Veteranul de-o vârstă cu Unirea. La 98 de ani continuă să scrie în jurnalul pe care l-a început în urmă cu peste cinci decenii

Simion Gârlea (98 de ani) a trăit istoria pe viu. A rezistat 1.267 de zile pe frontul din cel de-Al Doilea Război Mondial. S-a întors din război cu cinci caiete pline cu însemnări. La aproape un secol de viaţă, scrie poezii şi notează în acelaşi jurnal început în urmă cu cinci decenii.

La 98 de ani, Simon Gârlea, un veteran de război din Vităneşti, judeţul Teleorman, are luciditatea şi coerenţa unui om în floarea vârstei. Scrie zilnic într-un jurnal început în urmă cu mai bine de cinci decenii, compune poezii şi este la curent cu tot ce se întâmplă pe scena politică şi socială românească.

Şi-a petrecut 2.117 zile sub arme, dintre care 1.267 pe fronturile din cel de-Al Doilea Război Mondial, atât cel din Răsărit, cât şi cel din Apus. A îndurat foametea şi frigul, a stat ascuns în tranşee, a supravieţuit războiului şi a mers 1.000 de kilometri pe jos, spre casă, timp de patru luni. 

A cunoscut România regilor Ferdinand, Carol şi Mihai, România comuniştilor Gheorghiu-Dej şi Ceauşescu şi România de după Revoluţie. Şi toate lucrurile trăite îi sunt perfect întipărite în memorie. O memorie lucidă care păstrează date exacte, cifre şi amintiri şi care poate oferi oricând o lecţie de istorie.

„Din 1940 sufăr pentru pierderea Basarabiei“

Veteranul din Vităneşti s-a născut în 1918, peste Prut, în satul Răspopeni din Basarabia. La 18 ani a plecat de acasă, din Basarabia, în armată. A făcut instrucţia în România, la Constanţa. A aflat de la radio, în 1940, că pământul său natal nu mai este pământ românesc. Aşadar, pe 28 iunie 1940, România a primit un ultimatum din partea Uniunii Sovietice, prin care se cerea evacuarea administraţiei civile şi a armatei române din Basarabia. Răspopeni a rămas departe, peste Prut, râu care a devenit graniţă. Am auzit la Radio că s-a cedat Basarabia. Eu, neumblat prin lume, am început să plâng. De atunci, din 1940, sufăr pentru pierderea Basarabiei. Ultima dată am fost acasă în primăvara anului 1944. De atunci nu mi-am mai văzut casa natală“, îşi aminteşte Simion Gârlea. 

Totuşi, există şi „cea mai frumoasă zi“ din război: miercuri, 25 octombrie 1944, zi pe care şi-o aminteşte perfect şi astăzi: „A fost ziua când jandarmul Ioniţă Bosan a înălţat steagul tricolor. După patru ani şi două luni de robie, nordul Ardealului era eliberat!“.

1.000 de kilometri pe jos spre casă

Pentru a ajunge în România, de pe frontul din Rusia, a mers 1.000 de kilometri pe jos, timp de patru luni. „Marţi, 3 ianuarie 1943, ne-am grupat vreo 20 de ostaşi şi am plecat pe jos către România. Patru luni am mers. Începuse să se facă primăvară. În aprilie eram la Tighina. Era duminică, 25 aprilie, Paştele. Am sărutat pământul românesc. De acolo, de la Tighina, am plecat până acasă, am aflat ce mai era pe acolo şi am venit înapoi. De noi nu mai ştia nimeni nimic, că trăim sau nu mai suntem. La 23 august 1944, s-a întors roata istoriei. Românii au făcut alianţă cu ruşii şi am plecat pe front în Ardeal, luni, 28 august 1944. Pe 9 mai 1945 se termina războiul“, face veteranul ordinea cronologică a evenimentelor. 

După război s-a mutat în Teleorman. A fost repartizat la Vităneşti, o comună de lângă Alexandria. Aici şi-a întemeiat o familie, a avut doi băieţi şi a promovat profesional de la funcţia de inspector la Banca Agricolă din Alexandria la funcţia de şef de serviciu. 

Cinci caiete din război

S-a întors de pe front cu un jurnal în care pe toată perioada conflagraţiei îşi notase gândurile şi evenimentele trăite. Până în ziua victoriei României, umpluse cinci caiete. Indiferent de zona în care s-a aflat sau de condiţiile grele de pe front, în sunete de obuze şi mitraliere, Simion Gârlea a scris zi de zi în caietele cu care plecase pe front. „ Luni. 5 decembrie 1944. La ora 5.00 ne sculăm. Împreună cu un domn sublocotenent plec la eşalonul II în camion. Nefiind loc în camion merg pe seară. Am îngheţat puţin la picioare. Trecem prin satele: Komjaţi, Pertupa, Szalama, ajungând la Martony pe la ora 9.00. Aici la poştă primesc patru scrisori: două de la Octavia, una de la Lenuţa şi una de la Strătilă. De la cineva în schimbul a câtorva scrisori pe care i le duc primesc două pahare cu coniac care m-au încălzit. Cu toate că e Crăciunul, eu abia am găsit ceva mâncare la bucătărie“, consemna Simion Gârlea în jurnal.

Consideră o minune faptul că cele cinci caiete cu însemnări de pe front nu s-au pierdut. „Eu când am venit de pe front din Apus şi m-a demobilizat vineri, 7 septembrie 1945, am trimis pachet cu caietele şi ce mai aveam la Sibiu, unde erau refugiate rudele mele. Pachetul l-am primit la Vităneşti mulţi ani mai târziu, după ce mă căsătorisem“, îşi aminteşte veteranul.

Cu ajutorul scriitorului Ştefan Mitroi, a reuşit publicarea însemnărilor sale din război în anul 2013, în volumul „Călimara cu sânge“. Din acest volum lipseşte însă partea cu retragerea trupelor române de pe front. „Partea asta cu retragerea nu a fost cuprinsă. Aş vrea să o public, dar îmi trebuie bani“, spune bătrânul.

„Singurătate, pleacă de la mine“

Însemnările din război nu au fost primele scrieri ale lui Simion Gârlea. A scris versuri din timpul şcolii. „Să vă spun un lucru. Înainte de a veni la Vităneşti şi de a mă căsători, prin ’40-’41, am scris trei-patru poezii cu o presupusă  (n.r. – iubită).  Toate se terminau cu moartea ei la cimitir. Ca să ajung la bătrâneţe şi să trăiesc atâţia ani şi chiar să moară săraca“, mărturiseşte cu regret veteranul cu gândul la soţia pe care a pierdut-o în urmă cu aproape 17 ani.

„Singurătate, pleacă de la mine/ Tu nu vezi că nu-mi este bine/ Aş pleca, dar cine vine,/ A mă înlocui pe mine/ Cred că singura înlocuire este/ A scrie câte-o poveste/ Aşa cum pe front ai scris/ Şi greutăţile ai învins.“

CITAT Eu sunt veteran de război, am fost pe front şi în Răsărit, şi în Apus şi o lege din 1994, Legea 94, prevede ca veteranii de război decoraţi pe front să primească o rentă de 75% din solda unui locotenent. De patru ani mă lupt şi le spun că nu aplică legea corect. Eu nu primesc acei 75%. Primesc vreo 262 de lei. Simion Gârlea veteran de război