Alexandria

articolul anterior articolul urmator

Cum a scris Ion Creangă prima sa poveste la îndemnul lui Mihai Eminescu. Marele poet i-a spus: „Creangă, tu n-ai nevoie să fii corectat de nimeni!“

0
7 Jan 2016 06:08:12
Autor: Elisabeth Bouleanu
Mihai Eminescu si Ion Creangă
Mihai Eminescu si Ion Creangă

”Soacra cu trei nurori” a fost prima povestire scrisă de Ion Creangă. Scrierea care a ajuns una dintre cele mai cunoscute poveşti din literatura română n-ar fi fost pusă pe hârtie, dacă Ion Creangă nu ar fi ascultat sfatul amicului său Mihai Eminescu. Acesta l-a îndemnat să scrie şi l-a dus să-şi prezinte povestea la Junimea.

Prima poveste pusă pe hârtie de Ion Creangă a fost ”Soacra cu trei nurori”. A scris-o la îndemnul lui Mihai Eminescu, prietenul său. Eminescu a fost cel care l-a dus pe Creangă la Junimea pentru citirea primei poveşti şi care l-a ajutat să-şi publice scrierea în ”Convorbiri literare”.
 
Ion Creangă era institutor la Iaşi când Eminescu a preluat postul de revizor şcolar, proaspăt întors de la Viena. Poetul îi era şef învăţătorului Creangă şi a fost plăcut surprins să descopere în acesta un model de educator. Eminescu i-a făcut lui Creangă o inspecţie la clasă în 1874. După inspecţie, cei doi s-au întâlnit întâmplător sau au mers împreună la crâşma ”Bolta Rece”. ”Creangă, îndrăzneţ, duse pe Eminescu la Bolta Rece, ori amândoi se găsiră în vestita crâşmă şi-şi aduse aminte că se cunoşteau. La băutură poetul era expansiv şi-şi va fi desfăşurat toată filosofia lui politică. Creangă, încântat de a fi luat seamă de un tânăr aşa de învăţat, vru să dovedească cum că nici el nu era de lepădat”, scrie George Călinescu în ”Viaţa şi opera lui Ion Creangă”. 
 
Prietenie
 
În august 1875, când Eminescu, în calitatea sa de revizor şcolar, înaintează ministerului un raport despre cercurile pedagogice la care fuseseră invitaţi institutorii din Iaşi, numele lui Creangă apare drept model al unui dascăl cu metode eficiente de predare a scrierii şi citirii.
 
Între cei doi s-a legat o prietenie care avea să dureze până la finalul vieţii. Eminescu era deja un nume în rândul junimiştilor, în vreme ce Creangă era doar un institutor care avea un har de povestitor nemaipomenit. Creangă reprezenta pentru Eminescu ”tipul românului simplu, natural, nefalsificat de ideile şi cultura modernă”. Aşa evocă prietenia dintre cei doi George Panu în ”Amintiri de la Junimea”.

 
De când au legat prietenie, cei doi au devenit de nedespărţit: ”Plecau amandoi si se înfundau pe la vre-o crîşmă de prin Tătăraşi, Păcurari sau Nicolina, adică prin părţile exterioare ale oraşului. Acolo nu se puneau pe băut, cum se pretindea, sau cum se crede, căci mulţi cred că aceasta ar fi ruinat sănătatea şi a lui Eminescu, şi a lui Creangă; ei se puneau să trăiască o viaţă care le plăcea lor, viaţa simplă şi primitivă. Era o plăcere pentru ei ca să se aşeze între o odae din fundul unei crâşme, pe laviţi de lemn, cu braţele rezemate de o masă murdară, serviţi de un băeitel naiv”, mai spune George Panu în ”Amintiri de la Junimea”.
 
Cei doi şi-a petrecut o bună bucată de vreme serile şi nopţile, în crâşmele din Iaşi. Discuţiile târzii îi împingeau să se mute din crâşmă în crâşmă până la orele dimineţii: ” Drept masă sau dejun, cereau să le frigă o bucată de pastramă, mai mâncau cârnaţi cu usturoiu vai de lume cum era preparaţi, ordonau ca să li se aducă o cană de vin, de calitatea cum s'ar fi ntamplat, şi după ce mâncau pastrama, apoi, înaintea unui pahar de vin, stăteau toată noaptea dacă crâşmarul le da voe. Când crâşmarul vroia să închidă, ei plecau în altă parte oraşului, unde ştiau că localul stă deschis pană iî ziuă, si vorbiau, vorbiau, vorbiau, vorbiau, dar si beau”.
 
Eminescu l-a îndemnat să scrie
 
Într-una din discuţii, Eminescu i l-a laudat lui Creangă pe Ioan Slavici pentru scrierile publicate în ”Convorbiri literare”. ”Şi eu ştiu poveşti şi pot să te asigur că le pot scrie într-o limbă moldovenească întocmai aşa cum o vorbesc ţăranii din judeţul Neamţ, din satul meu Humuleşti” , a fost replica lui Creangă. Eminescu l-a îndemnat să pună pe hârtie o astfel de poveste şi aşa a apărut ”Soacra cu trei nurori”. 
 
Poetul l-a dus pe Creangă la Junimea pentru a-şi citi prima scriere. Speriat, Creangă i-a cerut poetului să îi corecteze textul însă Eminescu a refuzat, spunându-i: ”Creangă, tu n-ai nevoie să fii corectat de nimeni”.
 
Creangă la Junimea
 
” Noul venit era scrut, gros şi gras, cu figura şi părul cam castaniu, blond, cu gâtul scurt, apopletctic şi cu figura congestionată, purtând cu stângăcie hainele. La fiecare cinci minute îşi ştergea sudoarea de pe frunte cu o batistă mare colorată”, aşa descrie George Panu intrarea lui Creangă la Junimea.
 
„Soacra cu trei nurori” a fost primit că mare entuziasm: ”A fost un adevărat entuziasm la citirea acelei poveşti. Ni se releva un stil şi o limbă pe care nu o mai auzisem” , mai spune George Panu.”Cum începea să citească, toţi eram captivaţi de farmecul povestirilor sale, aşa încât o seară în care citea Creangă era o adevărată serbare pentru noi”, aminteşte şi Iacob Negruzzi. Povestirea a fost publicată în ”Convorbiri literare” la 1 octombrie 1875. Au urmat ”Capra cu trei iezi”, ”Punguliţa cu doi bani” , ”Danilä Prepeleac” şi ” Moş Nichifor Coţcaru”.
 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii

Modifică Setările