Mărturia unei asistente care îngrijeşte bolnavi de coronavirus: „S-a năpustit asupra mea cu o sumedenie de injurii şi cuvinte grele”

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Cadre medicale care îngrijesc bolnavi de COVID 18 la spitalul din Alba Iulia
Cadre medicale care îngrijesc bolnavi de COVID 18 la spitalul din Alba Iulia

Asistenta şefă a secţiei de Boli Infecţioase a Spitalului Judeţean de Urgenţă Alba Iulia, Marcela Vîlcan, descrie într-un mod original relaţia pe care a avut-o cu câţiva pacienţi testaţi pozitiv cu noul coronavirus.

În relatarea asistentei sunt referiri la ”pacientul ghinionist”, ”pacienta blândă şi extrem de sensibilă” şi ”domnul iubitor de literatură”. ”Pacientul ghinionist” a fost denumit astfel pentru că a trebuit să rămână spitalizat timp de 26 de zile. A fost cea mai lungă spitalizare la unitatea medicală din Alba Iulia. 

Asistenta Marcela Vîlcan susţine că îl cunoştea pe "pacientul ghinionist" încă din vara anului trecut, de când a fost internat la secţia de Boli Infecţioase pentru o altă afecţiune care a necesitat de asemenea o durată de spitalizare foarte îndelungată (2 luni). Acum însă, acesta a cedat nervos în sensul în care îi vedea pe toţi că pleacă, doar el trebuia să rămână.

”S-a întâmplat într-o dimineaţă când, intrând la dânsul în salon, m-am apropiat de patul lui şi ca de fiecare dată, urma să îi măsor funcţiile vitale şi să îi administrez tratamentul. «Pacientul ghinionist» s-a întors către mine şi a refuzat orice colaborare, coborând din cer toţi sfinţii, într-un mod deloc ortodox şi făcând acuze la adresa noastră cum că externăm doar pe cine vrem noi, iar pe el îl ţinem tot în spital. În zadar încercam să îi explic că nu poate fi încă externat, deoarece testul lui se încăpăţânează să rămână pozitiv... 

Nu am reuşit decât să îl enervez şi mai tare altfel încât s-a «năpustit» asupra mea cu o sumedenie de injurii şi cuvinte grele. A solicitat să vină un medic, drept urmare am chemat-o pe doamna doctor care se afla în acea dimineaţă de serviciu. Aceasta m-a rugat să o însoţesc însă am refuzat-o respectuos, spunându-i că mi-a fost suficient pentru acea zi tirul de injurii la care am fost supusă. Astfel, a intrat împreună cu infirmiera însă, fără succes. Nu a reuşit decât să fie cea de-a doua victimă, «botezată» cu cuvinte grele şi de nescris aici...

Nu ne-am supărat pe el şi am încercat să îl înţelegem însă, trebuie să recunosc că din acea zi mi-a fost cu adevărat teamă să intru în acel salon. S-a liniştit în următoarele două zile şi a redevenit pacientul pe care îl ştiam din vară. A fost pacientul pentru care m-am bucurat cel mai tare atunci când a fost declarat vindecat, după două teste consecutive negative în 24 de ore şi nu am să uit niciodată bucuria din ochii acestuia pe de o parte şi liniştea din sufletul meu, pe de altă parte”, a precizat cadrul medical.

Asistenta relatează şi tragedia suferită de colegă dintr-un alt spital, confirmată cu coronavirus, care şi-a pierdut ambii părinţi: ”Internată fiind la noi, a aflat cu durere faptul că şi-a pierdut întâi mama, apoi, la două zile distanţă şi tatăl, ambii diagnosticaţi cu COVID-19. A fost o adevărată dramă prin care a trecut familia acestei colege. Erau relativ tineri, puţin peste 60 de ani mama şi cu vreo câţiva ani mai în vârstă, tatăl. Sufereau şi de alte boli cronice însă cine poate spune că nu mai puteau trăi cu aceste boli ani sau poate chiar ani buni?.

Despre "Pacienta blândă şi extrem de sensibilă": ”A fost o colegă dintr-un alt spital al judeţului. Mereu atentă să nu deranjeze şi mereu cu gândul doar la familia ei, a ajuns pacientă în secţia noastră cu o zi înainte de Sfintele Paşti. Am găsit-o posomorâtă şi îngrijorată, dar nu atât pentru ea, cât pentru cei dragi ei, fiul şi soţul. Salonul în care se afla era mereu cel mai curat şi mai ordonat dintre toate. Păstra totul într-o ordine desăvârşită şi îţi era drag să intri la ea. Totuşi, ochii îi erau mereu trişti şi nu se înveselea decât atunci când vorbea despre fiul ei. Era tare mândră de el şi ochii îi străluceau atunci când îl aduceam în discuţie. A aşteptat cu sufletul la gură rezultatele celor de-acasă, iar la aflarea veştii că acestea sunt negative, a plâns de bucurie. Aceeaşi bucurie a trăit-o şi după 15 zile când a aflat că s-a vindecat şi că va merge la cei dragi ei. M-a bucurat nespus poza pe care fiul ei mi-a trimis-o seara, poză în care apăreau cu toţii, în maşină, în drum spre casă. O familie reunită, după o încercare venită că un trăznet asupra lor”.

Despre ”domnul iubitor de literatură”: ”Iniţial, l-am perceput ca fiind un om închis şi rece. Îmi amintesc faptul că, atunci când am intrat în prima zi la dânsul în salon, l-am găsit stând la masă, cu laptopul în faţă şi nu şi-a ridicat privirea spre mine decât atunci când l-am rugat respectuos să se întindă pe pat pentru a-i putea recolta probe biologice de sânge şi pentru a-i măsura funcţiile vitale.

În acea zi nu ştiam că este un iubitor de frumos, de artă, un scriitor. Am aflat în următoarele zile şi i-am oferit cu drag cartea mea, cerându-i totodată un feedback real, după ce avea să o parcurgă. Am povestit mult cu dânsul, i-am citit la rândul meu atât versurile, versuri incredibil de apăsătoare, care exprimau atât de profund suferinţa umană, tristeţea, dezamăgirea, boala, moartea (un alt Bacovia, aş putea spune), dar şi iubirea deopotrivă, văzută şi cântată atât de diferit faţă de cum o citisem până la acesta, cât şi proza frumos etalată într-un volum la care încă lucra şi pe care îl aştept cu nerăbdare să îl lanseze.

Era mereu trist "Domnul iubitor de literatură", iar starea lui mă afecta şi pe mine. Încercam mereu să îi prezint frumuseţea vieţii, aşa cum o percepeam eu însă, în cele zece zile în care a stat internat la noi, nu am reuşit să zăresc pe faţa acestui om nici o urmă de zâmbet. Mereu politicos, nu uita niciodată să mulţumească pentru lucrurile mărunte pe care le făceam pentru el. M-a surprins într-una din zile prin faptul că m-a întrebat dacă sunt eu cea care mă aflam în acel moment în salon. Întrebarea m-a luat pe nepregătite însă, în momentul imediat următor, am realizat că eram costumată şi astfel eram greu de recunoscut. Dar vocea, vocea nu l-a înşelat şi a ştiut că eu sunt acolo”.

La secţia de Boli Infecţioase a Spitalului Judeţean de Urgenţă (SJU) Alba Iulia au fost trataţi de COVID-19, de la începutul pandemiei şi până în prezent, 24 de pacienţi. O parte dintre aceştia sufereau şi de alte afecţiuni, precum insuficienţă renală cronică, hipertensiune arterială şi boli cardiace. În prezent, în cadrul secţiei mai sunt internaţi 10 pacienţi, cu forme uşoare şi medii.

Alba Iulia



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite