FOTO VIDEO Ambiţia de nezdruncinat a unui tânăr din Teleorman: cum şi-a depăşit dizabilitatea şi şi-a îndeplinit visul. Acum cântă muzică populară
0Cătălin Mihai este un tânăr de 29 de ani, din Alexandria, diagnosticat cu tetrapareză, îndrăgostit de muzica populară. Povestea lui de viaţă este copleşitoare: s-a născut cu cordonul ombilical înfăşurat în jurul lui, la 3 ani şi jumătate era cât pe ce să moară, abia la 21 de ani s-a ridicat din scaunul cu rotile şi a reuşit să meargă datorită unor oameni de bine. Asta pe lângă privirile lungi ale necunoscuţilor de pe stradă.
„Fiecare are şansa lui. Oricum ei sunt marginalizaţi de foarte multă lume“, mărturiseşte Mioara Mihai, mama lui Cătălin, un tânăr ambiţios din Alexandria, diagnosticat cu tetrapareză spastică şi care, după multe operaţii, multe drumuri şi sute de ore de kinetoterapie, s-a ridicat din scaunul cu rotile.
„Noi asta vrem: să arătăm că şi ei pot!“, continuă mama, o femeie greu încercată.
Forţa interioară i se citeşte în ochi când povesteşte despre sarcina dificilă pe care a avut-o cu Cătălin, cum l-a adus pe lume după două zile de chin şi trupul lui mic era înconjurat de cordonul ombilical, cum i-a fost alături în cel mai greu moment când credea că-l va pierde, cum lua notiţe în locul lui la şcoală, cum s-a bucurat alături de el când i s-a împlinit un vis.
Cătălin cântă de mic. „Cântam şi aici în camera asta (n. r. interviul a fost făcut în sufrageria familiei Mihai). Îmi place foarte mult muzica populară. Mie îmi place foarte mult Liviu Vasilică“, mărturiseşte tânărul, în vârstă de 29 de ani.
Prima dată când a cântat în public a fost acum 11 ani, la Zilele Alexandriei datorită Asociaţiei „Dai o şansă“, a Elenei Tănase. „M-am simţit foarte bine, dar atâta cu emoţiile“, rememorează Cătălin acel moment. „Şi vocea şi picioarele îi tremurau”, completează mama. „Cântă mereu. Decât să se uite la televizor, mai bine îşi ia un negativ şi cântă. Cântă şi-n bucătărie“, continuă femeia.
Asociaţia care i-a dat o şansă
Elena Tănase i-a spus Mioarei Mihai, în urmă cu mai bine de 10 ani, să-l aducă pe Cătălin ca invitat, să cânte la una dintre serbările pe care le organizează, de Moş Nicolae, de Crăciun, de 8 Martie, de Paşte. „La 11-12 ani cânta la serbări şi-l ştia de atunci“, povesteşte mama. Lui Cătălin i-a plăcut atmosfera de la serbare, mai ales că pe unii copii îi ştia de la şcoala ajutătoare. I-a zis mamei că i-ar plăcea să se mai vadă cu copiii. Şi aşa s-a gândit Mioara Mihai să-l înscrie în asociaţie.
„La asociaţie a început să fie Cătă (n. r. Cătălin, cum îl alintă mama) cunoscut. Doamna Tănase a început să facă serbări şi veneau invitaţi oameni mai cu dare de mână. (...) În 2010, n-oi uita nici anul ăla, la serbarea de Moş Nicolae“, zice mama.
A fost o surpriză pentru că nu se aştepta să cânte şi nu se pregătise. Iar după ce s-a terminat serbarea, un domn l-a întrebat pe Cătălin ce probleme de sănătate are.
„Cătă mai mult cântă decât să vorbească. I-a zis că are probleme cu picioarele“, povesteşte mama. I-a explicat ea domnului afecţiunea de care suferă Cătălin, iar acesta i-a spus că vrea să-i ajute copilul. I-a lăsat o carte de vizită: „după ce trec sărbătorile vă rog să mă contactaţi, eu vreau să ajut copilul ăsta. Cred că l-a impresionat cum a cântat“, afirmă Mioara Mihai.
Femeia s-a conformat. După sărbători l-a sunat pe Florin Titirişcă, un om de afaceri din Teleorman. În ianuarie 2011, i-a trimis la spitalul Elias din Bucureşti pentru analize. Pe Cătălin l-a văzut un profesor. I-a spus că tânărul are nevoie de recuperare, de „kinetoterapie mâncată pe pâine, aşa s-a exprimat“, precizează mama.
Iar şedinţele de kinetoterapie le-a făcut la Alexandria, în sufragerie, cu Marius Ispas, un kinetoterapeut de la Protecţia Copilului. Iar din februarie 2011 şi acum inclusiv, omul de afaceri plăteşte şedinţele de kinetoterapie.
„Ar fi al optulea an. Cum pot eu să-l răsplătesc pe omul ăsta? Sunt mulţi oameni cu dare de mână, dar nu toţi dau“, afirmă mama. Adaugă că se roagă pentru el. Mare i-a fost bucuria când a văzut că, după un an de kinetoterapie, fiul ei s-a ridicat din scaunul cu rotile şi, ţinut de mână, mergea.
Mai povesteşte că a uimit-o dorinţa lui Cătălin de a merge înainte, dovadă stau şedinţele de terapie unde lucra până la epuizare.
Cătălin, la concursurile organizate de Asociaţia ”Dai o şansă” FOTO: arhivă personală Mioara Mihai
Elena Tănase, preşedintele Asociaţiei „Dai o şansă“, povesteşte că îl ştie pe Cătălin din primele sale clipe de viaţă. „S-a născut cu mine. Am lucrat ca asistentă de Neonatologie la Spitalul Judeţean de Urgenţă Alexandria şi în clipa când s-a născut eram de serviciu“, povesteşte Elena Tănase. Îşi aminteşte că naşterea a fost destul de laborioasă, cordonul ombilical era înfăşurat în jurul copilului şi capul bebeluşului era vânăt.
În 2010, în timpul serbării, când copii recitau poezii, Elena Tănase se uita la brad, unde copii îşi puseseră, fiecare, câte o dorinţă. Ochii i-au căzut pe desenul lui Cătălin: „îşi dorea să vadă lumea stând în picioare. Îşi dorea nişte picioare noi“. Atunci i-a venit ideea să-l pună să cânte. Aşa, pe nepusă masă. Atunci l-a auzit şi acel om de afaceri. „Dumnezeu i-a oferit şi lui un dar: poate să reţină melodiile şi vocea e destul de plăcută. (...) Şansa lui a venit în urma unei serbări de Sfântul Nicolae. Aici cred că a fost mâna lui Dumnezeu“, apreciază femeia.
Colegă de bancă cu fiul
În urmă cu doi ani, Cătălin a absolvit Şcoala Populară de Artă din Alexandria. A făcut trei ani de canto, la muzică populară. Mama i-a fost alături tot drumul. Ea a luat legătura cu Florin Vasilică, fiul regretatului interpret de muzică populară Liviu Vasilică. „Atunci când l-a auzit Florin i-a zis: «e păcat de vocea lui pentru că trebuie lucrată». Ne-a recomandat să mergem la şcoala populară de artă“, mărturiseşte mama.
În primul an nu a reuşit să intre la acea şcoală. Abia din a doua încercare, anul următor: „Chiar dacă este un copil cu dizabilităţi nu mi se pare normal să i se închidă uşile“, adaugă mama.
„La Teoria Muzicii – foarte de treabă domnul respectiv - m-a lăsat să stau cu el în bancă. (...) Nu m-am simţit prost. Doar că ştiam că ştiam că trebuia să-mi ajut copilul“, zice femeia. Cătălin mărturiseşte acum că programul nu-l obosea. „La canto era în lumea lui“, adaugă mama. La sfârşitul fiecărui an a dat examen ca să intre în anul următor. Şi acum mai păstrează caietul cu peste 60 de melodii, notate de mama lui, la şcoală.
Până la 18 ani a făcut kinetoterapie la Protecţia Copilului.
Cătălin Mihai, în costum popular, cu ipingea - o piesă de vestimentaţie specifică Teleormanului FOTO: arhiva personală Mioara Mihai
„Aici doar Dumnezeu lucrează“
Cătălin a stat în fund abia la un an şi o lună. Atunci au observat că nu putea merge şi îşi forfeca picioarele. Au mers la un medic în Alexandria care i-a trimis la Bucureşti. Iar de la 2 ani până la 11 ani a tot mers la un centru de recuperare din capitală.
Momentul cel mai crunt, mărturiseşte Mioara Mihai, a fost când Cătălin avea 3 ani şi jumătate. Într-o noapte, la câteva luni de la naşterea fratelui său, Cătălin scoatea un zgomot urât, se învineţise şi dădea ochii peste cap. L-au dus repede la spital.
„De la noi, de la ţară, şi până la Alexandria sunt 16 kilometri. S-a suit repede socrul la maşină, soţul în faţă, eu în spate îi desfăcusem gura şi îi suflam într-una până am ajuns la Alexandria. Am ajuns la spital, noaptea, cred că era două. (...) Medicul ne-a trimis la un alt spital, la Vedea, tot în Alexandria. Ne-a trimis cu salvarea la Vedea. Acolo l-a băgat la perfuzie, Cătălin a mai făcut o criză. Îl stabilizase (...), îi apăruse roşeaţa în obraz. I-am zis soţului să plece acasă că era şi celălalt copil. După ce a plecat, eram la patul lui, s-a uitat o dată fix la mine şi m-a apucat de mână - că îmi aduc aminte - cu degeţelul ăla cât era. Ştiţi cât a ţinut de strâns? Cât a putut el! Dar a făcut din nou. A dat capul pe spate şi am început să ţip (n.r. plânge), în genunchi, eram pe hol.
Un medic m-a certat că-i trezesc pe ceilalţi copii. Îmi moare copilul şi spuneţi că sunt nebună?! Am urlat ca din gură de şarpe. Ce credeţi că-mi zice: «aici doar Dumnezeu lucrează!» Ei nu aveau aparat de oxigen. Dacă vine o salvare de dincolo, de unde fusesem prima dată, dacă mai face o dată criză ei nu aveau aparat de oxigen. N-a durat 3 minute. E mult. A venit o salvare cu cineva să-l aducă la spital. (...) Acolo a mai făcut o criză. Medicii mi-au zis că a avut nişte convulsii tonico-cronice foarte urâte. Am zis că-mi fuge pământul de sub picioare“, mărturiseşte mama.
Apoi, când avea 6 ani l-a operat la Bucureşti, la bazin, ca să-i distanţeze picioarele. „Mi-a fost greu atunci“, zice Cătălin. O lună şi jumătate a stat într-un pat amenajat de părinţi în holul casei de la ţară. Acolo asculta muzică populară la un mic casetofon.
A urmat o altă operaţie, de alungire a tendonului că tânărul merge pe vârfuri şi nu punea atunci piciorul jos. Şi după multe, multe ore de kinetoterapie a început să meargă.
Un vis devenit realitate
Lui Cătălin îi place mult emisiunea „Acces Direct“ al canalului TV Antena şi îşi dorea mult să ajungă acolo, să cânte. Datorită interpreţilor de muzică populară Florin Vasilică şi Claudia Ghiţulescu, visul lui s-a împlinit. Lui Cătălin şi mamei sale i s-a spus să vină la Bucureşti să facă o şedinţă foto şi să înregistreze o piesă. Acolo au aflat că, de fapt, erau invitaţi în emisiune.
„Nu-mi venea să cred când vedeam platoul ăla şi Cătă era cu picioarele pe acel platou. Nu-mi venea să cred că era Cătă acolo. După prima strofă şi refren a intrat Florin Vasilică şi a cântat cu el. (...) Sufleteşte s-a ţinut tare, deşi a fost emoţionat“, rememorează Mioara Mihai momentul în care fiului ei i s-a împlinit un vis.
Peste câteva zile va cânta la Zilele Alexandriei piesele „Constantine, Constantine“ (a interpretei Floarea Calotă) şi „Mărine, la nunta ta“ (a regretatului cântăreţ Liviu Vasilică). „Îmi doresc să merg mai departe cu acele cântece şi să fiu sănătos că asta mă rog în fiecare seară“, zice tânărul.
Pe mobila din sufragerie sunt zeci de medalii obţinute de el la numeroase competiţii sportive pentru persoanele cu dizabilităţi, organizate de Asociaţia „Dai o şansă“.
Cătălin e foarte credincios. Pe mâna dreaptă are brăţări cu Arsenia Boca, Sfânta Parascheva, cu Maica Domnului. Visează la un album înregistrat cu piesele pe care le cântă. „Asta vrem să spunem: şi ei au dreptul la viaţă“, încheie mama.
Mai puteţi citi:
Antoaneta Vanea e o clujeancă ce se apropie de 50 de ani şi se zbate în fiecare zi pentru copii cu sindromul Down din Asociaţia Aga Down al cărei preşedinte este. Se luptă cu ideile preconcepute ale societăţii, cu fantomele din mintea mamelor ce au copii cu acest sindrom, cu toţi care se uită urât la copilul ei pe stradă şi se gândesc la felurite adjective ca să-l descrie.
În Cluj-Napoca s-a deschis, de puţin timp, un atelier special, unde angajaţi sunt oameni cu sindromul Down. Se numeşte „Active Down Studio“ şi acolo se fac obiecte de artizanat, iar încet-încet se dărâmă bariere şi prejudecăţi.
Se încarcă comentariile...
