Obiceiul păstrat de sute de ani de oamenii munţilor. Ce se întâmplă într-o poiană celebră din Apuseni FOTO
0
Transhumanţa animalelor se practică de sute de ani. Oamenii urcă la începutul verii în păşunile montane şi revin toamna acasă, pentru iernare.
În Alba există două tipuri de transhumanţă, cea a proprietarilor de bovine şi cabaline din Apuseni, în nord, respectiv cea a oierilor din zona munţilor Sebeşului, în sud.
În Apuseni, proprietarii de animale urcă în păşunile montane, la peste 1.300 de metri altitudine, în a doua jumătate a lunii mai. În acest an, deplasarea pe munte s-a amânat puţin datorită temperaturilor reci din primăvară. Cea mai cunoscută ”mutătură” a moţilor este Poiana Călineasa, din comuna Gârda de Sus. Poiana cu peste 100 de colibe şi stâni, în care locuiesc oamenii peste vară, a devenit cunoscută şi chiar o destinaţie turistică ca urmare a modernizării drumului de acces.
Oamenii spun că merg acolo „la vărat“ sau „la muntărit“, expresii folosite de localnici atunci când se referă la mutatul pe culmea muntelui.
Stânele sunt construcţii simple, care asigură un confort minim pentru proprietarii acestora. Înăuntrul lor, sătenii şi-au adus doar cele necesare traiului peste vară, dovadă că se poate trăi atât de simplu şi nepretenţios. Oamenii şi-au construit aici şi o biserică, unde merg la slujbă în fiecare săptămână.
Proprietarii de animale din satele Gheţari, Casa de Piatră, Hănăşeşti, Poiana Horea, Ocoale şi Stânişoara merg în fiecare an cu vacile, boii şi caii la Călineasa. Cei care rămân în sate peste vară au misiunea de a cosi şi de a strânge fânul care va fi principala hrană pentru animale pe timpul iernii.
Urcatul animalelor la munte. Foto: Facebook/ Gârda de Sus
„Noi ne simţim foarte bine aici sus, pe munte. Facem asta de sute de ani, din moşi strămoşi. Dacă nu am veni vara cu animalele în Poiană n-am avea ce să le dăm de mâncare iarna. Vara, pe terenurile din vale creşte iarba, pe care o cosim pentru la iarnă. Drumul spre Poiană a fost asfaltat De ceva vreme au început să ne viziteze şi oameni de la oraş, mai ales că a fost asfaltat şi drumul. Din toată ţara vin – şi chiar din alte ţări. Toţi spun că e zonă frumoasă, plăcută, de care nu s-ar mai despărţi. Spun că e aer curat, de munte! Dar cu străinii numai prin semne ne putem înţelege“, spune Maria Todea, o localnică care deţine o căsuţă la Călineasa.
Poiana Călineasa Foto: Facebook/ Gârda de Sus
Turiştii care ajung în Călineasa sunt fascinaţi de tot acest ritual al ţăranilor, precum şi de frumuseţea peisajelor naturale. Moţii mai întreprinzători îi aşteaptă pe turişti cu preparate tradiţionale, printre care la loc de cinste este celebrul balmoş, mâncarea tradiţională a oamenilor muntelui. De asemenea, mulţi şi-au achiziţionat şi instalat panouri solare, astfel că acum au şi energie electrică şi nu mai folosesc lămpile de petrol, ca pe vremuri.
Transhumanţa oilor din Munţii Sebeşului
În cealaltă parte a judeţului, în sud, se practică transhumanţa oilor. Fenomenul a pornit ca o necesitate de rentabilizare a creşterii oilor, odată cu mărirea numărului de animale din zonele premontane şi depresionare şi constă în deplasarea ovinelor, la distanţe mai mici sau mai mari de 100 de km, în perioada de vară, după tuns, spre păşunile montane.
Spre toamnă, oile sunt aduse din nou în sate unde sunt hrănite cu fân, coceni de porumb, frunzare şi cantităţi mici de concentrate. În Munţii Sebeşului, transhumanţa începe imediat după Paşti când are loc obiceiul ”La Porunci”. Cea mai cunoscută reprezentare a acestuia are loc în satul Loman, din comuna Săsciori, locuit în majoritate de familii de ciobani. Oamenii din trei sate de munte se adună pentru a stabilii detalii legate de transhumanţă şi alte activităţi din perioada anului.
Obiceiul are loc încă în fiecare duminică, atunci când se adună circa 150-200 de persoane. Plecatul şi coborâtul oilor sunt marcate la Loman prin manifestări cultural-tradiţionale „În fiecare duminică, după ce se termină slujba la biserică, gospodarii din cele trei sate, Loman, Pleşi şi Tonea, se adună la «porunci». Ele au apărut ca o nevoie de comunicare, fiindcă pe vremuri nu aveau altă posibilitate. Venea lumea la «porunci» şi se informa despre tot ceea ce era nou în sate”, afirmă Nicolae Stănuş, din Loman.
Festivalul ”Coborâtul oilor” de la Loman. Foto Adevărul
Acesta explică în ce constă obiceiul: „Vine foarte multă lume, fiindcă se discută multe probleme, cum ar fi urcatul animalelor în «partea a doua», adică într-o zonă în care, după 15-20 mai, se mută sătenii cu animalele. Acolo stau o lună de zile, după care urcă în păşunile alpine, unde stau o perioadă de trei luni, după care coboară iarăşi, tot în «partea a doua». Aici stau o lună şi coboară, apoi jos în sat”.
Oile şi vacile merg pe drumul mioarelor Loman - Cruci - Cărări până în zona Vârfului Şureanu, la aproape 2.000 de metri altitudine. În a doua zi de Paşti se stabileşte tot programul de la transhumanţă, dus-întors, de la 15 mai până la sfârşitul lunii septembrie. A doua etapă din pregătirea transhumanţei este vacanţa copiilor. Elevii din aceste sate intră în vacanţă, în fiecare an, la sfârşitul lunii mai pentru a putea pleca împreună cu părinţii sus pe munte. Este vorba despre preşcolarii şi şcolarii din Loman, Pleşi şi Tonea, comuna Săsciori, şi Purcăreţi şi Strungari, comuna Pianu de Jos. În total, este vorba de circa 150 de copii.
După circa o lună de zile de stat în zona premontană, ciobanii urcă cu turmele de oi sus pe muntele Şureanu unde vor sta până la începutul lunii septembrie. Zăpada se va topi şi la altitudinea de aproape 2000 de metri, iar animalele au cu ce să se hrănească. Peste vară, ciobanii vor prepara vestita brânză de oaie. O parte o vor folosi în gospodărie, iar ceea ce le va prisosi vor vinde. Toamna, tot la Loman, are loc festivalul ”Coborâtul oilor”.
Se încarcă comentariile...
