Controversatul Ioan Vodă Armeanul: a fost numit „cel Viteaz“ de popor şi „cel Cumplit“ de boieri. Pe aceştia din urmă îi îngropa de vii

Strănepotul lui Ştefan cel Mare, domn al Moldovei între anii 1572-1574, Ioan Vodă a rămas în istorie drept Ioan Armeanul, Ioan Vodă cel Viteaz sau Ioan Vodă cel Cumplit. Figură aparte în istoria românilor, Ioan Armeanul a fost viteaz pentru poporul de rând, dar cumplit pentru boierime, feţe bisericeşti şi turci, cărora le-a dat greu de furcă.

Ioan Vodă a fost unul dintre fii nelegitimi ai lui Ştefăniţă Vodă, urmaşul lui Ştefan cel Mare. A urcat pe tronul Moldovei la vârsta de 40 de ani. Poporul i-a spus Ioan Armeanul, după numele mamei care aparţinea unei familii armeneşti. Până să urce pe tronul Moldovei, Ioan Armeanul şi-a petrecut viaţa în străinătate, în regatul polon şi la curtea tătară. Cronicarii vremii îl drescriu drept un bărbat cu o forţă fizică ieşită din comun, viteaz şi un foarte bun strateg.
 

În perindările sale prin lume, până la urcarea pe tronul Moldovei, Ioan Armeanul a schimbat mai multe religii, în funcţie de ţara în care a trăit şi de interesele avute. A fost botezat la naştere în rit armenesc. 

Ajuns în Polonia a trecut la lutheranism şi mai apoi, refugiat la curtea otomană, s-a făcut musulman. A trecut la ortodoxism înainte de a urca pe tronul moldovenesc. Ioan Vodă nu era doar un viteaz cu forţă fizică ieşită din comun, ci şi un poliglot.

Cunoştea limbile armeană, turcă, greacă, şi polonă. Ultimii ani, înainte de preluarea domniei, a trăit în Imperiul Otoman. ”A locuit mai mult timp în insula Rhodos unde s-a ocupat cu negoţul cu pietre scumpe, agonisind în felul acesta o avere apreciabilă care i-a fost de folos în ocuparea domniei”, scrie despre C. Giurescu în cartea ”Ion Vodă cel Viteaz”.

”Bărbat înalt de stat, frumos la chip, cu ochi mici şi ameninţători”

Ioan Vodă Armeanul a ajuns domn al Moldovei în 1572. După moartea lui Ştefan cel Mare, tronul fusese ocupat de Bogdan cel Chior, urmat de Ştefăniţă Vodă. Succesiunea a revenit apoi lui Petru Rareş, copilul din flori al lui Ştefan cel Mare. După domnia lui Alexandru Lăpuşneanu pe tronul Moldovei se întorcea tot un descendent din sângele marelui Ştefan cel Mare: Ioan Vodă Armeanul, fiul ilegitim al lui Ştefăniţă Vodă.

”Era de minte ascuţit, de cuvânt gata şi se vedea că-i harnic nu numai de domnie, ci şi altor ţări să fie cap mai mare”, îl descrie Grigore Ureche pe domnul Moldovei.

”Era un om foarte primejdios, rău şi cu minte adâncă, elocvent şi învăţat în cărţi”, scrie Azarie. O altă descriere a domnitorului moldovean este rămasă de la istoricul Leonhard Gorecki: ” Bărbat înalt de stat, frumos la chip, cu ochi mici şi ameninţători, cu un trup puternic, plin de putere”.

Reforma monetară şi întărirea armatei

Una dintre primele măsuri luate de Ioan Vodă a fost alcătuirea unui sfat de mari dregători care să-l ajute în conducerea ţării. A mutat capitala ţării de la Suceava la Iaşi, oraş cu o poziţie strategică. În 1573, Ioan Vodă a luat decizia de reorganizare a sistemului monetar. A bătut monede în aramă roşie înscripţionate cu  “ţeara Moldovei”. Reforma monetară a dus la îmbunătăţirea situaţiei economice din ţară. Ioan Vodă s-a concentrat pe creşterea şi întărirea armatei, făcând din răzeşi o categorie favorizată.

Sub conducerea lui Ioan Vodă, armata Moldovei ajunge să aibă cea mai mare artilerie de până atunci: 200 de tunuri, în condiţiile în care, în epocă, statele dispuneau de 30-40 de tunuri. 

Îngropa boierii de vii

În ciuda măsurilor benefice pentru Moldova, boierii l-au urât pe Ioan Vodă. La rândul lui, domnitorul a considerat că boierii sunt de vină pentru sărăcia poporului din Moldova. A considerat boierii vinovaţi de exploatarea ţăranilor şi i-a pedepsit luându-le averile cu vărsare de sânge. 

Cronicarii vremii amintesc episoade sângeroas şi pedepse crunte aplicate de Ioan Vodă boierimii din Moldova. Unii boieri au sfârşit îngropaţi de vii, alţii arşi pe rug. ”Iar din boieri şi din cei de cinste sabia lui nu mai ieşea  şi cu toate felurile de morţi îi omora. Şi aşa socotia că nimeni nu a fost mai destoinic decât dânsul”, scrie Grigore Ureche despre faptele lui Ioan Vodă.

Nu numai asupra boierilor s-a răsfrânt furia lui Ioan Vodă. A pedepsit în egală măsură clericii şi înaltele feţe bisericeşi.  A învrăjbit boierii cu clericii, luând domenii de la boieri şi dându-le bisericilor, şi invers. În tot acest context, pe parcursul întregii sale domnii a avut de-a face cu ameninţări de mazilire şi uneltiri ale boierilor care îl urau. 

A unit Moldova cu Ţara Românească pentru 4 zile

În 1574, la doi ani de la instalarea lui Ioan Vodă ca domn al Moldovei, pe fondul prosperităţii Moldovei, turcii au decis dublarea tributului pe care trebuia să îl plătească ţara. Măsura a fost respinsă de domnul moldovean care , astfel, a devenit pentru turci un duşman. Se spune că şi-a atras ura otomanilor şi în urma plângerilor duse la curtea Imperiului Otoman de boierii moldoveni care îi doreau moartea. 
 

Tronul Moldovei era vânat în 1574 de fiul doamnei Chiajna, Petru Şchiopul. Când oastea lui Şchiopu a pătruns în Moldova pentru a ocupat tronul lui Ioan Vodă, domnitorul a pornit o luptă din care a ieşit învingător. După victoria de la Jilişte, Ioan Vodă l-a înscăunat pe Vintilă Vodă la Târgovişte. A fost prima unire a Moldovei cu Tara Românească, o unire care nu a durat însă decât patru zile.

Victoriile lui Ioan Vodă au continuat cu un asediu asupra Brăilei, oraş cucerit de armean, spre disperarea otomanilor. De pe urma bătăliilor duse, voievodului moldovean i s-a dus faima de veritabil Hercule. Se spune că într-una dintre lupte a smuls singur un tun din nămol şi a tras cu el în armata turcă. Legendele spun că domnul moldovean se antrena pe câmpul de luptă frângând în mâini potcoave de cai.

Trădat de pârcălab a avut parte de o moarte cumpită

Pentru a scăpa de Ioan Vodă, turcii au năvălit în ţară cu o armată uriaşă care a numărat peste 200.000 de oameni. Ioan Vodă a fost trădat chiar de apropiatul său, Ieremia Golia, pe care l-a trimis să îi înfrunte pe turci. Pentru 30 de pungi de galbeni, pârclabul său s-a dat însă cu oastea turcă.

Sfârşitul lui Ioan Vodă a venit pe câmpul de luptă. Se spune că sorţii i-au fost potrivinici după ce o ploaie torenţială a distrus pulberea de tun, lăsându-i oastea descoperită în faţa otomanilor. Ca să-şi salveze oamenii, domnitorul moldovean a acceptat să se predea. A cerut ca oştenii lui să fie cruţaţi, iar el să fie dus viu în faţa sultanului Selim.
 

În tabăra turcă a avut parte însă de cel mai cumplit sfârşit. Ienicerii i-au tăiat capul şi i-au legat trupul de patru cămile, care au fost biciuite apoi pentru a-l sfâşia în bucăţi. Se spune că turcii au furat rămăşiţe din trupul voievodului, considerndu-le talismane care le-ar fi putut aduce ceva din forţa marelui domnitor. La auzul veştii despre moartea domnului lor, răzeştii lui Ioan Vodă s-au avântat în lupta cu turcii, pierind cu toţii.