FOTO Bisericuţa veche din lemn din Pianu de Sus, unde a fost scos pământul „profanat“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Bisericuţa are o vechime de peste 250 de ani. Foto: Ţeţcu Mircea Rareş
Bisericuţa are o vechime de peste 250 de ani. Foto: Ţeţcu Mircea Rareş

O bisericuţă de lemn din satul Pianu de Sus, judeţul Alba, veche de peste 250 de ani, impresionează prin formă şi valoarea obiectelor religioase pe care le deţine.

Este un monument cu o istorie extrem de specială. Biserica de lemn din Pianu de Sus a fost iniţial ceva mai mare, forma actuală având-o de la 1918, când, din cauza deteriorării, s-a luat decizia mutării turnului - clopotniţă.

”Această sfântă şi dumnezeiască biserică dintâi nu s-a aflat nimeni să ştie cine a făcut şi când, iar acum, cu ajutorul lui Dumnezeu, ridicatu-s-a din temelie cu osârdia cinstiţilor preoţi popa Moise, popa Dumitru, popa Ioan, cu toată cheltuiala satului, cu lemnul, cu şindrila, cu zugrăveala. Anul 1761”, scrie în chirilică pe grinda care desparte altarul de naos. 

GALERIE FOTO CU BISERICA DE LA PIANU DE SUS

Se presupune, după informaţiile oamenilor bătrâni, că prima biserică a Pianului a fost pe acelaşi loc şi făcută din „grădele” (nuiele împletite în jurul unor ţăruşi înfipţi în pământ şi apoi tencuite cu pământ). În jurul acesteia a fost eificată noua biserică din lemn în 1761. Ea reprezintă nu numai un valoros monument de arhitectură, evocator pentru lăcaşurile de lemn dispărute de pe întreaga vale a Pianului.

biserica lemn pianu alba

”Despre Pianu de Sus ştim, fiind în foarte puţinele situaţii unde ştim concret unde s-a întâmplat aşa ceva, că lupta pentru păstrarea ortodoxiei a mers până acolo încât au scos inclusiv pământul din biserică. L-au considerat profanat de către preoţii uniţi şi biserica a trebuit efectiv refăcută cu totul pentru a mai putea fi folosită de către ortodocşi”, afirmă muzeograful Ana Dumitran, de la Muzeul Unirii din Alba Iulia. Ea spune că cei trei preoţi - Moise, Dumitru şi Ioan, amintiţi în inscripţia de la 1761, au fost printre cei mai vajnici şi eficienţi susţinători ai lui Sofronie de la Cioara, fiind menţionaţi şi în multe documente, şi într-un contact cu autorităţile bisericeşti din Ţara Românească.

biserica lemn pianu alba

Chiar dacă pământul, considerat de ortodocşi că a fost profanat de către greco-catolici, a fost scos din biserică, nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu icoanele, care au fost păstrate. Printre acestea sunt şi icoane de la 1740, ai căror autori sunt pictorii care au lucrat şi în biserica de la Daia. Acestea au fost restaurate şi se află în colecţia muzeului Museikon de la Alba Iulia.

biserica lemn pianu alba

Tavanul, care arată astfel în urma refacerii din 1918, este format jumătate dintr-un chip al Arhanghelului şi al Cuvioasei Paraschiva, patroana bisericii. Pictorul este Iacov din Răşinari, cel care a pictat şi la Catedrala

biserica lemn pianu alba

Sfânta Treime din Blaj.

”Probabil pictura nu a fost terminată la 1761. Dovadă că cei din Laz pictează pronaosul”, a mai spus Dumitran. Pictura este realizată pe pânză lipită pe pereţii de lemn. Ea se prezintă într-un stadiu de degradare foarte avansat. Mult mai bine s-a păstrat însă pictura aflată lângă uşă, care a fost protejată de un dulap. Ana Dumitran a opinat că ar fi suficient ca pictura să fie doar curăţată şi apoi acoperită, în condiţiile în care o restaurare ar dura mulţi ani şi nici nu prea ar fi specialişti în acest sens.

  

În faţa bisericii se află o masa de piatră care cândva a fost în altar şi pe care se mai văd urmele unde se introduceau moaştele. În biserică s-a slujit până pe la 1830 - 1842. Localnicii aveau deja, de la 1811, o biserică de zid, dar erau prea mulţi pentru a încăpea în aceasta şi în plus erau şi doi preoţi. În consecinţă, în bisericuţa de lemn au fost oficiate slujbe religioase până când a fost construită şi o a doua biserică de zid.

Bisericuţa este construită din lemn de brad, fiind aşezată pe fundaţie de piatră, cu încheieturi la colţuri de o rară măiestrie. Altarul are formă hexagonală. Iniţial, biserica a avut o lungime de 12 metri şi o lăţime de 6,5 metri. În 1918, din cauza deteriorării, s-au conservat altarul şi o mică parte din naos, mutându-se turnul (clopotniţa) la partea conservată. Locul până unde a fost iniţial biserica a fost marcat în 1925 cu doi brazi, care între timp au fost tăiaţi. 

Fiindcă ajunsese să plouă în ea, autorităţile locale au sprijinit financiar înlocuirea acoperişului din şindrilă, lucru realizat relativ recent. Primarul comunei Pianu, Marin Petruse, a menţionat că biserica nefiind deocamdată intabulată, figurând pe Biserica Greco - Orientală, şi nu pe Parohia din Pianu de Sus, nu a putut fi cuprinsă în vreun proiect de finanţare europeană pentru a fi restaurată. Stâlpii funerari din jurul lăcaşului, încă în număr însemnat, îi sporesc farmecul ambiental. Pianu de Sus este una dintre puţinele localităţi din ţară unde se mai practică obiceiul amplasării de stâlpi funerari la morminte. 

biserica lemn pianu alba

Vă invităm să citiţi şi: 

Medic de familie despre evoluţia epidemiei: ”Acum e valul 1 la noi. Scoateţi cardul de sănătate. Suntem în urmă rău cu protocoalele” 

UPDATE „Piraţii“ anului 2020. Cum racolează călători „rechinii“ şoselelor fără ca poliţia să îi deranjeze

Alba Iulia



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite