FOTO Carnavalul de la Rimetea, obiceiul secular prin care se „îngroapă“ iarna şi relele din anul care a trecut

Cortegiul traversează tot satul pentru a alunga spiritele rele

Localnicii din comuna Rimetea, judeţul Alba, au organizat sâmbătă obiceiul anual de „Înmormântare a Fărşangului”, una dintre cele mai spectaculoase şi mai vechi tradiţii de primăvară din Transilvania.

Carnavalul de la Rimetea organizat de cetele de flăcăi este păstrat încă viu după sute de ani.  Actorii din piesa Fărşangului, perioada dintre Bobotează şi începutul Postului Paştelui, se costumează în urşi, ţigani, hornari, mire şi mireasă, cerşetori, preoţi, bocitoare. Alaiul format numai din bărbaţi străbate uliţele satului cu carul mortuar în care se află păpuşa Dome, ce închipuie Fărşangul, ce trebuie îngropat.

În fruntea alaiului sunt mai mulţi feciori care pocnesc din nişte bice lungi. Urmează muzicanţii, preotul, cantorul, mirele şi mireasa, perechile în costume tradiţionale şi mascaţii. În urma alaiului, într-o căruţă trasă de un măgar se află un sicriu alb, care închide simbolic iarna. După căruţă, două fete „bătrâne“ bocesc şi trag după ele un butuc, semn al sterilităţii. Figuranţii fac gălăgie şi fac gesturi violente pentru a alunga tot ceea ce este necurat. Tradiţia spune că mascaţii nu au voie să comunice întrei ei, decât prin pantomimă. Şi, asta pentru a nu fi recunoscuţi de localnici. Drept răsplată plecau acasă cu cârnaţi, mere, nuci, vin şi ţuică.Se alungă spiritele rele.

Cortegiul  străbate întreg satul, în pocnetul bicelor, iar copiii mascaţi îi mâzgălesc pe toţi cei care stau pe margine şi se uită. Nimeni nu scapă de mâzgăleală, iar cei care fug sunt alergaţi până când sunt prinşi. La final, oamenii din alai şi sătenii sparg sicriul cu lovituri de bâtă şi îl aruncă în bazinul cu apă din centrul localităţii. În sicriu se află o păpuşă de paie care semnifică iarnă. Obiceiul spune că astfel sunt alungate spiritele rele. Odată cu înmormântarea Fărşangului se îngroapă şi anul vechi, cu toate relele sale şi se lasă loc noului an, în speranţa că acesta va fi mai bun. Sărbătoarea se încheie, seara, cu Balul Fărşangului, ultima petrecere înaintea începerii Postului Paştelui.

În fiecare an, carnavalul este urmărit de pe margine de sute de turişti. Obiceiul a fost preluat de comunitatea maghiară din Rimetea de la saşii ardeleni care locuiau odinioară în satele învecinate. De altfel şi numele este de provenienţă germană, de la termenul Fasching (carnaval). Are o vechime de peste 300 de ani.

Rimetea este situată la poalele Pietrei Secuiului, un masiv din Munţii Trascăului. Se ajunge pe drumul judeţean care leagă oraşul Aiud din Alba cu comuna Buru din Cluj. Accesul este facil având în vedere că drumul a fost recent modernizat. Localitatea este renumită pentru faptul că soarele răsare de două ori, datorită muntelui: o dată de o parte a masivului, iar după câteva ore de cealaltă parte. Satul este un adevărat muzeu în aer liber, în 1999 primind premiul „Europa Nostra“ pentru conservarea caselor tradiţionale, construite după modele medievale germane.