Alba Iulia

articolul anterior articolul urmator

Revolta de la Cugir, din decembrie 1989: clădiri şi maşini incendiate, doi miliţieni linşaţi de mulţimea înfuriată

1
21 Dec 2016 18:23:34
Autor: Dorin Ţimonea
Oameni lângă sediul Miliţiei, incendiat în timnpul revoltei populare din Cugir
Oameni lângă sediul Miliţiei, incendiat în timnpul revoltei populare din Cugir

23 de oameni au murit în Alba în timpul Revoluţiei din 1918 şi alţi 111 au fost răniţi. Revoltele au început la la Cugir în 21 decembrie 1989, oraş militarizat total ca urmare a existenţei aici a fabricii de armamanet şi muniţie. Cugirul a fost al patrulea oraş din România în care au izbucnit manifestări împotriva regimului Ceauşescu.

În 2001, Cugirul a fost declarat oraş martir al Revoluţiei de la 1989. Evoluţia evenimentelor din 21 decembrie 1989 a făcut ca oraşul Cugir să fie al doilea după Timişoara care să se declare liber de comunism. Filmul Revoluţiei descrie modul cum a decurs revolta de stradă în micul oraş din Alba:
 
"În 21.12.1989, în jurul orei 10.00, la I.M Cugir, în faţa Secţiei Sculărie s-au grupat 40-50 de persoane, majoritatea tineri. Se comentează despre evenimentele de la Timişoara. Sună sirenele macaralelor şi se bate clopotul de alarmă al secţiei sculărie. Se păstrează un moment de reculegere pentru un student cugirean împuşcat la Timişoara. Secretarul comitetului de partid pe întreprindere încearcă să dialogheze cu muncitorii, dar nu este ascultat. La fel se întâmplă şi cu primul secretar al Comitetului Orăşenesc.
 
Sunt huiduiţi şi se aruncă după ei cu diverse obiecte, pietre, cărămizi – în jurul orei 11.15-11.30. Grupul porneşte spre clădirea conducerii întreprinderii, trecând prin faţa secţiilor: Maşini-unelte, Cuplaje, Turnătorie de precizie. Se alătură alţi manifestanţi, care scandează prima lozincă: <Hai cu Timişoara!>, apoi <Uniţi-vă cu noi!>. După o scurtă staţionare la Pavilionul Conducerii, coloana se îndreaptă pe traseul: Pavilion Comercial, Secţia Prototipuri, Fabrica de Produse Tehnice, Turnătoria de fontă, Secţia M.U Montaj, Bobinaj, Mecano-Energeic III, Mecanică IV, Mecanică II şi Mecanică VIII. Coloana manifestanţilor, cu steagul tricolor în frunte, iese pe poarta MSR şi parcurge traseul: Strada Doinei, Al. Sahia, Tineretului, Victoriei, Stadionului, Sfatul Popular şi se opreşte scurt timp în faţa porţii oficiale a I.M. Cugir. Se scanda <Fără Violenţă!>.

 
Apoi se îndreaptă către I.M.C. II, trecând prin faţa Ocolului Silvic, IFET, Şcoala Generală Nr. 1, zona comercială a oraşului vechi. Se alătură noi manifestanţi. Apar reprezentanţi ai Securităţii (la Miliţie, Consiliul Popular, pe stradă). Lozincile scandate şi traseul parcurs – pas cu pas – sunt înregistrate video şi radio. Prin radio se transmite la judeţ, la Securitate şi la Miliţie. După intrarea în IMC II, coloana manifestanţilor parcurge traseul secţiilor Mecanica V, Mecanică VII, Mecano-Energetic II, Mecanica VI, pavilionul tehnic şi administrativ. Apoi coloana se întoarce la Consiliul popular şi Miliţie. Cerinţele manifestanţilor devin categorice: <Pentru sângele vărsat, Ceauşescu condamnat! Pentru crima din Banat, Ceauşescu judecat!>.
 
La Consiliul popular, lozincile <Trăiască RSR> sunt aruncate de pe faţada clădirii. Coloana se îndreaptă spre Miliţie, unde se presupune că sunt 3 arestaţi. Comandantul Miliţiei, împreună cu subordonaţi ai săi, cu reprezentanţi ai securităţii judeţene, comandantul USLA-şilor şi comandantul pompierilor din judeţ se blochează în sediul Miliţiei şi ameninţă manifestanţii. Sunt rupte cablurile telefonice, sunt incendiate 8 maşini, printre care şi maşina ARO (Laboratorul criminalistic). Se trage din Spitalul Orăşenesc. Se înregistrează 70 de răniţi şi 10 morţi, în perioada 21 decembrie – 10 ianuarie. Răniţii sunt transportaţi la spital. Porţile sunt închise, Se rupe gardul, apoi se deschide poarta din spate. Medicii răspund cu promptitudine solicitărilor. Clădirea Miliţiei este incendiată (aproximativ orele 17.00 – 17.30).

 
Pe la orele 21.00 – 21.30, la Consiliul popular sunt sparte geamurile la parter, lampadarele, este forţată uşa de la intrare, aruncată benzină pe jos şi clădirea incendiată. Pompierii militari, 2 maşini din Orăştie şi 2 din Alba Iulia nu pot interveni. În jurul orei 24.00, focul este stins. Aproape simultan sunt devastate librăriile, operele lui Ceauşescu sunt aruncate în stradă şi arse. De pe una dintre cele 4 maşini ale pompierilor, o operatoare-securist recepţionează prin radio: <La tov. Ceauşescu a ajuns ştirea că Cugirul arde!>. În noaptea de 21 Decembrie 1989, Comandamentul gărzilor se întruneşte la ora 1.00 şi organizează paza obiectivelor IM Cugir. În aceeaşi noapte sosesc vânătorii de munte din Alba Iulia, care pătrund în IMC, cu scopul de a o apăra de un eventual atac.
 
În ziua de 22 Decembrie 1989, are loc în zona Pieţei Complex I o adunare populară. Mulţimea se îndreaptă spre Spital, apoi se opreşte în faţa IMC, în faţa fântânii arteziene. În jurul orei 8.00, s-a început acţiunea de constituire a conducerii oraşului, În jurul orelor 10.00, se primeşte informaţia despre înlăturarea primului secretar al judeţului Alba. Are loc o a doua adunare populară pe stadionul oraşului, unde fuseseră montate microfoane pentru o mai bună sonorizare. Este ales un comitet local format din: Cristea Ioan, Pîclişan Filip, preot Donu Gheorghe, Filimon Ioan, hotărându-se formarea Frontului de Salvare Naţională. La ieşirea din stadion, radiourile anunţau fuga lui Ceauşescu. Mulţimea este entuziasmată, se îmbrăţişează, se aud urale de bucurie.

 
Pe la ora 10.00, Statul major al vânătorilor de munte este mutat din IM Cugir la Clubul Muncitoresc şi îşi fixează obiectivele de apărare în oraş. Încă în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989 sunt organizate gărzile pentru asigurarea ordinii în oraş. Se distribuie arme gărzilor şi populaţiei. În după-amiaza zilei de 22 şi dimineaţa zilei de 23 decembrie, s-a intrat în dispozitivul de apărare al fabricii (armament greu, muniţie etc.). Din 23 decembrie, conducerea patrulelor este preluată de colonelul Verdeş Ştefan. Se constituie un stat major militar prin implicarea ofiţerilor Recepţiei Tehnice Militare. În 23 decembrie 1989 are loc o nouă adunare populară, în faţa Clubului Muncitoresc pentru lărgirea comitetului coordonator al oraşului. Din 26 decembrie, acest comitet se transformă în Consiliul Frontului Salvării Naţionale, care şi-a desfăşurat activitatea până în iunie 1990.
 
Importanţa Revoluţiei în Cugir depăşeşte cadrul local: puternic centru economic şi muncitoresc, care contribuia cu o parte foarte însemnată la venitul naţional şi reprezenta peste 50% din economia judeţului Alba, având fabrică de produse speciale, mai ales armament şi depozite, în zonă. Cugirenii au dat tonul Revoluţiei din Alba Iulia, din judeţul Hunedoara şi – prin muncitorii IMC – au fost promotorii schimbărilor în satele şi comunele din apropiere. Într-o atmosferă de deplină responsabilitate, au constituit organul democratic de guvernare locală, desemnându-şi reprezentanţii prin adunări, organizând paza şi securitatea obiectivelor oraşului, asigurându-i liniştea, lumina, căldura şi mai ales alimentele atât de necesare. Acestea au fost etapele desfăşurării Revoluţiei din Cugir”. În 21 decembrie 1989, la Cugir, mulţimea revoltată a atacat sediul miliţiei. Miliţienii au deschis focul, sediul miliţiei a fost incendiat, iar doi miliţieni, comandantul Valentin Pop şi subofiţerul Ilie Staicu au fost linşaţi.
 
 
Evenimentele din Decembrie 1989 reprezintă un episod sângeros din istoria românilor. La Alba, 23 de persoane au murit pentru libertate, iar alte 111 au fost rănite. Prea puţini dintre vinovaţii crimelor de la Alba Iulia au fost descoperiţi. Au fost arestaţi la vremea respectivă conducătorii Securităţii, dar nu au fost condamnaţi. Este vorba, printre alţii, de maiorul Gheorghe Lupeş, fost şef al Securităţii din Alba în decembrie 1989 şi de locotenent-colonelul Florian Brihac. La Cugir, trei bărbaţi au fost condamnaţi la pedepse între 10 şi 13 ani de închisoare pentru linşarea comandantului Miliţiei Cugir, Valentin Pop şi a subofiţerului Ilie Staicu, dar dramele care conturează peisajul sângeros din Decembrie 1989 nu pot fi şterse din conştiinţa românilor nici printr-o viaţă de detenţie.

Citiţi şi:

 

Discursul istoric susţinut de Corneliu Coposu în 1990 la Congresul Partidului Conservator britanic: „Vrem să integrăm biata noastră ţară în Europa“

 

Cele mai trăsnite recorduri româneşti: 3,3 kilometri de prezervative înnodate, 500 de metri de pizza, 19 tone de salată

Cum a apărut tehnologia Wi-Fi. Ce înseamnă Wi-Fi Ready, WiDi sau Wi-Fi Direct

 

Reţeta caşcavalului maturat în vin roşu de casă. Delicatesa 100% românească se prepară la o fermă din judeţul Alba

 

Pentru prima dată în viaţă, doi bătrâni de 80 de ani din Apuseni au lumină în case

 

Cum era leul românesc înainte de Marea Unire. Anul în care moneda naţională a fost la paritate cu francul şi mai tare ca dolarul

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

1 Comentariu

Alikianos Shenghen
27.12.2016, 11:00:49

Stirile incep sa fie relativ alterate. Sa fie de vina timpul ? Spiritele au inceput sa se incinga in fata Militiei dupa orele 17:00 cand comandantul Pop, depasit de situatie a tratat cu dispret multimea si a inceput sa traga, cu munitie de manevra la inceput. Vazand ca po_pulimea nu fuge, militienii au trecut la munitie de razboi. Abia dupa a inceput asaltul asupra cladirii militiei si au foat date focului masinile. Din cladirea Policlinicii se stie ca a tras maiorul secu Carstoc, ulterior mort otravit, se spune. Individul a fost arestat in noaptea 21-22 decembrie si a murit in arest. Nu e clar daca si-a folosit pastila cu cianura sa a fost "cianurat". ma asteptam sa se faca publice numele ofiterilor secu de la Alba Iulia prezenti in cladirea militiei, imbracati in civil. Interesant e ca locotenent colonelul Lehoveanu, care nu a participat la impuscarea manifestantilor de la militie, se putea plimba linistit prin oras in zilele urmatoare. Dezastrul de la Cugir a fost provocat de un comandant tanar si fara experienta care a pus mitralierele pe multime. In alte orase comandantii de militie cu judecata nu s-au temut sa iasa printre manifestanti si sa-i linisteasca, evitand tragedii inutile. Atata comandantul pop cat si subofiterul Staicu au fost invitati de catre manifestanti sa nu mai traga si sa iasa afara din cladirea in flacari ca vor fi lasati sa plece. Au continuat sa traga cu pustile mitraliere pana cand focul si fumul i-au obligat sa sara afara prin geamurile de deasupra garajelor. Era deja prea tarziu, spiritele prea incinse si s-a intamplat ceea ce stim. Repet, o abordare inteligenta a situatiei ar fi putut evita o buna parte a acelei tragedii. Pentru moartea celor doi militieni au fost condamnati ulterior de catre Tribunalul Militar Bucuresti 4 oameni. Nu am inteles niciodata de ce in cazul lor nu a functionat decretul de amnistie dat de FSN si semnat de Iliescu. Decretul in realaitate a functionat doar pentru cei care au tras si ucis manifestanti nu si in cazul manifestantilor care au ripostat actiunilor criminale ale reprezentantilor statului. Nu uit ca in Romania legea nu a fost niciodata egala pentru toti, asat creand confuzie in societatea romaneasca, confuzie si neincredere in autoritati. Nu pot sa nu ma intreb: "autoritatile au intradevar nevoie de increderea supusilor" ? Nu sunt convins ca da.

Modifică Setările