Ultima relicvă industrială comunistă din Alba. La ce foloseşte acum turnul de 220 de metri de la Zlatna VIDEO

Una dintre ultimele ”rămăşiţe” ale industriei comuniste din România se află într-un fost oraş muncitoresc din judeţul Alba: Zlatna.

Turnul de evacuare a gazelor de la fostul combinat de prelucrare a cuprului, înalt de peste 220 de metri, aflat pe Dealul Dudăului, a fost construit în doar trei ani. A fost o mare realizare a inginerilor şi constructorilor români. 

Turnul a fost proiectat şi construit pentru a îndepărta din oraş gazele rezultate din activităţile industriale. În perioada în care acestea erau evacuate, oamenii din Zlatna intrau în case, la adăpost. Combinatul erau una dintre cele mai mari surse de poluare din România comunistă, activitatea continuând până în 2003.

Aşa a apărut necesitatea turnului, de care se leagă numele unui fost director al uzinei, ulterior şi primar la Zlatna: Felix Adrian Treger. Turnul a fost proiectat la o înălţime mai mare decât cea a dealurilor din imediata apropiere pentru a trimite gazele cât mai departe de oraş. La turn, gazele ajungeau printr-un tunel construit din beton şi căptuşit cu cărămidă.

Cumpărat de doi întreprinzători

Până în urmă cu câţiva ani a existat şi un tunel de evacuare a gazelor, lung de 700 de metri care făcea legătura între combinat şi turn, acesta fiind demolat. Tunelul şi turnul deserveau aşa-zisa uzină nouă, care nu a funcţionat decât parţial. Prin urmare, turnul nu prea a fost utilizat la dispersia gazelor în atmosferă. S-a revenit la uzina veche şi la turnurile mici de pe platforma industrială care făceau ca poluarea să fie la un nivel foarte ridicat.

Cascadorie cu motocicleta pe tunelul de gaze, realizată în anul 1999 Sursa Youtube

Legenda spune că după inaugurare, de pe marele turn au fost lansate baloane cu heliu pentru a vedea unde sunt duse de curenţii de aer şi pentru a afla astfel unde merg gazele. Se pare că baloanele ar fi ajuns şi în judeţul Mureş, şi în judeţul Sibiu. Nu există însă date concrete, scrise, legate de asta. 

Coşul de dispersie înalt de 220 de

metri, aflat pe un deal din apropierea fostului combinat, a fost cumpărat de doi întreprinzători din oraş, în urmă cu aproximativ 10 ani.

Aceştia au plătit firmei Elcond din Zalău, proprietara construcţiei, circa 16.000 de lei. O sumă modestă, dacă luăm în calcul că este un colos din fier şi beton, dotat inclusiv cu instalaţie de curent electric. La rândul lor, noii proprietari l-au închiriat atunci unor companii de telefonie mobilă pentru o sumă care i-a permis amortizarea în câteva luni. 

Istoria prelucrării cuprului la Zlatna

Evoluţia oraşului Zlatna este strâns legată de prelucrarea cuprului, activitate cu o vechime de mai bine de 270 de ani în zonă. Prelucrarea începe în 1747, când a fost inaugurată topitoria, însă acest metal a fost extras din munţii din jurul localităţii încă de pe vremea romanilor. 

În 1960 are loc prima sistematizare a uzinei vechi, fiind construite: cuptorul cu flacăra, cu boltă suspendată, cu suprafaţa vetrei de 80 m², pentru topirea concentratelor cuproase în amestec cu pirite bogate prăjite şi 3 convertizoare rotative. 

În etapa a doua, în anul 1968, fluxul tehnologic este completat cu o nouă fabrică de acid sulfuric, tehnologie de contact şi un cuptor de prăjire în strat fluidizat pentru piritele bogate. Capacitatea de producţie în 1980 era de circa 15.000 t cupru de convertizor pe an. El era trimis la Baia Mare pentru rafinare electrolitică.

În 1985 a început construcţia uzinei noi de cupru, care avea şi coşul de dispersie de mare înălţime (220 metri), amplasat pe Măgura Dudaşului. Punerea în funcţiune a uzinei noi, „cu renumele de cel mai mare combinat de profil din Europa”, s-a făcut treptat, începând cu anul 1988. Uzina nu a atins niciodată capacităţile proiectate, însă, la capacitatate maximă, platforma industrială a angrenat peste 2.500 de muncitori, obţinându-se o producţie de cca 15.000 tone de cupru pe an. Noua uzină a fost închisă în 1996, iar uzina veche a mai funcţionat încă 7 ani până la închiderea ei în 2003. 

Poluare masivă a zonei

Perioada de exploatare intensă a avut un impact negativ asupra tuturor factorilor de mediu şi asupra sănătăţii populaţiei pe un areal extins (circa 30 kilometri). Conform Romoşan D., „în perioada de funcţionare la capacitate ridicată, instalaţiile de pe platforma Ampelum S.A., evacuau anual în atmosferă cantităţi uriaşe de metale grele (2.715 t din care 1.206 t  Pb, 700 t Zn, 565 t Cu, 236 t Sb, 8 t Cd)”, prăjirea piritei pentru obţinerea acidului sulfuric fiind procedeul cel mai nociv.

Poluarea s-a realizat atât prin depozitarea directă a reziduurilor solide şi a scurgerilor de fluide rezultate, cât şi indirect, prin depunerea pe sol a particulelor evacuate în aer prin intermediul coşurilor de dispersie.

Apa, aerul şi solul au fost afectate de zgură, apă de spălare, deşeuri, fum, cenuşă, nămol electrolitic, toate provenite din activitatea combinatului. De asemenea, sistarea activităţilor industriale şi miniere a dus rapid la declin economic, în anii imediat următori rata şomajului fiind de 92%. Oraşul, cândva activ şi prosper, a fost declarat în cele din urmă zonă defavorizată.

Vă recomandăm să mai citiţi:

Povestea angajatei care a furat 1 milion de euro din conturile CEC şi i-a donat la biserici. A vrut să se răzbune pe şefi

Cum acţiona securitatea comunistă pentru a-i influenţa pe cei care criticau regimul. Cum se derula o avertizare