VIDEO De la suferinţă la credinţă. Părintele Marian nu şi-a cunoscut tatăl, iar mama sa a vrut să-l omoare de două ori
0
Iubit, venerat, dar şi hulit. Renegat încă de la naştere, părintele Marian şi-a găsit alinarea în credinţa lui Dumnezeu. Credinţă pe care o împărtăşeşte şi miilor de enoriaşi care trec săptămânal pragul bisericii pe care o păstoreşte, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril din Videle.
Bătăile zilnice şi lipsa iubirii părinteşti l-au împins spre călugărie încă de la vârsta de 13 ani. Născut în ajun de Sfântul Andrei, părintele Marian nu şi-a cunoscut niciodată tatăl, iar mama sa nu l-a dorit, ba chiar a avut mai multe tentative să-l omoare.
”Nu m-a iubit, dar m-a şi chinuit şi a vrut să mă omoare”, spune părintele Marian.
Şi-a văzut moarte cu ochii încă de mic, dar Dumnezeu i-a dat putere să trăiască. Prima tentativă a mamei sale de a scăpa de el, potrivit părintelui, a avut-o încă din primii ani din viaţă când l-a legat de un stejar şi lăsat să moară de foame şi sete. Puţin mai târziu, aceeaşi mamă a încercat să-l înece în râul Neajlov. Din fericire pentru el l-au scos la mal câţiva prieteni din sat care ştiau să înoate.
Şi pentru că toate aceste orori nu au fost suficiente pentru a scăpa de fiul nedorit, altadată, mama s-a repezit la propriul fiu cu toporul, însa a fost oprită de un vecin, în ultima clipă.
“Pe măsură ce creşteam, mă bătea tot mai des, până mi se făcea pielea vânătă”, îşi aminteşte preotul.
A mâncat din gunoaie şi a dormit prin grădini, era dezbracat până la piele de mama lui care îi punea în mână o bucată de sârmă şi îi spunea să plece şi să se spânzure. Toţi din sat cunoşteau chinurile prin care trecea, dar nimeni nu îndrăznea să-i spună ceva femeii, de teamă să nu-l pedepsească şi mai tare.
S-a călugărit pentru a scăpa de calvarul de acasă
Prima fiinţă care l-a dus la Biserică a fost o femeie din sat, Mama Lina Schioapa, o femeie sărmană, dar cu mare credinţă în Dumnezeu. Oriunde vedea un preot, se îndrepta vrăjit spre locul acela. De atunci şi până în ziua în care a devenit preot, Marian Ene a tot visat să îmbrace haina preoţească.
Ajutat de preotul din satul natal, părintele Marian a luat calea călugăriei la vârsta de 11 ani şi jumătate la Mănăstirea Cernica. Aici rămâne 6 ani şi învaţă să trăiască după toate canoanele aşezământului monahal. Îl descoperă pe părintele Ilarion Argatu, cel care va deveni duhovnicul său. Este trimis pe post de paracliser la Biserica Olteni, din Bucureşti, în grija părintelui Toma Drăgulescu, cel care avea să-l înveţe tainele preoţiei. Din nefericire nu a rămas mult şi asta pentru că Biserica Olteni a fost dărâmată. În 1996 a fost numit preot paroh la Biserica din Fotăcheşti – Videle.
Biserica din Videle a devenit loc de pelerinaj pentru mii de români
Biserica din Fotăcheşti a devenit un adevărat loc de pelerinaj. Mii de persoane vin din toată ţara căutând alinare. Pentru mulţi singura speranţă este slujba de vineri seara ţinută de părintele Marian. Cu un sfert de oră înainte de miezul nopţii, clopotul începe să bată rar, iar părintele îşi face cu greu loc în casa Domnului, printre enoriaşi. La miezul nopţii candelabrele se sting, iar credincioşii încep să cânte ”Tatăl nostru” şi ”Împărate ceresc”.
La scurt timp, părintele începe să citească Moliftele Sfântului Vasile cel Mare, iar cei aflaţi în biserică îi sorb acestuia cuvintele. Pentru mulţi vorbele şi sfaturile părintelui Marian sunt sfinte. Cei care vin la Biserica din Videle în consideră pe părintele Marian un sfânt şi spun că doar datorită slujbei la care au luat parte viaţa lor s-a îmbunătăţit.
Notorietatea i-a adus şi necazuri
De câţiva ani încoace majoritatea televiziunilor naţionale au călcat pragul bisericii din Videle. Şi pentru că enoriaşii n-au fost prea încântaţi de prezenţa camerelor de filmat au luat la goană echipele de filmat, iar majoritatea reporterilor s-au răzbunat pe părintele Marian.
S-a spus chiar că Biserica din Videle constituie doar un pretext al preotului pentru a-şi atrage credincioşii la ”biserica improvizată” pe care o are în Bucureşti şi unde deschide ”Cartea Sfântă”.
Cu toate acestea, renumele de binefăcător al părintelui Marian nu a fost prea tare afectat şi asta pentru că tot mai mulţi credincioşi vin în fiecare săptămână la biserica sa.
”Părintele Marian este preotul care m-a ridicat în credinţă. La el cuvântul este apă vie, iar sufletul său este ca pâinea caldă. Am să-l respect până m-oi face ţărână”, spune unul dintre credincioşi.
Altul, pe nume George, spune că ceva îl atrage, ca un magnet, spre Biserica din Videle.
”Merg regulat la această biserică. Ceva mă cheamă acolo. Nu pot explica ce, dar există cu adevărat ceva”.
Se încarcă comentariile...
