Marina Ştirbei, prinţesa aviaţiei româneşti. A pus bazele „Escadrilei albe“, care a salvat sute de ostaşi răniţi în Al Doilea Război Mondial

Marina Ştirbei

Marina Stirbei a fost supranumită ”Prinţesa Aviaţiei Româneşti”. De numele ei se leagă înfiinţarea ”Escandrilei Albe”, o unitate sanitară de avioane pilotate numai de femei care au ajutat ostaşii români căzuţi de frontul de luptă în cel de-Al Doilea Război Mondial.

Marina Stirbei a fost una dintre primele femei din România care a obţinut brevet de pilot. Pasiunea ei pentru zbor şi dragostea de ţară au dus la crearea unei legende numite Escadrila Albă.
 

”Prinţesa Aviaţiei Româneşti”, aşa cum a fost numită Marina Stirbei, a fost fiica prinţului George Ştirbei şi nepoata lui George Valentin Bibescu. S-a născut la Viena, pe 19 martie 1912. Şi-a descoperit pasiunea pentru zbor în România, însă din cauza prejudecăţilor vremii a avut mult de luptă până să ajungă să piloteze un avion. A încercat să intre la Şcoala de Pilotaj, însă a fost respinsă în repetate rânduri pe motiv că era femeie. A insistat până când a fost admisă la Şcoala de Pilotaj condusă de Mircea Cantacuzino. În 1932 a fost prima  absolventă a acestei şcoli. Brevetul de pilot l-a obţinut în 1935. În anul următor a participat la primul său concurs de pilotaj aerian, reprezentând România, şi a reuşit să câştige locul I.

A fost prima româncă care a zburat pe ruta Bucureşti-Stockholm. Şi-a comandat singură un avion, construit în România, pe care l-a botezat ”Icar”. La bordul avionului ”Icar”, Marina Ştirbei a zburat până în Finlanda, ţară invadată deja în 1939 de URSS.

S-a inspirat după modelul aviatoarelor din Finlanda

În Finlanda, Marina Ştirbei a descoperit Societatea Femeilor Aviatoare din Finlanda, numită Lootasvart. Unitatea era formată din soţiile luptătorilor plecaţi pe frontul de luptă ruso-finlandez. Acestea zburau deasupra tranşeelor pentru a ajuta oştenii răniţi. Prinţesei i-a venit ideea să înfiinţeze o astfel de unitate şi în România. A depus un memoriu în acest sens la Minsterul Aviaţiei, iar cererea a fost acceptată de către subsecretarul de stat al Aerului din România la data de 25 iunie 1940. Aşa a luat naştere ”Escadrila Albă”.

Escadrila Albă

Printre primele titulare ale avionelor stagiare din ”Escadrila Albă” s-au numărat aviatoare celebre ale României, precum Nadia Russo, Mariana Drăgescu sau Virginia Duţescu. Sediul escadrilei era la aerodromul Băneasa. Iniţial, unitatea a fost considerată necombatantă şi zborurile avea doar caracter umanitar. Aviatoarele aveau însă grad de sublocotenent, purtau uniformă militară şi primeau soldă ca şi soldaţii.

Escadrila a avut la început de drum doar două avioane, fiind dotată mai apoi, în 1940, cu 10 avioane. Avioanele transportau medici, medicamente şi ridicau răniţi. După începerea războiului în România, avioanele din Escadrila Albă au ridicat şi au salvat de pe front sute de ostaşi răniţi.

Numele de ”Escadrila Albă” a fost dat de un ziarist italian pe nume Curzio Malaparte, care  s-a inspirat de la culoarea albă a avioanelor ce aveau doar însemnul Crucii Roşii. România a fost singura ţară care a avut o asemenea unitate aviatică în cel de-Al Doilea Război Mondial.

Pe lângă ”Escadrila Albă” Marina Stirbei a creat în al Doilea Război Mondial şi un sanatoriu la conacul familei sale din Dărmăneşti. Aici au fost aduşi soldaţii răniţi, salvaţi de pe front, pentru a fi trataţi. Prinţesa s-a căsătorit în 1942 cu prinţul Constantin Basarab Brancoveanu şi a avut o nuntă fastuoasă, naşi fiind Martha Bibescu şi arhitectul George Matei Cantacuzino. Nunta a fost una dintre cele mai reuşite din epocă. „Asta e ultima nuntă aristocratică din Europa nouă ce se întrevede. Alta nu va mai fi!”, este mărturia ambasadorului finlandez Eduard Palin, invitat la cununia prinţesei Stirbei.

Comuniştii i-au confiscat avionul

După instalarea comunismului în România, soarta creatoarei ”Escadrilei Albe” a luat o întorsătură nefericită. Soţul prinţesei a fost arestat în 1948, iar comuniştii au confiscat toate bunurile familiei. Printre acestea, s-a numărat şi avionul Marinei Ştirbei. Se spune că acesta ar fi fost motivul pentru care prinţesa nu a mai pilotat niciodată. 

Rămasă singură cu doi copii, după arestarea soţului, Marina Ştirbei a trăit din vânzarea puţinelor bunuri care îi mai rămăseseră după confiscarea averii de către comunişti. A reuşit să plece din ţară, ajutată de Martha Bibescu, în 1964. S-a stabilit iniţial în Anglia. A ajuns apoi în Franţa, unde a rămas până la finalul vieţii. S-a stins din viaţă pe 15 iulie 2001.