Cum vedeau spionii CIA sistemul de transport din România anului 1954. Document desecretizat după 60 de ani
0
Spionii CIA care acţionau în România după cel de-Al Doilea Război Mondial erau preocupaţi şi transmiteau la Washington informaţii diverse. Un rol important îl reprezenta şi infrastructura de care dispunea România.
Un document desecretizat, datat ianuarie 1954, descrie pe larg sistemul românesc de transport de la vremea respectivă: şosele, căi ferate, căi fluviale, maritime şi căi aeriene.
Potrivit documentului, căile ferate erau atunci cel mai important mijloc de transport din România, la începutul anului 1950. Aflăm, astfel, că întregul sistem de transport pe căi ferate era format din trei ”inele”. Primul inel era reprezentat de Platoul Transilvaniei şi conecta numeroase oraşe industriale, miniere şi centre culturale cum ar fi Stalin (Braşov), Târgu Mureş, Războieni şi Făgăraş. Al doilea inel urma zona exterioară a Munţilor Carpaţi, trecând printre cele mai importante centre urbane din estul, sudul şi vestul ţării cum ar fi: Satu Mare, Timişoara, Craiova, Mărăşeşti, Bucureşti. Al treilea inel de căi ferate conecta regiunile de periferice ale ţării, respectiv Dorohoi, Iaşi, Galaţi, Roşiori de Vede.
Documentul arată şi căile de comunicaţie pe calea ferată care realizau legătura oraşelor din România cu URSS şi celelalte ţări din blocul comunist. Este amintită şi o declaraţie a lui Gheorghe Gheorghiu Dej, şeful statului de la momentul respectiv, care remarca faptul că transportul feroviar s-a dublat în 1952, faţă de anul 1944. Spionii CIA remarcă faptul că, pentru prima dată în istoria ţării, femeile au fost angajate în echipajele care conduceau locomotivele. De asemenea, se susţine faptul că trenurile de călători au fost dotate cu sisteme de ascultare a radioului ceea ce făcea călătoria mult mai plăcută. Sunt meţionate şi locomotivele de mare putere şi vagoanele cu capacitate mare de încărcare, toate realizate în România.
În ceea ce priveşte căile rutiere, sunt evidenţiate trei categorii de drumuri: naţionale, care conectau diferitele regiuni ale ţării; regionale, care conectau raioanele între ele şi drumurile raionale sau comunale care legau localităţile din cadrul raioanelor. În total, americanii vorbesc despre existenţa a 7.000 de kilometri de drumuri, citând ca sursă Redgioa Autonomă a Transporturilor cu Autovehicule. Informarea transmisă autorităţilor americane constată că în multe dintre zonele României, transportul se face cu vehicule tractate de către animale. ”Traficul cel mai mare cu vehicule cu tracţiune animală se înregistrează în sudul României, unde legăturile sunt realizate între zonele agricole şi centrele regionale”, se susţine în documentul CIA.
Despre transportul pe apă se afirma că este foarte important pentru economia ţării, pentru că este mai ieftin decât cel terestru. La momentul respectiv, căile navigabile erau Dunărea, Prutul, în zona inferioară, respectiv Canalul Bega, în Timiş. În privinţa transportului pe Dunăre, porturile fluviale erau considerate ca având un rol important în economia ţării, fiind menţionate Orşova, Turnu Severin, Giurgiu, Brăila şi Tulcea. În 1954, Prutul era navigabil, potrivit documentului pe o distanţă de 205 kilometri, pentru vase de tonaj mic, iar pe Bega se putea naviga pe o distanţă de 40 de kilometri.
Transportul martim este menţionat cu cele două porturi importante, Constanţa şi Sulina, de unde plecau vase pe ruta Istanbul, Napli, Marseille, Barcelona şi apoi intrau Oceanul Atlantic spre destinaţii de pe alte continente. În 1954 existau, de asemenea, şi rute interne aeriene administrate de o societate româno-sovicetică. Avioanele zburau din Bucureşti spre Iaşi, Satu Mare, Cluj-Napoca, Arad şi retur, dar şi pe curse externe spre Moscova, Praga, Budapesta, Varşovia şi Sofia.
Se încarcă comentariile...
