Ana Zaharie avea 18 ani, era servitoare şi a adresat Primăriei Zlatna, în 1944, o cerere pentru a-şi cumpăra o pereche de pingele. Femeia susţinea că nu îşi mai cumpărase încălţăminte din 1938, de 6 ani.
Cererea era adresată preşedintelui comisiei pentru reparare şi cumpărare de încălţăminte de pe lângă primăria comunei Zlatna.
Documentul arată că românii aflaţi în categoria servitorilor nu aveau dreptul să îşi cumpere încălţăminte decât cu acceptul comisiei menţionate.
„Cu onoare vă rog să binevoiţi a-mi aproba ca să cumpăr una pereche pingele tălpi întregi, încălţăminte după comandă, încălţăminte gata fabricată. Numărul încălţămintei ce port este 42. Bonul doresc să îl prezint la magazinul de pielărie. Ultima dată am cumpărat încălţăminte în anul 1938”, susţinea femeia în cererea tip completată şi adresată primăriei.
Trecerea unor date nereale putea să aducă răspunderea penală a persoanelor, o formulare în acest sens fiind, de asemenea, trecută, în document. Semnatarul cererii susţinea că, pentru constatarea realităţii, era gata să se supună la orice cercetare domiciliară.
Sursa foto: Arhivele Naţionale Alba
Cererea servitoarei Ana Zaharie, din 2 mai 1944, a fost aprobată abia în data de 27 iunie 1944. Pingelele erau în trecut cea mai simplă şi mai ieftină variantă de încălţăminte. Românii săraci îşi permiteau cu greu să îşi cumpere chiar şi pingele.
În acea perioadă, România era în plin Război Mondial, la puterea fiind al treilea guvern condus de Ion Antonescu, ce avea să cadă în 23 august 1944. Majoritatea achiziţiilor de bunuri erau strict reglementate, pentru a evita, spuneau autorităţile, risipa şi compromiterea efortului logistic aferent războiului.
Adauga Comentariu
Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos
Varianta 1
Autentificare cu contul adevarul.ro
Varianta 2
Autentificare cu contul de Facebook
3 Comentarii
Sortare: Cronologic · Dupa popularitate
Si cum sa nu iubeasca partidul care i-a dat pingele gratuit ?
Ai mei imi povesteau ca in anii de inceput ai comunismului (anii 50) aveai voie sa iti cumperi o pereche noua de incaltari numai cu adeverinta de la sindicat cum ca ai comportament bun la munca, si iti faci planul de productie. Cu alte cuvinte, daca nu te intelegeai bine cu seful de la sindicat, ramaneai descult !
Poate că ar trebui să apreciem mai bine momentul acesta de răgaz și tihnă pe care-l avem și să nu ne mai plângem de necazuri. Interesant, toți urlă că e scump combustibilul, dar nu poți traversa strada de numărul uriaș de mașini. Poporul nu este sărac numai cu duhul, este sărăcit constant de pZd.