FOTO Culegătorii de afine din Apuseni. Sute de tone de fructe de pădure sunt vândute la export
0
Zeci de oameni pot fi văzuţi în această perioadă în poienile de pe munte adunând afine negre. Este perioada în care se recoltează acest fruct de pădure, foarte solicitat pentru export. Pentru fiecare kilogram de fructe de pădure proaspete, localnicii primesc 7 lei. Într-o săptămână, culegătorii de afine pot strânge şi 1.000 de lei.
Pentru oamenii de la munte, vara este o oportunitate de a-şi spori veniturile prin culegerea fructelor de pădure. În Munţii Apuseni, în fiecare dimineaţă, la prima rază de soare, culegători din zonă sau veniţi din alte părţi se îndreaptă spre locurile de unde vor aduce fructe de pădure proaspete.
Oamenii merg în pădure dotaţi cu obiectul muncii – „un piaptăn“, denumit şi „gheară“. Ei primesc 7 lei pentru fiecare kilogram de fructe şi, cu un efort mediu, pot face şi 1.000 de lei pe săptămână. Zeci de oameni pot fi văzuţi în această perioadă în poienile de la peste 1.000 de metri altitudine, adunând afine negre. Este perioada în care se recoltează acest fruct de pădure, foarte solicitat pentru export.
Un culegător cu experienţă poate aduna zilnic până la 20 de kilograme de afine. Venitul total al zilei este de circa 150 de lei. O familia de patru persoane poate aduna într-o zi afine în valoare de 600 – 700 de lei. Pentru mulţi dintre oamenii care urcă pe munte, acesta este singurul venit. Localnicii se străduiesc, astfel, să adune cât mai mult, pentru a agonisi bani care să le asigure traiul inclusiv iarna. În 2014, preţul de achiziţie pentru afinele negre este cu un leu mai mare decât anul trecut, dar cu doi lei mai mic decât în 2012.
“Este greu, dar nu ne plângem”
Familia Balea este una dintre zecile care se ocupă, în fiecare an, cu recoltatul fructelor de pădure. În această perioadă stau chiar şi mai multe săptămâni pe munte, la stână, de unde pleacă în fiecare dimineaţă pentru a aduna afine. ”Strângem afine în fiecare an, de mult timp. Este, în timpul verii, un venit sigur. Aici, la munte, noi creştem animale şi adunăm afine şi zmeură. Este greu, dar nu ne plângem, fiindcă adunăm un ban. Se plăteşte cât de cât bine, dar ar putea să fie şi mai bine. Acum câţiva ani primeam şi 11 –12 lei pentru un kilogram de afine”, spune Maria Balea. Afinele se adună relativ uşor cu ajutorul pieptenelui. O găleată de 10 kilograme este plină în câteva ore.
”Nu este foarte complicat pentru că facem asta de mulţi ani. Ştim exact locurile unde cresc afinele şi mergem acolo dimineaţa. În această perioadă avem şi animalele la munte, astfel încât facem două lucruri care ne ajută să trăim mai uşor. Prin urmare, avem grijă de animale şi adunăm afine”, completează culegătoarea din Apuseni.
Sortarea şi ambalarea pentru export
Mai complicat decât adunatul în sine este transportul afinelor la centrul de colectare. Dacă nu există maşini, este nevoie de căratul găleţilor cale de mai mulţi kilometri. Pentru a uşura efortul culegătorilor, Direcţia Silvică Alba a amenajat puncte de colectare, în cabanele pe care le deţine pe munte. Înainte de a fi cântărite şi plătite, afinele sunt sortate. Pentru aceasta se folosesc jgheaburi speciale din lemn. Impurităţile adunate odată cu afinele (frunze, bucăţi mici de lemn, codiţe şi afinele necoapte) sunt eliminate. De la punctele de colectare, afinele sunt transportate la centrul din comuna Bistra.
Aici mai are loc un proces de filtrare, pentru a elimina total impurităţile, după care intră în curs de procesare. ”Fructele sunt preluate, cântărite, recepţionate şi pe urmă depozitate într-o cameră de aşteptare. Din acea cameră, ele trec mai departe la o prerăcire, iar pe urmă se realizează ambalarea în saci de hârtie plastifiaţi, legalizaţi, aşezaţi pe un europalet şi traşi în folie pentru a se putea manipula mecanic. Intră apoi în tunelul de congelare şi se congelează până la minus 30 de grade Celsius şi se duc în camera de păstrare. În momentul în care se face livrarea, ele trebuie să rămână la o temperatură de cel puţin minus18 grade Celsius, în camera frigorifică din tirurile care asigură transportul”, explică Mihai Palamaru, reprezentant al Direcţiei Silvice Alba.
Peste 200 de tone de afine pleacă în străinătate
De la centrul de colectare din Bistra, fructele sunt duse în străinătate, cu tiruri şi camioane, dar o foarte mică cantitate rămâne în ţară. Într-un an pleacă peste hotare peste 200 de tone de afine, producţie estimată şi pentru 2014. Cele mai multe ajung în Germania. Străinii oferă pe un kilogram de afine aproximativ 2 euro, însă pe parcurs, depinzând de producţie, preţul poate creşte, dar poate să şi scadă. Veniturile sunt, aşadar, de cel puţin 400.000 de euro numai la exportul de afine. Preţurile sunt ”aranjate” pe piaţa europeană de la un an la altul, în funcţie de producţia care există în toată Europa.
Preţurile pe piaţa europeană sunt dictate în principal de exportatorii din Ucraina, care ar avea cea mai mare producţie de afine. În străinătate, afinele din România sunt transformate în dulceaţă şi sirop, dar sunt folosite ca ingredient şi la alte produse „bio“. Doar o parte din afine se reîntoarce la consumatorii români, în supermarketuri. Deocamdată, cel puţin în zona Munţilor Apuseni, nu există o iniţiativă care să ofere posibilitatea prelucrării afinelor la un nivel industrial.
Aventură în sălbăticia Apusenilor. Spectacolul naturii de la Cheile Rîmeţului la Detunate
Artă populară veritabilă într-un cătun din Apuseni: ţăranul sihastru care împleteşte bucăţi de lemn
Proiect pe bani din Elveţia pentru dezvoltarea potenţialului turistic din Munţii Şureanu
Se încarcă comentariile...
