FOTO VIDEO Raiul din Zăpodie, cătunul pastoral din Apuseni unde oamenii sunt fermecaţi de frumuseţea peisajului
0
Munţii Apuseni oferă multe locuri spectaculoase, unele foarte puţin cunoscute de către turişti. Una dintre acestea se află pe teritoriul comunelor Poşaga şi Ocoliş, la graniţa dintre judeţele Alba şi Cluj, în apropierea Muntelui Mare.
Zăpodie este în prezent o aşezare pastorală unde oamenii se mută pe timpul verii cu animalele din gospodărie. La poalele Muntelui Mare istoria face ”casă bună” cu frumuseţea peisajului. Mai multe locuinţe (stâne, grajduri) construite cu zeci de ani în urmă sunt ”martore” la viaţa grea, din trecut, dar şi de astăzi, a oamenilor de aici. Frumuseţea peisajului este ca un magnet, iar cei care ajung aici sunt fermecaţi de sălbăticia locurilor.
Accesul se poate face din Drumul Naţional 75 din comuna Ocoliş pe Valea Tisei, pe o distanţă de circa 18 km. Un traseu mai accesibil, de circa 10 kilometri, este prin comuna Poşaga, pe un drum care trece prin cătunul Săgagea şi urcă apoi până la peste 1000 de metri altitudine. Se mai poate ajunge în zonă din comuna Băişoara, respectiv din staţiunea Muntele Băişorii pe traseul spre rezervaţia Scăriţa Belioara pe un traseu de circa 5 km. Aici există şi posibilităţi de cazare în regim hotelier sau de pensiune. În Zăpodie se poate sta doar la cort sau în locuinţele de munte construite de localnici.
Zona este un rai pentru fotografi, dar poate fi vizitată de oricine mai ales că foarte aproape se găseşte rezervaţia naturală Scăriţa-Belioara, una dintre cele mai spectaculoase din România, care reprezintă un rest al unui întins platou calcaros intens erodat de ape, care conservă o serie de plante rare şi cuprinde vârfuri impunătoare, peşteri şi grote. Printre speciile rare care se găsesc aici se află şi vestita floare-de-colţ. Alte atracţii tursitice sunt rezervaţia Cheile Poşegii, schitul Poşaga cu izorul cu apă tămăduitoare, Cheile Pociovaliştei, Cheile Runcului şi Rezervaţia Laricetul de la Vidolm. Sunt suficiente motive pentru un sejur de câteva zile în această zonă a Apusenilor.
Pe timp de vară, dar şi iarna când există amatori, se organizează trasee speciale numite ”Pe urmele Partizanilor”. Ion Crişan, cel care organizează excursiile, este un localnic al zonei şi cunoaşte drumul partizanilor dar şi strategia pe care aceştia o aplicau pentru a supravieţui. Pe urmele Partizanilor prezintă locuri şi fapte pe care luptătorii împotriva sistemului le-au pus în paginile istoriei naţionale a acelor vremuri. Traseul durează vara două zile în care doritorii de peisaje frumoase şi poveşti istorice au posibilitatea să vadă locurile şi să asculte întâmplările prin care au trecut luptătorii anticomunişti. Cazarea se poate face la ”Casa partizanilor din Runc”, care a aparţinut în trecut ofiţerului român Ellie Bufnea, luptător în Rusia, după primul Război Mondial, împotriva pericolului bolşevic. Pe lângă activitatea de ghid voluntar, Ion Crişan se ”luptă” şi pentru conservarea zonei.
”Eu aş propune ca această zonă să beneficieze de un proiect de conservare a căsuţelor cu paie, prin acordarea de fonduri proprietarilor pentru a le întreţine. Sunt peste 50 de astfel de căsuţe, multe dintre ele construite înainte de anul 1900. Se poate face un adevărat muzeu al satului. Zona este deosebit de pitorească şi cu o încărcătură istorică aparte. Câţi turişti am dus în Zăpodie, toţi au fost fascinaţi de peisajele zonei. Niciodată nu am perceput comision, o fac din plăcere şi îmi aduce aminte de copilărie”, spune tânărul care, în prezent, locuieşte la Abrud. Ion Crişan a cercetat în timp şi zona rezervaţiei Scăriţa-Belioara.
„Este o comoară turistică prea puţin cunoscută. După luni întregi de traseu, am reuşit să identificăm toate cele şapte peşteri, care apar în descrierea rezervaţiei. Împreună cu câţiva localnici, am reuşit să identific aceste minunăţii şi, în plus, am descoperit mai multe grote, unde, prin anii ’50, partizanii din grupul lui Leon Şuşman se ascundeau de Securitate. În viitorul apropiat o să fac un traseu al acestor peşteri şi grote, pentru a le arăta şi turiştilor din frumuseţea locului“, mai spune Ion Crişan.
Gruparea partizanilor lui Leon Şuşman a fost una dintre cele mai puternice care a luptat împotriva comuniştilor în zona Apusenilor. Locuitorii din zonă care urcau cu animalele le duceau periodic alimente şi informaţii cu privire la căutările organizate de securitate împotriva lor. Partizanii lui Şuşman se întâlneau şi conspirau în satul Săgagea, în casa unui localnic numit Vasile Crişan, împreună cu doi preoţi din sat, Simion Roşa şi Gligore Jaflea. Pe marginea pădurilor sau în pădure aceştia îşi făceau bordeie pentru a se ascunde de securişti. Aveau şi o strategie în acest scop. Într-un an erau pe dealul dinspre răsărit, iar în celălalt an se mutau în cel dinspre apus. Aceasta în funcţie de cum era ţarina, adică unde se cosea fânul doar spre toamnă şi era mai multă linişte. Scăpată de nenumărate ori din capcanele Securităţii, ceata Şuşmanilor a devenit o legendă a Apusenilor.
Se încarcă comentariile...
