Jumătate de secol în spatele tobelor. Povestea bateristului Peter Kocsef, legenda rockului din vestul României
0Arădeanul Peter Kocsef este, de mai bine de 45 de ani, dedicat muzicii. De la vârsta de 14 ani a început să îndrăgească instrumentele muzicale, iar mai apoi a devenit unul dintre cei mai apreciaţi baterişti din vestul României.
Peter Kocsef povesteşte că dragostea pentru muzică i-a fost inoculată de către un fost profesor de matematică şi fizică de pe vremea şcolii gimnaziale.
"De la vârsta de 14 ani am pornit cu instrumentul. Un fost profesor de fizică-matematică, de la Şcoala Generală 4, a dorit să formeze o trupă de muzică. Era pasionat de muzică, cântase la chitară, şi a dorit să pună bazele unei formaţii a şcolii", povesteşte Petre Kocsef despre începuturile în muzică.
Acesta explică faptul că ulterior mergea la Palatul Pionierilor, în fiecare duminică la repetiţii. Iniţial a dorit să cânte la chitară, dar erau prea mulţi "concurenţi". A optat pentru baterie (tobe), însă atunci se lucra la nivel mic."Instrumentele nu erau foarte profesioniste, dar ne descurcam la acel nivel. Aveam două tobe, dar aia era o improvizaţie. La Platul Pionierilor era tobă mare cu pedală şi tobă mică. Suna altfel. Participam la concursuri, cum ar fi Ritmurile Tinereţii, un concurs comunist ce se ţinea în diferite cluburi din oraş. Am câştigat locul 1 prin anii 71 sau 72, după care premiul o diplomă şi 2 săptămâni la tabăra Moneasa. Acolo trebuia să susţinem spectacole în fiecare seară, cu ceea ce ştiam să cântăm: Beatels, Rolling Stones, sigur, la nivelul nostru de cunoştinţe", mai spune Peter.
Ulterior, datorită tatălui său a pus mâna pe nişte tobe. Avea o tobă cehoslovacă, cinel şi ce mai trebuia la acel set de baterie.
Participa cu trupa la serile dansante care se organizau prin diferite licee sâmbăta. " Încet-încet am încropit o orchestră mai consistentă, cu care în 1974 am cântat în deschiderea Clubului Tineretului. Formaţia se numea Hyperion.
Obligat să-şi petreacă Revelionul cu gradaţii din Armată
În anul 1978, Peter Kocsef ajunge în Armată, în Bucureşti. Talentul său, dar şi al altor colegi de unitate îl face să intre în atenţia gradaţilor. „În Armată deja m-au cunoscut printr-un anumit anturaj arădean. Am avut ocazia să cânt şi la Casa Centrala a Armatei din Bucureşti, alături de câţiva buni instrumentişti din Sibiu. Am cântat la gradaţi, ofiţeri superiori. Nu ne dădeau voie să plecăm acasă de Revelion, pentru a le putea face programul artistic. Apoi ne dădeau şapte zile libere”, spune Peter.
În anul 1979 apare prima confirmare a talentului său şi ajunge să cânte alături de Progeresiv TM.
„Am primit un telefon care a determinat cariera mea. Mi s-a spus să merg la mare că au nevoie de mine. Am mers în prima seară cu cei de la Progresiv şi am urcat pe scenă într-un program cu Gil Dobrică şi Mirabela Dauer. Apoi m-au luat cei de la Progresiv TM, o trupă de mare standard la acea vreme. Seara am cântat şi au fost mulţumiţi. Mi-au spus să încep la ei repetiţiile, era foarte greu, făceam naveta la repetiţii, am renunţat şi la facultate. Am mers pe partea muzicală. Eram atras de această treabă”, povesteşte Peter.
În anul 1986 cu trupa Progresiv s-a destrămat, unii dintre membrii formaţiei s-au căsătorit, alţii au plecat din ţară sau au renunţat.
De atunci până în 1990, Peter Kocsef activează la trupa Cargo. Acum, Peter are trupa Progresiv A, în Arad, este profesor la Şcoala Populară de Artă.
Din punct de vedere financiar, arădeanul povesteşte că înainte de 1990 câştiga mult mai bine decât în capitalism. În sezonul estival, ajungea să câştige şi 5.000 de lei lunar, în condiţiile în care salariul mediu era de 2.000 de lei.
Se încarcă comentariile...
