Cum se manifestă personalitatea sadică. Caracteristicile psihopatologice ale acestui tip de comportament deviant
0
Oamenii care au tendinţe sadice consideră că toţi ceilalţi trebuie să fie sub controlul lor. Potrivit psihologilor, această tendinţă se manifestă indiferent dacă cealaltă persoană este partenerul de cuplu, propriul copil, colegul de serviciu sau un prieten apropiat.
Din punct de vedere ştiinţific, sadismul este o boală care constă fantasme şi comportamente marcate şi persistente, implicând căutarea şi obţinerea unei anumite satisfacţii prin activităţi care provoacă suferinţă fizică sau psihică altcuiva: umilire sau chiar violenţă fizică.
Potivit psihologilor, un exemplu de personalitate sadică se manifestă atunci când un soţ nu permite soţiei să părăsească domiciliul în afară serviciului decât în compania lui, un tata impune fiicei adolescente un program absurd sau limitativ pentru activităţile sociale sau de timp liber. Tot sadism este şi atunci când, la serviciu, un şef se transformă într-un tiran atunci când apreciază că subalternul nu-i respectă autoritatea sau că nu îndeplineşte sarcinile de muncă aşa cum consideră el că este bine.
”Personalitatea sadică se comportă că şi cum cuvântul lui este definitiv şi legea supremă care trebuie respectată. Tot ceea ce el speră să obţină este dominaţia necontestată într-o relaţie. Orice încercare de eliberare sau exprimare a propriei individualităţi este tratată într-o manieră rece, dură, iar persoană este umilită şi înjosita în mod intenţionat. Suferinţa semenilor îl face pe sadic să se simtă mulţumit, extrem de important şi valorizat”, spune psihologul Ionuţ Ghiugan.
Potrivit acestuia, personalitatea sadică prezintă o serie de manifestări psihologice şi psihopatologice care o definesc:
- Violenţă fizică sau cruzime în relaţiile interpersonale. Acest tip de comportament are la bază dorinţa de a domina partenerii, fără a exista intenţia de a obţine beneficii materiale. În situaţia în care victima se opune sau încearcă să riposteze, comportamentul violent este exacerbat. Personalitatea sadică, îşi orientează atenţia spre persoanele pe care le consideră slabe sau inferioare..
- Umilirea sau insultarea celorlalţi în public. Conduita sadică nu presupune întotdeauna utilizarea violenţei sau agresiunii fizice. Frecvent persoanele sadice adopta comportamente agresive în limite acceptate social. De exemplu, se bucură de situaţiile în care persoanele sunt umilite sau înjosite în public. Suferinţa semenilor provocă plăcere şi satisfacţie, prin trăirea sentimentului de putere şi control asupra celorlalţi.
- Lipsa sau dezvoltarea insuficientă a empatiei, milei, respectului şi savoarea încălcării normelor sau conduitelor morale. Din punct de vedere interpersonale, sadicii sunt personalităţi dure, reci, ostile, care consideră celalalte persoane a fi inferiori lor.
- Cinism şi gândire paranoică. Natura lor cognitivă este considerată rigidă şi predispusă la intoleranţă. Incapacitatea de a avea încredere în ceilalţi, lipsă de respect faţă de convenţiile sociale, aroganţa şi sentimentul exagerat al propriei valori, limitează relaţiile sociale şi poate conduce la relaţii conflictuale sau probleme cu legea.
”În vederea provocării suferinţei pot recurge la mijloace indirecte: manipularea, minciuna sau înşelăciunea. În multe situaţii personalitatea sadică, pentru a obţine controlul şi a domina relaţia interpersonal, îşi maschează adevăratele intenţii. Adevăratele scopuri pot fi ascunse în spatele unor comportamente aparent inofensive şi benefice: conştiinciozitate, grijă şi atenţie, preocupare şi interes”, mai afirmă Ionuţ Ghiugan.
Termenul sadism, pus în circulaţie de psihiatrul Richard von Krafft-Ebing în secolul al XIX-lea, îşi are originea în numele unui aristocrat francez, Marchizul de Sade, al cărui principiu în viaţă a fost satisfacerea propriei sale plăceri prin intermediul unei alte persoane, prin exercitarea violenţei.
Se încarcă comentariile...
