devenit o joacă, un mijloc de relaxare.

„Meseria mi se pare foarte uşoară pentru că m-am obişnuit. Ca să simt că lucrez, ar trebui să am câte 30, 40 de papuci pe zi. Merită să fac acest lucru mai departe. Dacă nu ar fi meritat şi din punct de vedere financiar, mă îndreptam spre alt domeniu. Acum nu aş face altceva. Este munca mea, este pasiunea mea. M-aş descurca fără să muncesc, dar nu pot să stau acasă”, a afirmat meşterul papucar.

Iosif  Oros spune că activitatea sa nu a fost afectată de criza economică, dar recunoasşte că nu este o meserie pentru oricine deoarece se mai întâmplă ca papucii să fie murdari sau să miroasă urât. Dar acestea sunt aspecte peste care trece repede, cu apă şi săpun. Meseria de pantofar este dusă mai departe de fiul său, care, deşi de profesie inginer, şi-a deschis şi el atelier de reparat încălţăminte. 

Întrebări şi răspunsuri:

Sunt greu de mulţumit clienţii?
I.O.: „În timp am învăţat că trebuie să-i împaci pe toţi. Sunt oameni şi oameni. Sunt clienţi serioşi dar şi persoane recalcitrante, care spre exemplu mă întreabă de ce vreau să le ştiu numele, că doar eu repar papuci. E normal să-i notez numele, pentru a evita confuziile şi încurcare pantofilor, dacă vine cineva cu o pereche la fel”.

De ce trebuie să ţinem cont când ne cumpărăm pantofi?
I.O: Sunt foarte multe tipuri de papuci acum pe piaţă şi calitatea acestora diferă foarte mult în funcţie de preţ şi material. Dar ar trebui să se ţină cont de un aspect. Atunci când se cumpără o perche de papuci, să se probeze amândoi, nu doar pe unul dintre ei. Dacă un papuc jenează, provoacă o durere groaznică, ca şi cea de măsele”.

Ce-i place: „Unul dintre lucrurile care-mi place cel mai mult este să-mi petrec timpul liber cu nepoţii. De câte ori am posibilitatea mă joc cu ei. Mă relaxează. Am o nepoţică, care atunci când vine în atelier este foarte atentă şi vrea şi ea să mă ajute. Mă pasionează de asemenea şi domeniul construcţiilor, atât proiectarea clădirilor cât şi înălţarea lor”.

Ce nu-i place:
„Sunt foarte multe lucruri care nu-mi plac. Dar cel mai mult, nu suport statul degeaba. Nu-mi plac oamenii care nu muncesc, care nu fac nimic. Nu-mi plac nici persoanele care beau sau cei care fumează. Din cauza băuturii, foarte multă lume se strică”.

Alba Iulia frumoasă:
„Îmi place oraşul în întregime. S-a dezvoltat destul de bine, cu toate că ar fi loc şi de mai mult. Îmi place faptul că oraşul s-a delimitat oareşicum în două părţi, cea istorică, Cetatea, şi centrul oraşului, care este mai modern. E o minune dată de Dumnezeu, nu oricine are parte de aşa ceva”.

Alba Iulia urâtă: „În principiu îmi place foarte mult oraşul, dar nu-mi plac unele persoane, care folosesc pe stradă un limbaj total neadecvat”. 

Profil

Născut: 5 martie, 1954, la Turda
Educaţie: Liceul agricol, Curs de merceologie
Ocupaţie: Pantofar
Familie: Căsătorit, doi copii şi doi nepoţ
i

Alba Iulia



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite