FOTO MANUSCRIS  Ce s-a hotărât la Alba Iulia în 1 Decembrie 1918. S-au împlinit năzuinţele românilor ardeleni?

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Documentul prin care s-a hotărât „Unirea Transilvaniei, Banatului şi a Părţilor Ungurene cu ţara-mamă“, a fost citit în faţa delegaţilor veniţi la Alba Iulia, în 1 Decembrie 1918, de fruntaşul politic ardelean Vaile Goldiş.  Manuscrisul original se păstrează la Muzeul Naţional al Unirii.

Proiectul gândit de Vasile Goldiş era conceput după cele mai democratice principii, ca votul universal, reprezentativitate totală pentru fiecare categorie socială, etnică sau profesională în stat, organizarea pe temelii solide a Transilvaniei, uniformizarea legislativă şi administrativă cu România.

Articolele „Rezoluţiei pentru Unire“  au fost „negociate“ la Alba Iulia  în preziua Marii Adunări Naţionale de la 1 Decembrie 1918Membrii Consiliului Naţional Român Central(n.r. organ cu rol politic şi administrativ,  în jurul cărora s-au grupat şi alţi fruntaşi ardeleni) au avut  mai multe consfătuiri succesive, în cursul zilei de 30 noiembrie 1918. Dezbaterile au avut loc în hotelul „Hungaria“ din Alba Iulia, la acea vreme cel mai luxos local  din oraş. Ulterior, hotelul şi-a schimbat numele în „Dacia“. A fost dărâmat la sfârşitul  anilor 1980, când s-a ridicat actualul bloc de locuinţe 280.

Cuvântarea lui Vaile Goldiş, kilometrul zero al României Mari

Discuţiile principale au fost centrate pe articolele Rezoluţiei Unirii. Unii dintre participanţi,  Aurel Vlad, spre exemplu,  au propus pentru Transilvania o autonomie provizorie pentru a preveni eventuale zguduiri sociale. Alţi fruntaşi ardeleni au susţinut  o autonomie provizorie, până la întrunirea Adunării Constituante. 

Forma finală a Hotărârii de Unire a fost citită în faţa delegaţilor de marele om politic ardelean al vremii, Vasile Goldiş. Cuvântarea sa este considerată momentul esenţial al Programului Marii Adunări Naţionale Constituante a românilor din Transilvania şi Ungaria, ţinută în ziua de duminică, 1 Decembrie 1918,  la Alba Iulia.

Goldiş îşi începea prezentarea în faţa celor 1.228 de delegaţi veniţi la Alba Iulia cu o incursiune în istorie, luând în calcul rezistenţa neamului românesc de a îndura soarta aspră a „loviturilor duşmane în statornică răbdare“. Marele om politic ardelean urmărea devenirea românească de la aşezarea coloniştilor romani în Dacia. Mai târziu urmează alţi asupritori şi aceeaşi statornicie şi aşteptare a românilor, întreruptă de „braţul puternic al geniului scânteelor al Viteazului Mihai“. Realizarea sa este vremelnică: „această unire o clipă dispăru ca fulgerarea unei scântei electrice şi trupul neamului nostru se frânse iar în bucăţi“.

Discursul său atingea momentul Primului Război Mondial, pe care îl lega de eliberarea eliberarea naţională a naţiunilor. „Naţiunile trebuiesc liberate. Între aceste naţiuni se află şi naţiunea română din Ungaria, Banat şi Transilvania. Dreptul naţiunei române de a fi liberă îl recunoaşte lumea întreagă, îl recunosc acum şi duşmanii noştri de veacuri. Dar odată scăpată din robie, ea – aleargă în braţele dulcei sale mame. Nimic mai firesc în lumea aceasta. Libertatea acestei naţiuni înseamnă: - unirea ei cu Ţara Românească [...] Să jurăm credinţă de aci înainte numai naţiunii române, dar tot atunci să jurăm credinţă tare civilizaţiunei umane. Câtă vreme vom păstra aceste credinţe, neamul nostru va trăi, se va întări şi fericiţi vor fi urmaşii noştri până la sfârşitul veacurilor“, spunea Goldiş în faţa delegaţilor adunaţi în actuala Sală a Unirii din Alba Iulia.

Hotărârea Adunării Naţionale de la Alba Iulia

Reproducem mai jos articolele Hotărârii de Unire, aşa cum figurează în manuscris, cunoscut şi sub numele de „mapa lui Vasile Goldiş“. 

„I. Adunarea naţională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat şi Ţara-Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba-Iulia în ziua de 18 Noiembrie(1 Decembrie) 1918, decretează unirea acelor Români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea Naţională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre.
II. Adunarea Naţională rezervă teritoriilor sus indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal.
III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului stat român, adunarea naţională proclamă următoarele:
1•  Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
2• Egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.
3• Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieţii publice. Votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, judeţe ori parlament.
4• Desăvârşită libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omeneşti.
5• Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăţilor, în special a proprietăţilor mari. În baza acestei conscrieri, desfiinţând fidei-comisele şi în temeiul dreptului de a micşora după trebuinţă latifundiile, i se va face posibil ţăranului să-şi creeze o proprietate (arător, păşune, pădure) cel puţin atât cât o să poată munci el şi familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potenţarea producţiunii.
6• Muncitorimei industriale i se asigură aceleaşi drepturi şi avantagii, cari sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din apus.
IV. Adunarea Naţională dă expresie dorinţei sale, ca congresul de pace să înfăptuiască comuniunea naţiunilor libere în aşa chip, ca dreptatea şi libertatea să fie asigurate pentru toate naţiunile mari şi mici, deopotrivă, iar în viitor să se elimine războiul ca mijloc pentru regularea raporturilor internaţionale.
V. Românii adunaţi în această Adunare Naţională salută pe fraţii lor din Bucovina, scăpaţi din jugul monarhiei Austro-Ungare şi uniţi cu ţara mamă România.
VI. Adunarea Naţională salută cu iubire şi entuziasm liberarea naţiunilor subjugate până aici în monarhia Austro-Ungară, anume naţiunile: cehoslovacă, austro-germană, iugoslavă, polonă şi ruteană şi hotărăşte ca acest salut al său să se aducă la cunoştinţa tuturor acestor naţiuni.
VII. Adunarea Naţională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi Români, cari în acest războiu şi-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru murind pentru libertatea şi unitatea naţiunii române.
VIII. Adunarea Naţională dă expresiune mulţumirei şi admiraţiunei sale tuturor puterilor aliate, care prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva unui duşman pregătit de multe decenii pentru război au scăpat civilizaţiunea de ghiarele barbariei.
IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor naţiunei române din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunarea naţională hotărăşte instituirea unui mare Sfat Naţional Român, care va avea toată îndreptăţirea să reprezinte naţiunea română oricând şi pretutindeni faţă de toate naţiunile lumii şi să ia toate dispoziţiunile pe care le va afla necesare în interesul naţiunii. Trăiască România Mare!“

Manuscrisul original a ajuns în patrimoniul Muzeului din Alba Iulia în 1929. În partea centrală a primei coperţi este înscrisă fotografia lui Vasile Goldiş, încadrată în partea stângă de frunze de stejar, iar în dreapta de măslin, sub  care stă scris cu majuscule: „Cuvântarea lui Vasile Goldiş la 1 Dec. 1918“. De jur împrejur se dezvoltă o cusătură cu sârmă, în culorile roşu, galben, albastru. În interior,fiecare pagină a „Mapei lui Goldiş“, cum mai este cunoscut manuscrisul, este numerotată cu cifre romane, de la I, la XIII. În primele nouă pagini se găseşte cuvântarea lui Goldiş, iar ultimele trei conţin „Hotărârea Adunării Naţionale“, care se termină cu semnătura  lui Vasile Goldiş .

Hotărârea de acum 96 de ani este sintetizată pe frontispiciul actualei Săli a Unirii: „Anno domini MDCCCCXVIII Kalendis Decembris Hoc loco Unio Transilvaniae cum universa Daco-Romania Solenni et unanimo populi voto in perpetuum atque irevocabiliter proclamata est. Cuius rei memoria sempiterna sit“ . Tradus în limba românpă, textul sună astfel: „În anul domnului 1918, la întâi decembrie, în acest loc a fost proclamată unirea Transilvaniei cu întreaga Românie, prin votul solemn şi unanim al poporului, pentru totdeauna şi în mod irevocabil. Memoria acestui fapt să fie eternă“.(Articol scris de NICU NEAG)

FOTO „Preţuirea“ unei valori  naţionale: Singurul fotograf al Unirii de la 1918 a  murit de foame într-o casă dărăpănată

FOTO DOCUMENT Cine au fost românii care au hotărât Unirea Transilvaniei cu România la Alba Iulia

DOCUMENT Programul zilei de 1 Decembrie 1918 pentru cei 100.000 de români veniţi la Alba Iulia: „Fără banchete şi mese comune“

Cum au pus umărul românii din Alba Iulia la Unirea Transilvaniei cu România, în urmă cu 96 de ani

Alba Iulia



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite