Unul dintre marii jucători de golf ai lumii a fost român. Povestea legendarului Paul Tomiţă, aristocratul din era comunistă
0
Un român născut într-o comuna din Alba a rămas în istoria mondială a golfului, un sport puţin cunoscut şi practicat în România. În localitatea natală a lui Paul Tomiţă, omul care l-a învăţat nobilul sport inclusiv pe regele Mihai I, a fost construit un teren de golf unde au loc anual competiţii internaţionale.
Comuna Pianu din judeţul Alba a devenit celebră la nivel naţional şi chiar internaţional datorită unui jucător de golf, pe nume Paul Tomiţă, născut acolo în 1914. La doar 15 ani, în 1929, a părăsit satul natal şi a plecat spre Bucureşti, unde s-a angajat că băiat de mingi şi ca învăţăcel al profesorului francez J. B. Lammaison, care preda golful la Cercul Diplomatic „Country Club“. În 1932, a devenit asistentul lui J.T. Baker, un alt mare jucător de golf.
„DRACULA? UN PROST JUCĂTOR DE GOLF“
În toamnă anului 1937, Asociaţia Profesioniştilor de Golf de la Londra, prin Lordul Halifax, i-a acordat tânărului Paul Tomiţă titlul de profesor. Din 1938 până la pensionare, în 1975, Paul Tomiţă a fost profesor titular de golf la clubul „Country Club“. Regele Mihai, membrii ai marilor familii Cantacuzino, Ghica, Brâncoveanu, Ştirbei, Bibescu, alte mari personalităţi ale vremii, precum şi ambasadorii şi diplomaţii care frecventau clubul au deprins de la Paul Tomiţă tehnica şi măiestria jocului.
Între 1968 şi 1973, Paul, cum îi spuneau prietenii, „fiindcă sună mai englezeşte“, a participat, la insistenţele unor
personalităţi de peste hotare, la campionatele mondiale de golf organizate în Italia (1968), Anglia şi Singapore (1969), Cehoslovacia şi Argentina (1970), S.U.A. (1971), Australia (1972), Spania (1973). În anul 1968, numărul din 5 decembrie al unei publicaţii britanice de specialitate avea că titlu: „Paul Tomiţă – The most remarkable character of the World Cup“. Nu şi-a putut urma, însă, cariera de jucător datorită regimului comunist.
„Comuniştii n-au vrut să-mi dea viză. Când mi-au dat-o, după 50 de ani, era prea târziu“, povesteşte Tomiţă în cartea „Profesorul de Golf. Povestea unei vieţi“, scrisă de profesorul Ioan Bască, membru fondator al clubului de golf „Paul Tomiţă“ de la Pianu. Tomiţă era arhicunoscut pentru faptul că fuma din pipă în timp ce juca şi pentru umorul sau molipsitor. „Dracula? Un prost jucător de golf“, obişnuia să spună acesta cu umorul său rafinat, englezesc, atunci când era întrebat în străinătate de legenda lui Dracula.
PAUL TOMIŢĂ ŞI SECURITATEA COMUNISTĂ
În 1975 a fost pensionat forţat de regimul comunist şi s-a stabilit la Pianu de Jos, împreună cu soţia. Nici aici n-a scăpat, însă, de securişti, casa fiindu-i înţesată de microfoane. Comuniştii considerau că, prin relaţiile sale cu mari personalităţi din străinătate, poate reprezenta un pericol. La Pianu s-a împrietenit cu inginerul Ioan Bolog, pe atunci şef la fosta mare întreprindere de construcţii Alba.„Prietenia cu Ioan Bolog a fost una extraordinară. Se întâlneau două firi întreprinzătoare, doi oameni înzestraţi cu harul constructorului, cu dorinţa de a lăsa în urma lor temeinice ctitorii. Aşa s-a născut ideea unui teren de golf“, afirmă Ioan Bâscă în lucrarea biografică.
Sursa video: youtube, centrudeimagine.ro
„O ADEVĂRATĂ CARTE DE ISTORIE“
Prietenia dintre Paul Tomiţă şi Ioan Bolog a dus, până la urmă, la înfiinţarea primului club şi a primului teren de golf din România, la Pianu de Jos. Astfel, în anul 1995 s-a obţinut concesiunea a 70 de hectare de teren, însă în prima fază a fost utilizată doar jumătate din suprafaţa terenului, pentru amenajarea primelor nouă cupe (găuri), care deveneau competiţionale prin jucarea de două ori a parcursului. Ulterior, până în 2005, terenul a fost lărgit până la 18 cupe şi a devenit cel mai mare din România. Toată suprafaţa a fost împrejmuită, toate parcursurile au fost redesenate, iarba refăcută şi irigată, iar pe teren au fost construite 15 iazuri cu apă din precipitaţii, pentru irigarea terenului. Sistemul de irigare gândit interconectează toate iazurile, pentru o singură sursă de alimentare cu apă.
Paul Tomiţă cu nelipsita şi celebra sa pipă. Foto: Golf Club ”Paul Tomiţă”
Anual, la Pianu au loc 18 - 20 de competiţii la care participă cei mai mari jucători din ţară, dar şi invitaţi din străinătate. „Paul Tomiţă era o adevărată carte de istorie: se născuse în anul Marelui Război ce avea să schimbe radical harta Europei; trăise momentele de prosperitate ale României interbelice; făcuse frontul în Rusia; cunoscuse trei dictaturi: Carol al II-lea, Antonescu şi regimul comunist; fusese profesorul de golf al regelui Mihai I şi a reginei mamă; îl cunoscuse pe Petru Groza şi pe Ceauşescu; a stat la masă şi pe terenul de golf cu ambasadori acreditaţi la Bucureşti; a cunoscut perioada post decembristă şi noua democraţie. Profesorul avea un extraordinar simţ al realităţii, era un fin observator al vieţii cotidiene, dădea verdicte tranşante asupra evenimentelor din trecut sau din prezent. Era un tip vioi, viguros. Viaţa în aer liber îi dăduse o alură de sportiv, o supleţe pe care şi-a păstrat-o până la trecerea în eternitate“, astfel îl descrie Ioan Bâscă pe Paul Tomiţă.
Legendarul Paul Tomiţă a murit în 2004, la vârsta de 90 de ani. De-a lungul vieţii, presa străină l-a descris în zeci de articole elogioase. Iată câteva exemple:
Tom Scott, „Golf Ilustrated“, 1968: „Pe Paul Tomiţă nu-ţi trebuie două minute să-l îndrăgeşti“. „Cupa Mondială sau Cupa Canada, cum mai este numită, a dat la iveală câteva mari personaje, cu siguranţă însă nici unul mai remarcabil ca românul Paul Tomiţă“;
Nick Seitz, „Golf Digest“, 1971: „Într-un turneu care dăduse lumii mele personaje extraordinare în istoria sa de 18 ani, Tomiţă a devenit un personaj memorabil“.
Paul Tomiţă (al doilea din stânga) la Cupa Mondială de Golf de la Roma (1968)
„Dacă plecam în Occident, puteam deveni milionar“
Ioan Bâscă a redat în cartea „Profesorul de Golf. Povestea unei vieţi“ şi câteva dintre afirmaţiile celebre ale profesorului de golf:
Golful este o pasiune, dar mai ales traiul în aer liber. Este, deci, sănătate. Este asemănător cu vânătoarea şi pescuitul care-ţi dau posibilitatea să ieşi dintre betoanele, smogul şi zgomotul oraşelor
Eu m-am dus în izmene albe, în opinci şi în cămeşe cusută de muma. Aşa era pe vremurile alea. Şi mi-e drag şi-o spun chiar dacă la noi, astăzi, e o ruşine să spui de unde ai plecat
Ce faceţi, domnilor? Mergeţi la Ziua Reginei sau veniţi la ziua mea? Pentru că am omis să vă spun - sunt născut în aceiaşi zi cu Regina Marii Britanii, dar sunt cu 12 ani mai bătrân (Londra, 1938)
Sunt sceptic în ceea ce priveşte viitorul golfului în România. Cred că şi aici, ca şi în alte domenii, am pierdut ani buni. Handicapul între noi şi alţii a crescut. Dar, totuşi, eu mai sper
Eu i-am prezentat pe Ion Ţiriac şi Ilie Năstase doamnei Ana Aslan şi faimosului Henry Coandă. Eu eram în societatea acestor oameni extraordinari care nu-i cunoşteau atunci, în anii ’70, pe cei doi tenismani. Am multă stimă pentru Ţiriac, e un om care mi-a plăcut întotdeauna
Dacă plecam în Occident, puteam deveni milionar
Cam 80% din oamenii cu care mă întâlnesc spun că sunt nebun să fac un teren de golf aici. Dar nu sunt nebun. Acesta este visul meu şi într-o zi oamenii vor vedea că acest vis a meritat.
Citiţi şi:
Schimbul de gardă în Cetatea Alba Carolina. Cum a evoluat ceremonialul militar timp de sute de ani
Se încarcă comentariile...
