DOCUMENT Cărţi interzise de Budapesta în Transilvania la începutul anilor 1900. Pelerinajul lui Badea Cârţan peste Carpaţi cu cărţile în desagi

Cărţi interzise

Printr-un ordin ministerial venit de la Budapesta în martie 1906, sunt interzise a se studia în şcolile din Transilvania 100 de cărţi şi hărţi scrise sau traduse în limba română. În document se sublinia că cei care vor încălca directiva vor fi „aspru pedepsiţi“.

Transmiterea ordinului venit de la Budapesta către şcolile din Transilvania a căzut în sarcina Bisericii Ortodoxe Română de la Sibiu.

În „Cerculariu“ se spune că este adresat „tuturor oficiilor protopresbiterale şi parohiale şi către direcţiunile dela  seminarul nostru arhidiecezan pedagocico-teologic, dela gimnaziul şi şcoala reală ortodoxă română din Braşov şi de la gimnaziul ortodox român din Brad“. Înainte să fie enumerate „cărţile şi chartele“ româneşti interzise se spunea că : „Domnul ministru reg. ung. de culte şi instrucţiune publică din 29 martie 1906, NR, 21,441 publică consemnarea cărţilor şi a chartelor oprite între anii 1868-1905, din şcoalele din Ungaria. Fiindcă  folosirea acestora atrage după sine grele pedepse, le înregistrăm în acest cerculariu şi le expedăm spre ştire şi strictă observare din partea tuturor factorilor noştri şcolari“.

Mai jos prezentăm o parte dintre cele 100 de titluri „interzise“ la 1906:

1) “Almanahul românului pe 1891”
2) Bolintineanu Dimitrie: “Viaţa lui Ştefan Vodă cel Mare”
3) Bolintineanu Dimitrie: “Legenda nouă”
4) “Cântece de irozi la Naşterea Domnului”
5) “Carte de cetire prelucrată de o asociaţie de învăţători - ton I II III.
6) Daniel Dimitrie: “Culegere de poezii şi legende poporale”
7) Laurean Treb: “Istoria românilor din timpurile cele mai vechi şi până în zilele noastre
8) Manliu I. “Gramatica română”
9) Moldovan Ianoş M.: “Geografia Ardealului pentru şcoalele poporale”
10) Moldovan M. Ioan: “Istorie Ardealului pentru şcoalele poporale”
11) Moldovan Ianoş M: “Istoria patriei pentru şcoalele poporale române din Ardeal
12) Mureşan Andreiu: “Din poeziile lui A.M.”
13) Petru Maior: “Istoria pentru începuturile românilor în Dacia”
14) Pumnul Aron: “Lepturariu românesc”
15) Rusu I.W.: Elemente de istoria Transilvaniei pentru învăţătorii şcoalelor poporale române.
16) Şăineanu Lazăr: “Autori români moderni”
17) Slavici Ioan: “Istoria universală - partea a II-a”
18) Străjan M.: “Principii de literatură”
19) Tocilescu Gr.G.: “Istoria română pentru şcoalile primare de ambele sexe”
20) Urechia V.A.: “Legendele române”
21) Visarian Romanu: “Carte de lectură românească pentru şcoalele române
22) Vulcanu I.: “Familia” - revistă ilustrată
23) Vulcan I.: “Panteonul român. Portretele şi biografiile celebrităţilor române”
24) Xenopol A.D.: “Istoria românilor pentru clasele primare de ambele sexe”.

Lista titlurilor interzise poate fi consultată în galeria foto ataşată articolului.

Potrivit profesorului Ilie Furduiu, cel care a cercetat documentul, toate acestea se întâmplau în 

vremea în care „jandarmul, procurorul, judecătorul sau inspectorul şcolar maghiar aveau grijă ca nu cumva românii să poarte tricolorul românesc, să cânte «Deşteaptă-te, române!», să nu răspândească publicaţii şi mai ales carte scrisă în limba română“. În opinia sa, era perioada în care Budapesta „tremura de teama răspândirii cărţilor în limba română în Transilvania“.

În ciuda celor prezentate mai sus, Ministerul Instrucţiei Publice din Ungaria, prin Jezensky Şandor, a fost decorat de regele Carol I al României, în 1897, cu „Coroana României”, mai spune Ilie Furduiu.

Pelerinajul lui badea Cârţan peste Carpaţi

Cu totul altul a fost „tratamentul“ autorităţilor maghiare faţă de ţăranul român care a intrat în istoria drept badea Cârţan. Este omul care la sfârşitul anilor 1800 şi începutul anilor 1900 îşi umplea desagii cu carte românească şi trecea Carpaţii pentru românii din Ardeal.

Badea Cârţan a luptat întrega sa viaţă pentru independenţa românilor din Transilvania şi pentru unirea lor cu Vechiul Regat: nu putea pricepe nici în ruptul capului rostul „graniţei drăceşti” care separa cele două teritorii unde se vorbea aceeaşi limbă. În consecinţă, vreme de trei decenii, transportă prin vămi cu pasul, aducând în straiţă, din Regat, peste 200.000 de cărţi.

O statistică aflată la Biblioteca Academiei arată că, în  perioada 1904-1905, autorităţile maghiare  i-au confiscat şi ars 76.700 exemplare. La 4 iunie 1907,  şeful chesturii poliţiei, căpitanul Farkas M. raporta stăpânului său, groful Mikeş Zsigmond: „toate cărţile şi imprimatele de la Gheorghe Cârţan au fost transportate sub pază şi în prezenţa mea de către căruţaşul  Schmidt Lajos la fabrica de cărămizi «Schmidt şi soţii»”, , unde au fost arse“. Badea Gheorghe Cârţan a fost condamnat la un an temniţă grea pentru răspândirea de slovă românească .

Călătoria la Roma: „Un dac a coborât de pe columnă!”

În 1896, a părăsit pe jos satul natal, Cârţişoara,  şi se îndreaptă spre Roma, trecând prin Timişoara, Budapesta, Tirol, Alpii Sloveni, Apenini, Genova, Pisa, Livorna. Călătoria sa până în capitala fostului Imperiu Roman a durat 45 de zile. În prima noapte,  a dormit lângă Columna lui Traian. Când s-a trezit a doua zi, dimineaţa, în jurul lui erau strânşi o mulţime de gură-cască: poliţişti, pompieri, măturători, precupeţe… Presa din Roma a scris în ziua următoare: "Un dac a coborât de pe Columnă: cu plete, cu cămaşă şi cuşmă, cu iţari şi cu opinci". Apoi, de-a lungul vieţii, a cutreierat  lumea, străbătând Austria, Ungaria, Italia, Egipt, Ierusalim, Elveţia sau Germania.

La 62 de ani, se stinge. Este înmormântat în cimititrul din Sinaia iar pe placa funerară i se incripţionează următoarele cuvinte: „Badea Cârţan doarme aici, visând întregirea neamului său”. O. Metea îl descrie pe badea Cârţan drept „individul care stătea în slujba ASTREI cu scopul de a aproviziona bibliotecile cu publicaţii aduse de peste Carpaţi în Transilvania”. (Articol scris de NICU NEAG)