FOTO Traseu turistic spectaculos, accesibil pentru toată familia, la Cetatea Colţeşti. Legenda fortăreţei cu o vechime de 700 de ani

Ruinele Cetăţii, pe dealul de lângă Colţeşti. Foto: Facebook/ CJ Alba

Un traseu turistic uşor, accesibil întregii familii, este reprezentat de o excursie la ruinele cetăţii medievale de la Colţeşti, judeţul Alba.

Sătucul este parte componentă a comunei Rimetea, fiind situat în spectaculoasa vale a Aiudului, cu cheile Vălişoarei şi masivul Piatra Secuiului. 

Cetatea Colţeşti se află la câţiva kilometri de sat, traseul fiind considerat uşor de către specialişti. O excursie dus-întors de la Colţeşti şi până la ruinele cetăţii durează, cu timpul petrecut în cetate, între 2 şi 2,5 ore.

Cetatea nobiliară Colţeşti, monument istoric, prin splendidele ruine de ziduri care domină zona, reprezintă principalul punct de atracţie al traseului. Urcuşul uneori abrupt şi cu mici obstacole, merită tot efortul pentru priveliştea spectaculoasă care oferă o panoramă asupra Pietrei Secuiului şi Colţilor Trascăului!

Se pelacă în excursie din centrul localităţii Colţeşti ”împreună” cu traseele Cruce Albastră (CA) şi Bandă Albastră (BA). La prima intersecţie se părăseşte marcajul CA, apoi pe cel BA şi se urmează traseul Triunghi Albastru.

Cetatea Colţeşti a fost construită în jurul anilor 1296 de subvoievodul Thoroczkay din Trascău, ca cetate locuibilă şi de refugiu. A fost ridicată pe vârful abrupt al unui deal calcaros, în urma invaziei tătare (mongole) din anul 1241, când au fost produse pagube însemnate localităţilor Trascău şi Sângiorgiu. Pe turnul nordic, înalt de aproximativ 20 metri, se păstrează o inscripţie care menţionează ca familia Thoroczkay a construit castelul în secolul al XIII-lea. În anul 1470, cetatea a fost confiscată de regele Matia Corvin şi dată voievodului Transilvaniei. În 1510 a revenit nobililor de Trascău (Thoroczkay), iar în 1514 a fost devastată de ţăranii conduşi de Gheorghe Doja.

Opunându-se anexării Transilvaniei de către Casa de Austria (Habsburg) în cadrul revoltei Curuţilor, familia nobililor de Trascău (Thoroczkay) a fost eliminată de pe scena istoriei, odată cu cetatea lor, distrusă în anul 1703 de către trupele imperiale austriece conduse de generalul Tiege (Lobonţi). Azi se mai păstrează o bună parte din zidurile incintei şi cele două turnuri laterale. Cetatea este înscrisă pe Lista Monumentelor Istorice ale judeţului Alba. 

Ca orice loc atât de vechi, şi Cetatea Colţeşti are o legendă proprie. Întreaga zonă se afla sub tutela contelui Thoroczkay, cunoscut ca mare colecţionar de vinuri şi despre care se spune că avea o pivniţă plină cu butoaie de vin nobil. Conform legendei, pivniţa respectivă comunica cu tunelul care lega cele două fortăreţe. În timpul unui atac asupra satului Rimetea, contele a ascuns-o pe fiica să Enikö, împreună cu femeile şi copii din zonă în tunel, iar el a plecat cu bărbaţii apţi de luptă să oprească năvala duşmanilor. Atacatorii au măcelărit trupele, iar contele înconjurat de câţiva mineri a reuşit să se retragă în păduri.

Legenda spune că Enikö, disperată că nu a primit nici o veste de la tatăl său, a străbătut tunelul până la castelul de pe dealul Secuiului, unde a ieşit la suprafaţă şi unde a dat peste atacatorii care ocupaseră fortăreaţa. Speriată de gândul că tatăl său a fost ucis, iar zona invadată, Enikö s-a aruncat de pe zidul castelului, s-a rostogolit până în vale, unde s-a izbit de stânci şi a murit. La câteva zile după aceasta, contele Thoroczkay s-a întors cu ajutoare şi a reuşit să îi învingă pe atacatori şi să elibereze atât castelul de pe dealul Secuiului cât şi zona localităţilor Colţeşti şi Rîmetea. Când a aflat că fiica sa a murit, povestesc bătrânii, contele a astupat toate intrările în tunel, cu excepţia uneia singure, prin care doar el avea acces, iar după câţiva ani, din cauza supărării, contele a trecut în lumea celor drepţi. Legenda vorbeşte despre strania apariţie a fantomei lui Enikö, care, însetată de răzbunare vrea să ia viaţa celor care se avântă pe deal pentru a dezlega secretul tunelului.

După, moartea contelui s-au găsit mulţi amatori care doreau să intre în posesia vinului ascuns în cramă şi mai ales a bogăţiilor despre care se spunea că ar fi fost ascunse acolo, dar odată intrat, nimeni nu a mai ieşit din subterane. Sătenii spun că singurul acces este cunoscut doar de urmaşul lui Vilmosz Imre, cel care a fost aghitoantul lui Thoroczkay şi care s-a legat prin jurământ, la patul de moarte al nobilului, să păstreze secretul. După cum povestesc localnicii, în urmă cu zeci de ani, un sătean ar fi reuşit să afle secretul intrării în tunelul care duce la cramă şi chiar a pătruns în pasajul secret, dar el nu s-a mai întors niciodată de acolo. Bărbatul s-ar fi lăudat înainte că a aflat pasajul secret şi că în curând o să îşi construiască cea mai frumoasă casă din localitate, fiindcă o să fie bogat. De asemenea, bătrânii mai povestesc că în urmă cu mai multe zeci de ani au mai fost câţiva curajoşi care au vrut să intre în tunel prin accesul astupat din ciudatul castel, dar unii au murit în condiţii misterioase, iar alţii, speriaţi de cele întâmplate s-au lăsat păgubaşi.