FOTO Căluţul graţios din bronz, vechi de peste 2500 de ani, descoperit întâmplător la Teleac
0Un căluţ de bronz cu o vechime de peste 2500 de ani atrage atenţia celor care calcă pragul Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia.
Piesa miniaturală a fost descoperită în anul 1979, la Teleac (jud. Alba), în zona numită „Hârburi”, în stratul arabil, ceea ce atestă faptul că aparţine ultimului nivel de locuire al aşezării. Aşezarea fortificată de la Teleac, datând din prima parte a Epocii fierului, ocupă aproape 30 ha şi este situată pe dealul Gruşet.
Situl a adus numeroase descoperiri de figurine animaliere, adevărate „turme”, dintre care o bună parte pot fi văzute în expoziţia de bază a Muzeului Naţional al Unirii. Aceste figurine sunt însă realizate din lut, calul de bronz fiind astfel o remarcabilă excepţie.
Artefactul are următoarele dimensiuni: lungime de 5,7 cm; înălţime de 3,5 cm. Prezintă o perforaţie în zona greabănului, ceea ce induce ideea că a fost folosit ca decoraţie, pandantiv etc. Din punct de vedere artistic, reprezentarea este accentuat stilizată, calul este graţios şi bine proporţionat.
Specialiştii consideră că asemenea reprezentări trebuie relaţionate cu apariţia războinicilor ecveştri, începând cu Epoca bronzului. Bunăoară, în epoca neolitică nu există astfel de figurine zoomorfe care să înfăţişeze cai. Lucrurile trebuie luate însă cu precauţie – de exemplu, peştera de la Chauvet, cu reprezentări picturale datate acum 35.000 de ani, are şi numeroşi cai foarte artistic desenaţi, iar în peşterile de la Altamira şi Lascaux, o treime din animalele pictate o reprezintă caii. Astfel, este mai greu de dat un verdict în ce măsură utilizarea calului este redimensionată în Epoca bronzului sau dacă apariţia războinicilor călare este încadrabilă în Epoca bronzului fără riscul erorii.
Războinicii ecveştri sunt, de asemenea, asociaţi îndeobşte spaţiului oriental. Sunt de regăsit ulterior şi în spaţiul grecesc sau egiptean, putându-se vorbi de o elită războinică ce apare în reprezentări conducând care de luptă. Pe direcţia influenţelor culturale de care se discută pentru aceste epoci istorice, piesa în discuţie poate fi văzută ca un excelent exemplu pentru arta traco-cimeriană, izvorâtă din îngemănarea culturilor din zona caucazină cu civilizaţia tracică.
Dintre analogiile pe care cercetătorii le propun, se remarcă descoperirea de la Bujoru (jud. Teleorman), unde statueta tot de bronz a unui cal face parte dintr-un ansamblu cu un car tras de păsări, şi mai ales grupul de statuete descoperite la Airum, în Armenia. Deşi caii de la Airum au o verigă de prindere, apropierea stilistică în raport cu căluţul de la Teleac este mare. De asemenea, dimensiunile câtorva piese dintre cele de la Airum sunt similare până la identic cu cele ale piesei de la Teleac. Totuşi, există şi diferenţe: perforaţia vs. verigă de prindere, precum şi postura calului, îndreptat spre înainte, din înclinaţia picioarelor din faţă, în varianta de la Teleac vs. lăsat spre înapoi în varianta cailor de la Airum.
Arheologii apreciază că un astfel de produs cum este căluţul de la Teleac poate fi considerat ca aparţinând unor influenţe culturale din jurul secolului VIII î. Hr., cu posibilitatea, de asemenea, ca o astfel de piesă să fi ajuns aici la începutul sec. VI î. Hr. Apropierea stilistică cu piesele de la Airum ar marşa spre o origine răsăriteană a căluţului. (Sursa: Muzeul Unirii Alba Iulia)
Se încarcă comentariile...
