Meşteşugarii din Ocna Mureş: cizmarul, geamgiul şi ceasornicarul care fac viaţa mai uşoară locuitorilor din oraş

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În Ocna Mureş, un orăşel din judeţul Alba cu aproximativ 15.000 de locuitori, tradiţia meşteşugarilor este dusă mai departe de un cizmar, un geamgiu şi un ceasornicar, care prin priceperea lor le fac viaţa mai uşoară locuitorilor. Altădată foarte căutate, aceste meserii sunt pe cale de dispariţie. Tinerii nu mai sunt interesaţi să înveţe cum se repară un papuc, cum se taie un geam sau cum se repară un ceas.

Dacă în trecut erau considerate meserii nobile, acum sunt desuete şi neinteresante. Singurii care se mai încăpăţânează să reziste pe piaţă sunt cei care au practicat aceste meserii timp de zeci de ani şi acum nu mai au cum să se schimbe. O fac cu pricepere şi pasiune şi, astfel, reuşesc să supravieţuiască decent. 

CIZMARUL ÎN CĂUTARE DE UCENICI

Mihai Traian Canta (67 de ani) se ocupă cu reparatul încălţămintei, dar în micul său atelier poate chiar să confecţioneze integral o pereche de pantofi la comandă.  „Am moştenit această meserie de la fratele meu, care era cu 16 ani mai mare decât mine. Încă de mic stăteam lângă el şi îi studiam fiecare mişcare. La 14 ani am fost ultima promoţie cu şapte clase, iar apoi am intrat ucenic. În 1965 am început să lucrez la Romarta, în Câmpia Turzii. Mai târziu am mers la Bucureşti la centrul de creaţie şi proiectare încălţăminte. Un an am mers la şcoala de maiştri în Iaşi, iar apoi mai mult de zece ani am fost când şef la centrul de creaţie, când la secţia de comandă“, povesteşte meşteşugarul din  Ocna Mureş.

image

Foto: Ocna Mureş Online

După pensionare, şi-a făcut un mic atelier în curte, unde repară orice tip de încălţăminte. Spune că a încercat să-i înveţe meserie şi pe alţii, dar nu a reuşit. „Am avut peste zece ucenici, dar dacă nu îţi place, nu faci lucru bun“, afirmă pantofarul. Are preţuri pentru toate buzunarele şi nu se dă în lături să mai lase din ele dacă clientul nu are suficienţi bani. Cea mai simplă lucrare, lipirea unei tălpi, este taxată cu 5 lei. „Nu te îmbogăţeşti din această meserie, dar nici nu mori de foame“, spune cizmarul. 

GEAMGIUL CARE SE ADAPTEAZĂ VREMURILOR

Orice oraş are nevoie şi de un geamgiu. La Ocna Mureş, acest rol important pentru comunitate este îndeplinit de Gheorghe Deteşan (64 de ani). Taie sticlă şi pune rame de zeci de ani. Trăieşte în oraşul de pe malul Mureşului din anul 1980. Are acum un atelier în piaţa oraşului, unde serveşte pe oricine are nevoie de serviciile sale. „Nu mi-a părut niciodată rău că am ales să fac asta, mi-a plăcut. Am ales acest domeniu gândindu-mă la localnicii de aici. Ei nu aveau aşa ceva. Trebuia să se deplaseze până la Aiud sau la Alba Iulia. Am riscat la început, însă pe parcurs am înţeles că am făcut o alegere potrivită. Mi-ar fi plăcut şi să fiu zugrav, mi-au mai plăcut şi alte meserii pe care le-am învăţat, însă am vrut să câştig un ban prin muncă cinstită şi am simţit că pot face asta astfel încât clienţii mei să fie mulţumiţi“, spune geamgiul din Ocna Mureş. 

image

Foto: Ocna Mureş Online

În timp, importanţa muncii acestuia a mai scăzut, fiindcă au apărut geamurile de tip termopan. Cu toate acestea, sunt destui oameni din oraş care au nevoie de o oglindă sau o ramă cu geam pentru un tablou. Timpul nu a schimbat doar calitatea meseriaşilor, ci şi gusturile celor care apelează la serviciile meşterilor care taie sticlă. Clienţii care trec pragul atelierului au devenit mai puţini, dar şi mai avangardişti. „Oamenii au început să aibă pretenţii şi gusturi mai variate şi sofisticate. Vin şi cer să le tai sticlă sau oglinzi în diferite forme care să li se potrivească cu locuinţa şi mobilierul. Văd modele în reviste şi vin cu ele la mine ca să le fac la fel“, afirmă meşterul din Ocna Mureş.

MECANICĂ FINĂ „LA MILIMETRU“ DE 38 DE ANI

Un alt meşteşug care se mai practică în localitate este cel de ceasornicar. Mai precis, este vorba de o ceasornicăreasă, Maria Bogdan (64 de ani). La fel ca şi cizmarul şi geamgiul, şi ea are un mic atelier care funcţionează la capacitate maximă în ziua când este târg în oraş. Maria Bogdan a absolvit şcoala în 1978 şi, în acelaşi an, s-a angajat la „Cooperativa Prestarea UCECOM“, la arte şi meserii. Repară ceasuri de 38 de ani. 

image

Foto: Ocna Mureş Online

„Nu am regretat că am ales această meserie. Atunci când am terminat eu şcoala, ceasornicarii erau foarte căutaţi. Este o meserie frumoasă, trebuie să-ţi placă, pentru că e meticuloasă. Cere multă răbdare. Nu merge să încerci, e o meserie la milimetru. E mecanică fină“, spune ea. Deşi numărul clienţilor a scăzut mult cu timpul, ceasornicăreasa nu crede că-şi va pierde prea curând obiectul muncii, pentru că „ceasurile electronice nu vor ajunge niciodată la valoarea celor mecanice“. Femeia are clienţi şi din alte oraşe unde nu mai există persoane care repară ceasuri. Tarifele practicate sunt mici deoarece şi cerinţele oamenilor sunt mici. „N-am renunţat, deşi a fost greu uneori să mă întreţin. Preţurile le adaptez la oraş, în oraşele mari puterea de cumpărare e mult mai mare, şi atunci şi preţurile sunt mai mari. În oraşul nostru nu te îmbogăţeşti din această meserie, o faci din plăcere, nu pentru bani“, spune Maria Bogdan.

Citiţi şi:

„Ascultă, urmăreşte şi taci“. Cine sunt şi cum acţionează cercetaşii, militarii de elită a Armatei Române

 

Totul despre carbohidraţi. Lista alimentelor bune şi a celor rele pentru organismul uman

Istoria legendară a Fetelor de la Căpâlna, ansamblul care a inspirat mari vedete ale lumii. Dansul în spirală şi fertilitatea

Moartea ”frumoasă” a unui cântăreţ de muzică populară: s-a prăbuşit pe scenă după 27 de bisuri

Cum l-a scăpat butoiul de curechi de furia armatei maghiare pe dascălul de suflet al lui Mihai Eminescu, în 1849

Casa triunghiulară de la Alba Iulia, cea mai frumoasă din Transilvania. Cum arată locuinţa care se pierde în peisaj

Ghid de front în limba română tipărit la Roma în 1918. Care erau regulile stricte în Armata Română în urmă cu un secol

Alba Iulia



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite