Comuna din Arad care şi-a schimbat denumirea în funcţie de perioada istorică şi misterul movilelor uriaşilor
0O comună aflată la câţiva kilometri de Arad care astăzi poartă numele de Vladimirescu a avut, de-a lungul timpului, mai multe denumiri, în funcţie de cei care deţineau puterea asupra teritoriului respectiv.
Vladimirescu se află la doar patru kilometri de municipiul Arad şi are peste 12.000 de locuitori, fiind cea mai mare comună din judeţ.
Denumirea iniţială, Glogovăţ, era de origine sârbească, iar asupra numelui există câteva controverse. Sensul de "Tufiş de păducel" (Crataegus) al numelui Glogovăţ se referă probabil la lunca Mureşului, în secolele trecute un teren mlăştinos, acoperit cu tufiş.
O altă variantă este că numele provine de la coloniştii sârbi aduşi de Regatul Ungariei ca grăniceri, în perioda 1404-1412. Conducătorul sârbilor se numea Glogov, de unde vine numele localităţii.
“Prima denumire a localităţii este Glogovăţ. Numele provine de la coloniştii sârbi aduşi de unguri ca grăniceri, în perioda 1404-1412. Conducătorul sârbilor se numea Glogov, de unde vine numele localităţii. Colonizarea şvabilor din anul 1717-1733 a dus la strămutarea românilor la Mănăştur şi a sârbilor la Semlac”, a spus profesorul Melente Nica.
Mai apoi, între 1910 şi 1918, stăpânirea maghiară a schimbat numele în Othalom (cinci movile). Administraţia română de după 1918 a preluat numele în forma anterioară, Glogovăţ. După cel de-al Doilea Război Mondial, în 1945, comuna a fost denumită după revoluţionarul de la 1821, Tudor Vladimirescu, fără ca comuna şi locuitorii ei să fi avut vreo legătură cu acest conducător al revoltei româneşti.
Totuşi autorităţile actuale nu au uitat de denumirea veche, Glogovăţ, şi o afişează în paralel la intrările din comună.
Prima atestare documentară a localităţii datează abia din 1752, însă, pe teritoriul ei, săpăturile arheologice au scos la iveală vestigii importante, semne ale unor locuiri foarte vechi. O aşezare datată în secolul al V-lea, o alta din secolele XI - XII şi morminte din secolele IX - XI au fost găsite în locul numit astăzi La Movile. În apropierea şoselei naţionale, pe latura estică a acesteia, cele cinci movile se întind în linie dreaptă. Mulţi cercetători le consideră tumuli ai unor căpetenii barbare. La Cetate au fost descoperite urmele unei aşezări din secolul al VIII-lea, o cetate de pământ din secolul al IX-lea şi o necropolă medievală.
Legenda movilelor
În partea de est a localităţii Vladimirescu se află cinci movile antropice aşezate în linie dreaptă, care datează cel mai probabil din secolele IX-XI. Originea lor este încă un mister, fiind morminte alcătuite din bârne de lemn peste care s-au aşezat straturi de pământ şi piatră, fie urmele unor aşezări preistorice.
Au fost atestate documentar în anul 1603, cu ocazia luptei susţinute aici de Giorgio Basta, general al armatei habsburgice, impotriva turcilor. Exista mai multe legende legate de formarea movilelor de la Vladimirescu. O veche legendă locală spune că acestea s-au format din noroiul din talpa cizmelor unor uriaşi. Alţii povestesc că, atunci când uriaşii au dus pământ pentru construirea cetaţii Siria, pe parcursul drumului, o parte a căzut. Pe movila situată cel mai aproape de şosea se găseşte o ”Calvarie” (Drumul Crucii) şi o capelă datând de la 1851. În 1876 se menţionează că ar fi fost descoperite aici morminte comune, iar în anul 1950 s-ar fi găsit câteva fragmente ceramice din secolele IV-VI.
Dacă originea acestor movile rămane sub semnul întrebării, folosirea lor de către localnici pare certă. Cea mai plauzibilă explicaţie pare că pe ele s-au aprins focuri pentru a anunţa o primejdie, invazie, atac neaşteptat, ele indicând felul pericolului, pentru ca populaţia să se refugieze sau să se pregătească de luptă. Comunicarea se recepta tot prin focuri de la Şiria, iar Glogovăţul le transmitea mai departe.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
