Pluguşorul generaţiei lui Moş Gerilă. Propaganda comunistă de la momentul trecerii dintre ani
0Revelionul primea dimensiuni exagerate sub regimul comunist existent înainte de 1989 în România. Momentul trecerii dintre ani era exploatat propagandistic la maximum. Revelionul era punctul culminant al „marelui raliu al vacanţei”, ale cărei bucurii erau, în egală măsură, exagerate.
Este suficient să răsfoieşti „Cutezătorii“, cea mai cunoscută revistă pentru şcolari din perioada regimului comunist, pentru a-ţi da seama că Revelionul era punctul culminant al „marelui raliu al vacanţei”, ale cărei bucurii erau, în egală măsură, exagerate.
„Feericele orăşele ale copiilor îşi cheamă prietenii, patinoarele, pîrtiile de schi, bazele sportive, sălile de spectacole, bibliotecile toate sunt gata pentru marele raliu al vacanţei, în timp ce Moş Gerilă zăboveşte prin magazine, pregătindu-şi sacul cu daruri pentru serbările pomului de iarnă”, scria în numărul din decembrie 1984 al revistei.
Revelionul era un moment prielnic în care se enumerau realizările Partidului Comunist Român: „Se apropie ziua şi ora cînd ne vom face urări! Ne vom bucura să le adresăm sau să le primim. În prag de An Nou am cules cîteva astfel de gînduri pentru la anul, de la cîţiva colegi […] Vreau să fac un desen mare, o compoziţie dedicată oraşului meu. M-am şi gândit unde să aşez tramvaiele, podul de peste Bega. […] Mă preocupă o nouă metodă de a învăţa la istorie şi geografie. Volumul datelor de memorat îmi pune probleme. De asemenea, mă gîndesc la clasa noastră, să terminăm anul şcolar fără nici un corigent. Aş vrea să am în acest an şi o maşină de cusut rochiţe şi pentru păpuşile mele“, scria un elev în revista „Cutezătorii“.
Pluguşorul copiilor şi tineretului
După datina străbună, cu prilejul Anului Nou, avea loc Pluguşorul copiilor şi tineretului. Tânăra generaţie îşi manifesta dragostea şi recunoştinţa „pentru minunatele condiţii de viaţă şi muncă ce le-au fost create de către partid, de către secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu”.
Cum suna acest Pluguşor de recunoştinţă al copiilor şi tinerilor? Existau mai multe variante, însă ideea de bază era aceeaşi: „Aho, aho, copii şi fraţi/ Staţi puţin şi nu mînaţi/ Şi urarea mi-ascultaţi/ C-am pornit-o de cu zori/ Prin ţară colindători/ Prin oraşe, prin comune/ Cu urările străbune/ De viaţă, de sănătate/ La constructorii voinici/ La mineri, la-nvăţători/ Că ni-e ţara cîmp de flori/ Răsădit de muncitori/ Tînăr să se-nalţe-n soare/ Cu uzine, cu ogoare/ Şi cu vise minunate (…) Anul care s-a-ncheiat/ A fost mîndru… Pentru zile minunate/ De partid asigurate;
Anul care s-a-ncheiat/ A fost mîndru şi bogat/ Am’nălţat un imn ales/ Pentru-al XII-lea Congres/ Cîntând dragostea fierbinte/ Pentru bravul preşedinte/ Reales de-al ţării For/ Şi de întregul popor/ Să ne fie înainte/ Înţelept conducător/ Nalt exemplu, far şi zbor… Şi-am pornit cu noi răvaşe/ Prin comune şi oraşe/ Cîntece şi brazi cu flori/ Pentru bravii muncitori/ Pentru mîndrii oţelari/ Şi la harnicii zidari/ Am adus urări frumoase/ Pentru inimi, pentru case/ Pentru cei de pe tractoare/ Ţărănimii din ogoare/ Patriei înfloritoare…Şi să-i mulţumim cu drag/ Cu flori albe pîn’prag/ Că ne creşte cu mult har/ Ca un mare grădinar/ Ceauşescu – Bucurie/ Rodnicie – Românie”.
Revelionul căpăta dimensiuni exagerate înainte de 1989 şi devenea cea mai importantă zi din acest interval. „Revelionul. Cuvîntul sună ca o galerie cu bolţi… peste care s-a lăsat întunericul. Ei da, acolo, undeva, la capăt, la ultima treaptă, se află EL, Revelionul“, astfel era descris în presa vremii momentul trecerii dintre ani.
În perioada de dinainte de 1989, Crăciunul şi întreaga perioadă a sărbătorilor de iarnă erau cunoscute sub denumirea de „luna cadourilor“. Moş Crăciun a fost transformat în moş Gerilă, iar bradul de Crăciun era „pomul de iarnă“.
Se încarcă comentariile...
