Alexandria

articolul anterior articolul urmator

Cronica asasinării celui mai modest demnitar român. Prim-ministrul Duca a murit împuşcat de legionari, îmbrăcat cu o cămaşă cârpită şi 80 de lei în buzunar

50
25 Aug 2015 02:10:20
Autor: Elisabeth Bouleanu
Ion Gheorghe Duca FOTO wikipedia.ro
Ion Gheorghe Duca FOTO wikipedia.ro

Trei legionari fanatici, denumiţi „Nicadorii“, au făcut parte din echipa morţii care a pus în aplicare asasinarea comandată a lui Duca, renumit duşman al Gărzii de Fier. Cel mai modest premier al României, liberalul Duca avea în momentul asasinatului 80 de lei în buzunar şi o cămaşă cârpită pe sub haină.

Ion Gheorghe Duca a fost cel de-a doilea premier al României ucis într-un asasinat comandat. În 1862, premierul conservator Barbu Catargiu îşi găsise sfârşitul, împuşcat în Dealul Mitropoliei, o crimă rămasă în istorie cu autor necunoscut. Asasinarea lui Duca, la comanda legionarilor, avea să fie prima dintr-un  lung şir de crime puse la cale de adepţii Gărzii de Fier.
 
Istoricii îl prezintă pe Ion Gheorghe Duca ca fiind un om politic devotat convingerilor sale şi un liberal înfocat. Convins că datoria faţă de ţară este mai presus decât viaţa, I. Ghe Duca definea liberalismul drept: ”singura idee de progres, care nu înseamnă salturi şi nici violenţe, ci o mişcare organizată în cadrul proprietăţii individuale, realizată prin ordine, democraţie, naţionalism şi armonie socială”.
 
A fost catalogat drept cel mai aprig duşman al Gărzii de Fier şi un neînfricat combatant al regelui Carol al II-lea. Se spune că şi-a semnat conşient sentinţa la moarte în momenul în care şi-a pus semnătura pe actul prin care Garda de Fier se desfiinţa. "Îmi este indiferent ce va fi cu persoana mea. Eram dator pentru salvarea ţării să fac ce am făcut”, spunea Duca.
 
A ajuns deputat la 28 de ani şi preşedintele PNL la 51 de ani
 
Ion Gheorghe Duca s-a născut pe 20 decembrie 1879, la Bucureşti. Tatăl său a fost director al Căilor Ferate şi al Şcolii Politehnice de Poduri şi Şosele. Tânărul Duca şi-a luat doctoratul în Drept la Paris. Întors în ţară, după studii, a devenit discipolul lui Spiru Haret şi a fost numit director al Casei Centrale a Băncilor Populare. S-a înscris în PNL în 1907 şi a candidat pentru un post de deputat la vârsta de 28 de ani. La 31 de ani ajungea ministru al Instrucţiunii Publice, facând parte din cabinetul premierului Ionel Brătianu. A fost , pe rând, ministrul Agricultrii, al Afacerilor Externe, vicepreşedinte al Adunării Generale a Societăţii Naţiunilor, ministru de Interne A fost ales preşedinte al Partidului Naţional Liberal, după moartea lui Vintilă Brătianu, pe 28 decembrie 1930, când avea 51 de ani. 
 
În calitatea sa de ministru de Interne a fost unul dintre cei mai aprigi opozanţi ai întoarcerii în ţară a principelui Carol al II-lea, plecat în exil cu Elena Lupescu. Deşi se declara un susţinător al monarhiei, Duca nu i-a iertat niciodată lui Carol al II-lea, cel pe care îl considera un ”aventurier de duzină”, abaterile de la Constituţie şi faptul că şi-a pus viaţa personală mai presus de interesul naţional.
 
”Mai bine îmi tai mâna dreaptă decât să colaborez cu acest aventurier!”
 
Când, în 1930, principele Carol al II-lea a revenit în ţară, poziţia preşedintelui PNL, I. Ghe Duca a fost una vehementă. ”Mai bine îmi tai mâna dreaptă decât să colaborez cu acest aventurier!”, au fost cuvintele celebre rostite de Duca la adresa principelui.
 
Deşi s-a opus vehement restauraţiei lui Carol, Duca avea să ajungă, în urma unor compromisuri impuse de scena politică agitată internă şi internaţională, prim-ministru în guvernul numit de Carol al II-lea. În 1933, liberalii lui Duca sunt invitaţi de rege să intre în Guvern. La data de 14 noiembrie 1933 Guvernul I.Ghe.Duca depune jurămîntului în faţa regelui Carol al II-lea. Pe 20 noiembrie,  Parlamentul este dizolvat. Fuseseră programate noi alegeri pentru data de 20 decembrie. Condiţia pusă Guvernului lui Duca era ca, până la alegeri, să dizolve Garda de Fier, mişcare care reprezenta interesele Germaniei în România. ”Mi s-a pus această condiţie sine-qua-non şi e singura care mi s-a pus. Am primit-o”, recunoştea I. Ghe. Duca, după cum notează C. Argetoianu în memoriile sale.

 
Desfiinţarea Gărzii de Fier
 
La data de 9 decembrie 1933, Guvernul Duca decide desfiinţarea Gărzii de Fier . ”Gruparea «Arhanghelului Mihail», astăzi «Garda de Fier» este şi rămâne dizolvată. Localurile de întrunire ale membrilor acestor grupări vor fi închise, iar arhivele şi orice corespondenţă vor fi ridicate de autorităţile respective, oriunde s-ar găsi”, nota documentul aprobat de Guvernul Duca, prin care legionarilor li se interzicea dreptul de a participa a alegerile care se apropiau
 
Au fost declarate nule toate listele de candidaturi depuse în vederea alegerilor legislative în numele şi cu semnul grupării ”Garda de Fier". Pe 20 decembrie 1933, aşa cum era de aşteptat, PNL avea să câştige alegerile cu  51%.
 
Duca ştia că devenise o ţintă. În faţa celor care îl avertizau că ar putea fi ţinta unui asasinat, premierul declara:

”Îmi este indiferent ce va fi cu persoana mea. Eram dator pentru salvarea ţării să fac ce am făcut. Am conştiinţa că mi-am îndeplinit datoria. Poate voi pieri. Dar ce importă? E riscul sarcinii de a guverna"
Ziua fatală
 
Se spune că legionarii luaseră decizia asasinării lui Duca imediat după alegeri. Un prim atentat eşuat a avut loc în data de 27 decembrie. Legionarii intenţionaseră să-l omoare pe Duca cu o bombă care urma să fie aruncată în automobilul acestuia. Premierul a scăpat, printr-o minune, abătându-se de la traseul iniţial.
 
Pe 28 decembrie, premierul este anunţat că regele îl invită la Sinaia într-o audienţă pentru a discuta despre demiterea guvernatorului Băncii Naţionale. În dimineaţa zilei de 29 decembrie, Duca pleacă cu trenul spre Sinaia. Alături de el, în trenul fără pază guvernamentală se spune că ar fi călătorit şi cei trei asasini, pe care presa avea să îi boteze ”Nicadorii”.
 
Întâlnirea cu Carol al II-lea a durat aproximativ două ore. Premierul urma să se întoarcă la Bucureşti, tot cu trenul, în seara aceleiaşi zile. În tot acest timp, legionarii asasini l-au aşteptat pe peronul gării unde aveau să îl împuşte. Când a revenit în gară pentru a lua trenul spre Bucureşti, cinci gloanţe l-au pus la pământ pe peronul întunecat.
 
Asasinii au aruncat la început o grenadă care a rănit doi dintre însoţitorii premierului. Incidentul în care Duca şi-a pierdut viaţa a fost relatat în presa vremii astfel : ”În timp ce I.G. Duca trecea prin culoar pentru a ieşi pe peron, unde era aşteptat de un grup de manifestanţi, d. Vlahide i-a propus să se întoarcă şi să treacă prin biroul şefului gării, pentru a evita astfel mulţimea. Fostul prim ministru însă nu a acceptat şi a trecut pe peron, unde îl pândea moartea”, scria ”Adeverul”, din 31 decembrie 1933.
 
Scena asasinatului era descisă în presă astfel :”La un moment dat, (Constantinescu, unul dintre asasini) auzind pe cineva spunând „domnule preşedinte”, s-a întors repede şi s-a văzut faţă în faţă cu primul ministru. Atunci, l-a apucat cu o mână de umăr, iar cu cealaltă a descărcat gloanţele; unul în tâmplă, iar alte trei - deoarece Duca îşi ferise capul - în ceafă”. 
 

Primul asasin a fost prins imediat după incident. „Asasinul o luase la fugă spre linia ferată. Dar în urma lui pornise detectivul Petre Petre, care a reuşit să pue mâna pe dânsul. Vazându-se prins, asasinul a mai tras încă un glonte asupra agentului, rănindu-l la mână. Totuş, detectivul şi-a păstrat  cumpătul şi n-a dat drumul criminalului. Sărind apoi şi alţii în ajutor, criminalul a fost arestat”, mai scrie ”Adeverul” din 31 decembrie 1933.
 
”Nicadorii” au luat crima asupra lor
 
Nicolae Constantinescu a fost primul asasin intrat pe mâna poliţiei. „Criminalul a fost transportat imediat într-una din încăperile gărei. Aici i s-a luat un interogatoriu sumar. Înfăţişarea asasinului este îngrozitoare. O frunte îngustă, ochii scoşi din orbite, proeminenţa pomeţilor dau impresia unei minţi obtuze, întunecate. Nici o rază mai luminoasă nu se reflectează din trăsăturile obrazului. E cinic în răspunsuri. Nu regretă de loc fapta. Din contră, pare să fie mândru. Întrebat de ce a comis crima, îndrugă o serie de justificări din vocabularul Gărzei de Fier. Afirmă că nu va divulga nimic din ordinele pe care le-a primit. E convins că cei doi complici se vor preda, deoarece aşa le-a fost înţelegerea”, mai notează cotidianul din 1933.  
 
Complicele Ion Caranica a fost prins la Comarnic, în trenul cu care încerca să se întoarcă în Bucureşti, iar celălalt ”nicador”, Doru Belimace, a fost găsit într-un alt tren care mergea către capitală.
 
”Nicadorii” a fost numele pe care presa l-a dat celor trei asasini dupa un acronim format din literele de început ale numelor acestora. Întrebaţi cine a ordonat asasinarea premierului, cei  trei au luat totul asupra lor .„Nimeni. Noi între noi am luat această hotărâre din proprie iniţiativă. Motivul este că Duca a fost francmason şi vândut străinilor. Politica adoptată de el în ultima vreme este politica francmasoenriei internaţionale, care a dus la desfiinţarea gărzilor de fier din România. Recunosc calităţile de bun român ale primului ministru şi de om capabil, însă deoarece s-a vândut străinilor ne-am hotărât să-l suprimăm”, a fost declaraţia preluată de presa vremii.


Procesul Nicadorilor
 
După asasinarea lui Duca, în România s-a declarat legea marţială şi mii de legionari au fost arestaţi. Liderul Corneliu Zelea Codreanu, despre care se presupunea că a intrumentat crima, n-a fost prins. Au fost arestaţi însă alţi lideri ai gardei, printre care generalul Zizi Cantacuzino, supranumit Grănicerul. Procesul Nicadorilor s-a desfăşurat la Consiliul de Război Bucureşti în aprilie 1934. Cei trei au susţinut că au fost singurii autori ai crimei şi au acţionat din proprie iniţiativă. Nicadorii au fost condamnaţi la închisoare pe viaţă, în vreme ce liderii Gărzii de Fier au fost eliberaţi. N-au apucat să îşi ispăşească pedeapsa fiind asasinaţi, cinci ani mai târziu, împreună cu alţi lideri legionari, în noaptea de 29 spre 30 noiembrie, în urma unei presupuse tentative de evadare.
   
Premierul Duca a fost condus pe ultimul drum de 400.000 de români
 
„În buzunarul primului ministru s-au găsit câteva hârtii neînsemnate, o monedă franţuzească de cinci parale şi 80 de lei. Duca voia să se întoarcă la Bucureşti cu clasa III”, relatează „Adeverul” din decembrie 1933 despre asasinarea lui Duca. Modestul premier liberal purta în ziua morţii o cămaşă cârpită la umăr. Corpul neînsufleţit al premierului a fost depus la Peleş, înainte de a fi dus la Bucuresti. La dispoziţia lui Carol care nu a putut trece peste antipatia faţă de Duca nici în momentul morţii, corpul acestuia nu a fost depus în sala mare a palatului, ci lângă camerele servitorilor. Regele nu fost nici măcar să depună o floare la căpătâiul primului ministru asasinat.
 
„Ce nu se ştie e cât de urât s-a purtat regele faţă de mort şi de familia lui. Îndată după atentat, s-a telefonat la Foişor şi s-au cerut instrucţiuni. Regele ar fi vrut să fie imediat expediat cadavrul la Bucureşti; explicându-i-se însă că erau anumite pregătiri de făcut, a admis să fie aşezat provizoriu într-o sală a Castelului Peleş, jos, lângă camerele servitorilor, unde corpul neînsufleţit al primului său sfetnic a stat până a doua zi. A fost depus pe o canapea lată, picioarele de la genunchi trecând de un capăt al canapelei, iar craniul zdrobit rămânând în afara celuilalt capăt... Şi această consideraţie faţă de primul sfetnic al ţării, cum se spunea, vorbeşte de ceva. Nici nu s-au dus să-l vadă, nici n-a trimis o floare...”, notează Argetoianu în memorii.
 
Moartea premierului a fost deplânsă de întreaga naţie. ”Pentru întreaga opinie publică, odiosul atentat nu răpeşte numai pe marele bărbat de stat Ion G. Duca, în momentul în care avea mai mare nevoie de el, ci răpeşte un om cunoscut şi iubit pretutindeni, pentru bunătatea, abilitatea şi onestitatea sa. Pretutindeni a fost iubit şi respectat”, aflăm din ziarul ”Viitorul”, din 1 ianuarie 1934. 
 
Pe  premierul Duca, cel care şi-a asumat jertfa personală în favoarea interesului naţional, l-au condus pe ultimul drum aproape 400.000 de români. Potrivit istoricilor, de la înmormântarea regelui Ferdinand din 1927, românii nu au mai participat în număr atât de mare la aducerea unui ultim omagiu unui mare om politic.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

50 Comentarii

alexandrovici mihail
25.08.2015, 09:58:01

Asteptam din partea fanilor acestei organizatii criminale justificari pentru ucidera miseleasca a acestui erou cu un rol extrem de important in desavarsirea Marii Uniri de la 1918! Prevad aceleasi justificari stupide ca si in cazul asasinatelor altor somitati infaptuite in numele unui patriotism la fel de desantat ca si cel al simpatizantilor sai actuali de catre banda de golani ucigasi intitulata pompos Garda de Fier!

-1 (15 voturi)
foarte atent
25.08.2015, 10:01:47

intreaba-l pe Carol II !!!!

+2 (12 voturi)
alexandrovici mihail
25.08.2015, 10:19:31

Ce sa-l intreb? Daca Nicolae Iorga trebuia asasinat? Exista justificare pentru asa ceva? Oricum ma bucur ca mi-ai confirmat asteptarile!

+1 (9 voturi)
foarte atent
25.08.2015, 10:56:45

exista, exista! ia de afla cine si de ce l-a asasinat pe Codreanu!?

-1 (9 voturi)
foarte atent
25.08.2015, 10:00:01

articol teribil de slab! copiat din manualele de istorie! se stie ca asasinarea lui Duca s-a facut la ordinul lui Carol, n-asa?! care stia evident ca urma sa fie asasinat, n-asa?! cum stia si seful politiei locale, n-asa?! ca doar Duca venea la Sinaia la ordinul lui Carol , n-asa?! si asa mai departe, mai studiati si voi, n-asa?! copy-paste e insa cel mai usor!

+3 (13 voturi)

Vezi toate comentariile (50)

Modifică Setările