Ce este percheziţia domiciliară şi în ce condiţii poate fi realizată. De ce nu poate fi începută înainte de ora 6.00
0
Poliţiştii şi procurorii, în activitatea lor, se folosesc deseori de procedura percheziţiei la domiciliul unor suspecţi sau la sediul unor societăţi comerciale vizate în proceduri penale. Modul în care se desfăşoară percheziţia este prevăzut strict în Codul de Procedură penală.
Astfel, din punct de vedere juridic perchezitia domiciliară este procedeul probatoriu ce constă în cercetarea locuinţei unei persoane fizice, a sediului unei persoane juridice sau a oricărui alt spaţiu, delimitat în orice mod, care aparţine sau este folosit de o persoană fizică sau juridică pentru descoperirea şi strângerea probelor cu privire la infracţiunea pentru care s-a început urmărirea penală, la conservarea urmelor săvârşirii infracţiunii sau la prinderea suspectului ori inculpatului.
Totodoată, percheziţia domiciliară poate fi efectuată în domiciliul sau reşedinţa suspectului sau inculpatului, dar şi în alte locuinţe sau spaţii aparţinând unor alte persoane (rude ale suspectului sau inculpatului, martori etc.).
Percheziţia, în funcţie de legătura cu derularea unui proces penal, poate fi: judiciară (domiciliară, corporală, percheziţia asupra vehiculelor şi percheziţia informatică); extrajudiciară (percheziţie vamală, percheziţia efectuată la accesul într-o instituţie publică, aeroport, complex sportiv etc.).
Percheziţia domiciliară face parte din categoria percheziţiei judiciare şi, potrivit art. 156 alin. (2) NCPP, aceasta se efectuează cu respectarea demnităţii, fără a constitui o ingerinţă disproporţională în viaţa privată. Conform art. 27 alin. (1) din Constituţie: ”Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne in domiciliul ori reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia.” Totodată, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului stipulează în art. 8 par. 1, faptul că: ”Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale”.
Emiterea mandatului de percheziţie în cursul urmăririi penale. Percheziţia poate fi dispusă exclusiv de judecătorul de drepturi şi libertăţi, prin încheiere motivată, în cursul urmăririi penale, la cererea procurorului, sau în cursul judecăţii, de instanţă din oficiu sau la cererea procurorului.
Cererea procurorului prin care se solicită dispunerea unei percheziţii domiciliare trebuie să cuprindă:
- descrierea locului unde urmează să se efectueze percheziţia, iar dacă sunt suspiciuni rezonabile privind existenţa sau posibilitatea transferării probelor, datelor sau persoanelor căutate în locuri invecinate, descrierea acestori locuri;
- indicarea probelor ori a datelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni sau cu privire la deţinerea obiectelor ori înscrisurilor ce au legătură cu o infracţune;
- indicarea infracţiunii, a probelor sau a datelor din care rezultă că în locul în care se solicită efectuarea percheziţiei se află suspectul ori inculpatul sau pot fi descoperite probe cu privire la săvârşirea infracţiunii ori urme ale săvârşirii infracţiunii;
- numele, prenumele şi, dacă este necesar, descrierea suspectului sau inculpatului despre care se bănuieşte că se află în locul unde se efectuează percheziţia, precum si indicarea urmelor săvârşirii infracţiunii ori a altor obiecte despre care se presupune că există în locul ce urmează a fi percheziţionat.
Încheierea de încuviinţare şi mandatul de percheziţie
Durata mandatului de percheziţie domiciliară este de maximum 15 zile, iar în acest interval, mandatul de percheziţie nu poate fi folosit decât o singură dată. Percheziţia domiciliară nu poate fi efectuată în timpul nopţii. Organele de urmărire penală pot pătrunde în domiciliul unei persoane în vederea efectuării percheziţiei între orele 6:00-20:00, cu excepţia situaţiei în care infracţiunea este flagrantă sau percheziţia urmează să se efectueze într-un local public. Percheziţia care este începută între orele 6:00-20:00 poate fi continuată şi în timpul nopţii.
Potrivit art. 161 din noul Cod de Procedură penală, activităţile desfăşurate cu ocazia efectuării percheziţiei sunt consemnate într-un proces verbal care trebuie să cuprindă:
- numele, prenumele şi calitatea celui care îl încheie;
- numărul şi data mandatului de percheziţie;
- locul unde este încheiat;
- data şi ora la care a început şi ora la care s-a terminat efectuarea percheziţiei, cu menţionarea oricărei întreruperi intervenite;
- numele, prenumele, ocupaţia şi adresa persoanelor ce au fost prezente la efectuarea percheziţiei, cu menţionarea calităţii acestora;
- efectuarea informării persoanei la care se va efectua percheziţia cu privire la dreptul de a contacta un avocat care să participe la percheziţie;
- descrierea amănunţită a locului şi condiţiilor în care înscrisurile, obiectele sau urmele infracţiunii au fost descoperite şi ridicate, enumerarea şi descrierea lor amănunţită, pentru a putea fi recunoscute; menţiuni cu privire la locul şi condiţiile în care suspectul sau inculpatul a fost prins;
- obiecţiile şi explicaţiile persoanelor care au participat la efectuarea percheziţiei, precum şi menţiunile referitoare la înregistrarea audiovideo sau fotografiile efectuate;
- menţiuni despre obiectele care nu au fost ridicate, dar au fost lăsate în păstrare;
- menţiunile prevăzute de lege pentru cazurile speciale.
Percheziţia se face în prezenţa persoanei la care se efectuează percheziţia, iar în lipsa acesteia, în prezenţa unui reprezentant, a unui membru al familiei sau a unui vecin având capacitate de exerciţiu. Pentru a exista garanţia că această activitate sedesfăşoară în coordonatele legii, operaţiunile de percheziţionare se efectueazăde către organul judiciar în prezenţa unor martori asistenţi.
Se încarcă comentariile...
