Cele mai vechi hărţi ale teritoriului actual al României. Transilvania şi Dacia, gravate pe lemn de sasul Honterus
0
Cea mai veche hartă care descrie parţial actualul teritoriu al României a fost publicată la Braşov, în anul 1542, şi este opera lui Johannes Honterus. Zece ani mai devreme, acelaşi autor a realizat la Basel prima reprezentare a Transilvaniei.
Johannes Honterus, născut Austen (1498 – 1549), a fost un învăţat umanist sas şi reformator religios care a trăit la Braşov. Acesta a gravat prima hartă a actualului spaţiu al României în 1542 pe o placă de lemn şi a inclus-o în lucrarea Rudimenta Cosmographica. Teritoriile celor trei ţări româneşti Valachia, Moldavia şi Transylvania au fost numite, generic, Dacia.
Nume de râuri cuprinse în hartă sunt: Danubius, Alutas, Pruth, Ticia, Nester. Localităţile menţionate sunt: Tergouistia, capitala Valahiei, Sossauia, capitala Moldovei, Brayle, Bistricia, Varadi (Oradea), Cibinium (Sibiu) şi Corona (Braşov), Feltinum (care nu poate fi Fălticeni), Kilia. Mai sunt reprezentate câteva localităţi cărora nu le este indicat numele. Sunt indicaţi, prin semne convenţionale, munţi, păduri. Pe această hartă localizarea entităţii teritoriale Rascia este la sud de Dunăre.
Harta Daciei din 1542, reprezentând actualul teritoriu al României
Mai veche decât aceasta, cu aproximativ 10 ani este lucrarea realizată tot de Honterus, în anul 1532, ce reprezintă harta Transilvaniei. Harta imprimată la Basel a cunoscut o mare căutare în epocă şi a avut, potrivit istoricilor, un rol esenţial în dezvoltarea cartografiei româneşti.Denumită „Chorographia Transylvaniae Sybemburgen“, harta realizată de Honterus indică într-un cartuş central anul 1532 ca an al apariţiei. Din lucrarea lui Marin Popescu-Spineni, „România în izvoare geografice şi cartografice”, aflăm că lucrarea lui Honterus este, din punct de vedere cronologic, prima hartă a Transilvaniei. „Honterus a realizat-o prin tehnica gravurii în lemn, meşteşug pe care l-a desprins la Basel, unde lucrat între 1530 şi 1532 ca lector, corector şi consilier literar al tipografiei şi editurii Insingrin“, se artă în lucrarea citată.
Harta lui Honterus, „mobilată“ cu cetăţile Transilvaniei
În studiul „Cartografie, noţiuni introductive“ se spune că harta lui Honterus conţine 219 de nume de locuri, scrise în germană şi, în, unele cazuri, şi în latină. O excepţie notabilă este chiar oraşul natal al autorului, Braşovul, al cărui nume este dat doar în latină – Corona. „Este pentru prima data când pe o hartă a Transilvaniei apar unităţi administrative, când formele de relief, apele, aşezările omeneşti îşi găsesc o reprezentare cât mai reală“, se spune în studiul citat.
Pe harta lui Honterus, Transilvania este împărţitä în următoarele şase regiuni: Ţara Bârsei (Burzeland); Ţara Oltului (Althland); Ţara din faţa pădurii (Land vor dem Wald) cu centrul la Alba Iulia; Ţara Vinurilor Târnavele (Weinland); Ţara Năsăud (Nösnerland); Ţara Secuilor (Ciculia). Multe denumiri de sate apar în fiecare dintre aceste mari unităţi, unele dintre ele în traducere sau în transcriere fonetică germană: Şapte Sate (7 Dörfer), Târlungeni (Tarlen), Satele Vlahilor (Blechisch därfer).
O analiză a hărţii lui Honterus, publicată pe medievistica.ro, îi aparţine lui Gelu Munteanu, care subliniază că eruditul braşovean ar fi încercat să redea, schematic, contururile cetăţilor importante ale Transilvaniei, aşa cum arătau ele atunci. Vorbim de: Sibiu, Braşov, Cluj, Bistriţa, Mediaş, Sighişoara, Sebeş, Alba Iulia. Ultimul oraş era sediul Episcopiei Catolice, iar ulterior va deveni, pentru 17 secole, capitala Principatului Transilvaniei. De menţionat că doar aceste opt oraşe sunt trecute pe hartă cu litere capitale, ca subliniere a importanţei lor.
Harta Transilvaniei în varianta originală a lui Honterus
Prima constatare a lui Gelu Munteanu este asupra diversităţi de „iconiţe” care însoţesc localităţile de pe hartă. Apoi, aceleaşi simboluri sunt afectate aproape consecvent unor localităţi în care Cetăţile par a fi fost o prezenţă recunoscută în epocă ori chiar de către istoricii moderni. Satele „anonime”, fără nici un monument remarcabil, sunt absente cu totul de pe decorurile hărţii. Observaţia generează suspiciunea dacă, autorul hărţii a dorit sau a reuşit chiar să înfăţişeze contururi apropiate de imaginile reale ale clădirilor şi ansamblurilor din primele decenii ale secolului al XVI-lea.
„.Mă voi opri spre exemplificare în dreptul Albei Iulia. Am făcut-o pentru că o literatură foarte nouă, a încercat să ne arate cam cum trebuie să fi arătat cetatea, înaintea marilor transformări provocate de armata Habsburgilor. Ei bine, imaginea lui Honterus pare a privi către Cetate dinspre vest. Frontul de fortificaţii este ocupat de turnuri aproximativ identice ca mărime, dispuse într-o formă care a fost suspectată ca fiind moştenită de la vechiul castru al Legiunii a XIII-a Gemina. În plan secund, se disting cele două turnuri ale catedralei episcopale. Mi se pare atât de evident, încât îndrăznesc să avansez sugestia că s-ar putea folosi imaginile hărţii pentru eventualele detalii ale fortificaţiilor ulterior transformate sau, şi mai important, distruse complet“, apreciază Gelu Munteanu.
Statuia lui Iohannes Honterus din Braşov
Pe hartă este reprezentată şi Cetatea Făgăraşului. „Este o cetate a cărei aspect s-a modificat după desenarea hărţii. Ceea ce se vede ar fi o construcţie modestă, cu două turnuri scunde, de colţ, iar la mijloc ceva care ar putea fi un alt turn, masiv, sigur nu o biserică. Dacă privesc mai departe, către Bonţida ori Vingard, nu pot decât să regret că absolut nimic din zestrea lor medievală nu s-a mai transmis.“, se arată în analiza citată.
Harta, restrictivă cu unele zone din Transilvania
Cele mai spectaculare sunt, evident, imaginile marilor oraşe, cum ar fi Bistriţa şi Mediaşul. „În primul caz, relicvele de arhitectură militară au dispărut masiv. În al doilea caz, mărturiile sunt mai numeroase. Este un «ce» comun al celor două desene, dar ele nu identice. Să mai amintesc că harta este surprinzător de restrictivă cu anumite zone. Cel mai văduvit teritoriu ar fi Hunedoara. De la Orăştie mai departe, doar ţinutul Haţegului este notat, dar fără nici o locaţie. Nici Secuimea nu este avantajată. Dar acolo sunt puse monumente, fără ca să se ofere identităţi. Nu cunoştea autorul zonele? Posibil. Numai că, din nou, ni se furnizează un argument pentru veridicitate“, se mai spune în analiza lui Radu Munteanu.
Studii recente asupra hârtiei pe care a fost tipărită arată că, de fapt, harta a văzut lumina tiparului doar în 1539. Istoricul Gróf László ne oferă o explicaţie a discrepanţei dintre anul care apare în cartuşul central al hărţii şi anul rezultat din datarea hârtiei. László presupune că Honterus s-a întors cu harta realizată în lemn la Braşov, în 1533, şi a publicat-o aici, în 1539. Deşi Honterus nu a fost mulţumit de munca sa, harta realizată de învăţatul braşovean a stat la baza reprezentărilor ulterioare ale Transilvaniei şi a lucrărilor pe care le-a realizat ulterior. Harta a supravieţuit într-un singur exemplar original, aflat în custodia Bibliotecii Naţionale Széchényi din Budapesta. (Text scris de NICU NEAG)
Se încarcă comentariile...
