FOTO Secretele Palatului Guvernatorului de la Apulum. Ce minunăţii ascunde situl arheologic unicat în România

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Macheta construcţiei de la Alba Iulia redă strălucirea Palatului Guvernatorului Daciei romane
Macheta construcţiei de la Alba Iulia redă strălucirea Palatului Guvernatorului Daciei romane

Cercetările arheologice începute 1888, continuate la mijlocul secolului XX şi reluate în urmă cu un sfert de secol, au evidenţiat amploarea clădirilor ce formau Palatul Guvernatorului de la Apulum (Alba Iulia),  dar şi starea bună de conservare a acestora.

„Este un complex unicat în Dacia romană, care are elemente arhitectonice bine păstrate, a cărui punere în valoare ar însemna un mare câştig pentru localnici şi turişti“, spune cu convingere Viorica Rusu-Bolindeţ, specialistul responsabil de situl „Palatul guvernatorului Daciei romane de la Apulum”, situat în Alba Iulia, pe str. Munteniei nr. 15-17.

 Apulum, oraş cu statut special

„Într-un oraş cu tradiţie arheologică şi istorică de prima mână, cum este Alba Iulia, existenţa unui edificiu complex de epocă romană, cum pare să fie, după denumire, Palatul guvernatorului Daciei romane, aproape că nu reprezintă nimic uimitor“, argumentează expertul.

Ce a reprezentat de fapt anticul Apulum (n.a. azi Alba Iulia) în perioada romană? Cucerirea Daciei şi transformarea sa în provincie romană (106 p. Chr.) coincide cu perioada de maximă expansiune a Imperiului Roman. Din cele 11 oraşe ale Daciei, două (Colonia Aurelia Apulensis şi Colonia Nova Apulensis) s-au aflat la Apulum, formând cea mai importantă aglomerare urbană a provinciei. Putem spune, fără să exagerăm, că Apulum a fost oraşul cel mai important al Daciei romane, care a devenit, din a doua jumătate a secolului al II-lea d. Chr., capitala politică şi militară a provinciei, „detronând” vechea capitală, Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Aşa că,  desemnarea sa, în timpul împăratului Marcus Aurelius, ca sediu al guvernatorului consular al provinciei a fost ca ceva firesc pe linia evoluţiei sale ascendente între oraşele Daciei romane, apreciază expertul. Desigur, a cântărit şi faptul că aici era cantonată Legiunea a XIII-a Gemina, care asigura paza provinciei.

Descoperirea Palatului

O parte importantă din Palat a fost dezvelită prin săpăturile lui Adalbert Cserni, primul custode şi director al Muzeului din Alba Iulia, între 1888 şi 1908. 

Cercetări realizate de Adalbert Cserni/Sursa foto: Proiectul „Memoria Urbis“, finanţat de către Primăria Municipiului Alba Iulia

image

Planul clădirilor dezvelite, despre care acesta credea că sunt marile băi ale Apulum-ului, a prins viaţă şi într-o frumoasă machetă ce poate fi  văzută şi astăzi în expoziţia Muzeul Naţional al Unirii. În aceeaşi zonă, la nord-vest de ruinele descoperite de Adalbert Cserni, în anul 1943, Ion Berciu a dezvelit o altă clădire de mari proporţii, situată pe actuala stradă Octavian Goga.  În zona actualului Colegiu economic, în 1962, Ion Berciu şi Alexandru Popa au descoperit alte vestigii care aparţineau aceluiaşi complex arheologic – Palatul guvernatorului Daciei romane. Din păcate nici aceste ruine nu au fost însă păstrate in situ (la faţa locului).

Macheta realizată de Adalbert Cserni, expusă la Muzeul Unirii

image

Reluarea cercetărilor

În 1992 au fost distruse importante vestigii de epocă romană, aparţinând fostului Palat al Guvernatorului: clădiri care aveau podele pavate cu marmură şi mozaicuri, dotate cu instalaţii de încălzire. Această acţiune s-a datorat unei firme de construcţii care intenţiona ridicarea unui bloc de locuinţe, motiv pentru care a excavat o suprafaţă de 60 x18 metri, până la o adâncime de 2,50 m, pe un teren viran situat pe strada Munteniei nr. 15-17 din Alba Iulia. Salvarea de la distrugerea totală a vestigiilor păstrate din Palatul guvernatorului, situate pe terenul unde urma să fie construit blocul respectiv, s-a datorat conjugării eforturilor specialiştilor Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice de la Bucureşti, celor de la Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca şi a celor de la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia.

Pe terenul rămas neexcavat, ca şi pe zona parţial distrusă de constructor, au început cercetările arheologice pentru dezvelirea vestigiilor aflate în zonă, de către o echipă de specialişti, coordonaţi de dr. Viorica Rusu Bolindeţ, arheolog expert la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca. Tot atunci, terenul a fost împrejmuit, pentru a-l păstra şi pentru nu fi distrus un monument unicat în România şi printre puţinele descoperite în lume. „În ultimii 25 de ani, cu toate greutăţile locul acesta nu a fost abandonat“, afirmă arheologul.

Elementele de construcţie de pe cele patru laturi ale gropii excavate, precum şi urmele clădirilor romane cele mai timpurii, aflate la peste 2 metri adâncime, au fost cercetate între 1992-1994 şi 1996-2003. Arheologii au descoperit construcţii romane ce datează începând cu a doua jumătate a secolului al II-lea (prima fază romană a sitului), din perioada dinastiei Severilor (ultimul sfert al secolului al II-lea – prima jumătate a secolului al III-lea d. Chr. ( a doua fază de existenţă a sitului), dar şi din ultima fază de locuire romană (din al doilea sfert al secolului al III-lea până la abandonarea provinciei Daciei în timpul împăratului Aurelian în anul 275 d. Chr.).

Clădire descoperită de Adalbert Cserni/Sursa foto: Proiectul „Memoria Urbis“, finanţat de către Primăria Municipiului Alba Iulia

Palatul Guvernatorului

După o pauză de patru ani, când cercetarea arheologică nu a mai fost finanţată, săpăturile arheologice au fost reluate în anul 2007 cu voluntari şi s-au concentrat pe laturile de sud şi est ale rezervaţiei arheologice. În vara acestui an, au fost continuate investigaţiile în secţiunile deschise în ultimii ani.  „Am încercat ca să realizăm o imagine coerentă cu clădirile care au fost descoperite dintr-o secţiune săpată începând cu 2007, în care vestigiile romane au fost impresionante“, subliniază arheologul. Este vorba de două clădiri care au avut, cel mai probabil, utilitate administrativă, întrucât obiectele descoperite sunt puţine, faţă de o zonă de locuire privată, unde piesele sunt mult mai multe şi spectaculoase. Prima a ieşit la lumină în secţiunea deschisă în urmă cu 10 ani şi are continuitate în secţiunea arheologică din imediata apropiere, cercetată în vara acestui an. În stratul de demolare al acesteia, a ieşit la iveală o cantitate impresionantă de obiecte din ceramică, os, sticlă, monede, aspect care ne-ar putea duce cu gândul la o zonă privată“, spune expertul. Potrivit acesteia, deocamdată este doar o supoziţie, ce trebuie probată în faza de interpretare a datelor din teren. Tot aici, a ieşit la lumină şi o parte din acoperişul de ţiglă al clădirilor.

Palatul Guvernatorului

Cercetările de până acum conduse de arheologul amintit  au scos la iveală trei faze de locuire ale complexului. Cele mai spectaculoase, care sunt bine păstrate, sunt cele din ultima fază romană, când clădirile au căpătat dimensiuni mai mari. Datele de până acum ne arată că aici a fost un mare complex rezidenţial. Per ansamblu, în tot arealul cunoscut ca aparţinând Palatului guvernatorului (implicit cel dezvelit de Adalbert Cserni şi de Ioan Berciu şi Alexandru Popa), au fost scoase la iveală peste 300 de elemente constructive: camere dotate cu instalaţii încălzire, podele, canalizări; săli speciale de reuniune pentru aparatul administrativ aflat în slujba guvernatorului; posibil şi o zonă privată destinată guvernatorului şi familiei sale etc.

Potrivit arheologului, artefactele descoperite, atât în săpăturile anterioare, cât şi în cele mai recente, sunt foarte variate. Predominant însă (75%) este materialul tegular ştampilat - cărămizi, ţigle, olane - care poartă sigla legiunii a XIII-a Gemina, însoţită de antroponime (nume de centurioni sau de meşteri care activau în cărămidăria unităţii militare), precum şi pe cea a trupelor însărcinate cu paza guvernatorului – călăreţi (equites) şi pedestraşi (pedites), care erau recrutaţi din trupele auxiliare ale provinciei.

Palatul Guvernatorului

Materialele amintite au fost folosite pentru construirea clădirilor care constituiau marele complex reprezentat de Palatul guvernatorului, după cum elemente de paviment ceramice, de forme şi culori diferite au fost utilizate pentru realizarea unor frumoase podele ale încăperilor acestuia. Până acum, arheologii au cercetat o suprafaţă de 1,5 hectare, dintr-un total estimat la 4-5 hectare.

Reconstituirea Palatului

Palatul Guvernatorului celor trei Dacii a fost sediul oficial al administraţiei provinciale romane. Ansamblul cuprindea cancelaria guvernatorului (formată în majoritate din militari de profesie, dar şi din jurişti, ingineri, medici ş.a.), organizată în mai multe servicii specializate (administrativ, juridic, serviciile secrete sau de întocmire a actelor oficiale). Specialiştii estimează că „aparatul“ Palatului avea 200-300 de funcţionari. Între zidurile sale se găseau şi aşa-numiţii singulares, sau garda de corp a guvernatorului, formată la Apulum din peste 500 de soldaţi bine instruiţi şi remuneraţi.

Palatul dispunea şi de alte clădiri sau încăperi cu destinaţii diverse: camere de primire, birouri administrative, arhivă, o basilică, diferite lăcaşuri de cult, scholae, săli de baie, hambare, grajduri şi alte anexe. Un sector al palatului era destinat reşedinţei private a guvernatorului şi a familiei sale. Arhitectura întregului complex era extrem de elaborată, beneficiind de curţi interioare şi porticuri de acces. În ultimii ani, arheologii au început să abordeze cu interes tehnologia de realitate virtuală, iar trecerea de la desenul clasic pe foaie milimetrică la grafica computerizată în 2D şi 3D prin intermediul calculatorului a permis prelucrarea şi prezentarea artefactelor arheologice cât mai aproape de realitate. O primă reconstituire a Palatului guvernatorului de la Apulum are la bază planul construcţiilor descoperite de Adalbert Cserni,  în urmă cu peste  un secol.

Pe măsura finalizării cercetărilor arheologice recente pe str. Munteniei, acelaşi lucru va fi realizat şi pentru ruinele dezvelite aici, pentru ca publicul larg să poată înţelege monumentalitatea edificiului. Palatul Guvernatorului de la Apulum reprezintă o descoperire unică pentru Dacia romană. El se alătură extrem de puţinelor clădiri similare cunoscute în întreg Imperiul Roman, fie că vorbim de cel de la Aquincum (Budapesta, Ungaria), sau de cele dezvelite la Colonia Claudia Ara Agrippinensis (Köln, Germania) ori Carnuntum (Petronell, Austria). Dintre acestea, doar clădirea de la Köln a fost conservată şi transformată de comunitate în muzeu, în subsolul primăriei.

Valorificarea ruinelor Paltului

O iniţiativă cu rezultate pe măsura celor luate de autorităţile din Köln ar spori şansele redescoperirii unui patrimoniu nemeritat uitat şi ar aduce în faţa publicului neavizat şi specialiştilor unul dintre cele mai importante edificii pe care le-a avut Dacia romană. O soluţie de valorificare a ruinelor Palatului Guvernatorului de la Apulum la faţa locului ar fi un amenajarea unui Centru cultural de artă şi arheologie. Un proiect în acest sens a fost propus de arhitecta Iulia Strâmbu din Cluj Napoca. Acesta ar presupune realizarea, peste vestigiile descoperite, a unui muzeu de sit, care să includă ruinele şi obiectele găsite aici în timpul săpăturilor arheologice.

Palatul Guvernatorului

Totodată, pentru a crea un mediu cultural interactiv, arhitecta amintită a propus şi includerea în cadrul acestui centru a unei şcoli de arte, cele două componente urmând să formeze un complex cultural. Ruinele ar urma să fie păstrate in situ.  Vizitarea lor s-ar realiza pe o reţea de pasarele metalice, care ar include trasee ale clădirilor dezvelite. Până atunci, cercetările vor continua şi în următorii ani. În acest an, a fost semnat un proiect de colaborare, multianual, pe cinci ani, cu Primăria Municipiului Alba Iulia. Astfel,  săpăturile arheologice ar putea continua mai intensiv, pentru a fi investigată şi suprafaţa care a mai rămas necercetată. (Articol realizat de Nicu Neag)

În articol s-au folosit informaţii şi imagini din lucrarea „Palatul Guvernatorului Daciei romane de la Apulum. O redescoperire a patrimoniului“, Cluj-Napoca, 2011, coordonată de Viorica Rusu-Bolindeţ.

Alba Iulia



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite