Oana Morcan luptă pentru copiii fără familie

Arădeanca apără cauza micuţilor care nu au acasă sprijinul mamei şi al tatălui, încercând să le ofere un viitor mai bun.

Profil

Născută: 27 februarie 1983
Educaţie: Master în Servicii de Reintegrare a Infractorilor şi în Management Educaţional
Familie: Căsătorită

S-a implicat în domeniul social după terminarea ce a terminat facultatea. După câteva teste, Oana Morcan a fost selectată într-un program coordonat în România de UNICEF. Organizaţia ce luptă pentru protejarea copiilor din întreaga lume a iniţiat în România un program prin care monitoriza respectarea drepturilor copiilor. Sistemul includea toate segmentele de activitate, începând cu activitatea din şcoli sau tratamentul aplicat copiilor în sistemul sanitar. „Observatorul judeţean pentru respectarea drepturilor copiilor” a activat la Arad şi la Vaslui.
Oana a simţit pe propria piele lupta dură cu legislaţia românească din domeniul social, pentru că, de multe ori, birocraţia şi mentalităţile învechite din sistem îngrădesc acţiunea propriu-zisă. Satisfacţia a venit însă din plan moral. Cei de la UNICEF au chemat-o la Bucureşti şi i-au conferit două diplome de merit. „În făţărnicia umană, am găsit şi oameni care au apreciat calitatea muncii”, mărturiseşte Oana.

Bucurii şi tristeţi

Devotată muncii sale, şi-a continuat drumul alături de Fundaţia „Eben Ezer – Moldovan”, ce protejează copiii şi încearcă să le găsească familii adoptive. „Aici am simţit că pot să mă dezvolt cel mai bine, simţind din plin pulsul problemelor sociale”, a mărturisit arădeanca. Alături de Fundaţie, dezvoltă două proiecte mari, un centru rezidenţial pentru copii cu vârste cuprinse între 2 şi 18 ani şi un centru care sprijină părinţi şi copii. „Oferim găzduire şi cuplurilor mamă-copil, asemenea centrelor maternale”, a spus Oana. Un al treilea proiect în care s-a implicat prevede punerea la punct a unui Centru care să servească toate categoriile sociale. „Cred că trebuie să ai chemare pentru domeniul social. Nu poţi să spui că vrei lucrezi doar cu anumite segmente. Există copii fără familie, există copii cu handicap, trebuie să-i ajuţi pe toţi”, a precizat tânăra.
Segmentul copiilor fără familie presupune multă încărcătură emoţională din partea celor care îi înconjoară. „Câteodată, sunt un bulgăre de emoţie, pentru că bucuria mea e şi bucuria copiilor. La fel, şi tristeţile se împart. Fericirea o trăieşti când le rezolvi problemele. Niciun caz nu e la fel ca altul, fiecare e special şi are complexitatea lui”, a conchis Oana.

Întrebări şi răspunsuri

Care e principala greutate de care te loveşti în meseria ta?
Rigorile legislative. E nevoie de mai multă flexibilitate, pentru a veni mai uşor în sprijinul tuturor.

Cum se împacă ipostaza de asistent social cu cea de cadru universitar?
Mă simt bine la catedră, iar acum fac şi doctoratul. Mă împart între toate, iar experienţa dobândită în practică ajută enorm. Peste două luni, voi susţine o conferinţă cu tema „Şomaj, migraţie şi asistenţă socială în condiţiile crizei actuale”.

Ce-i place

Fire idealistă şi altruistă, a ştiut să găsească îmbinarea dintre muncă şi relaxare. „Îmi place să fiu tot timpul înconjurată de copii. Aşa, munca devine relaxare. Să munceşti cu ei îţi dă energie”, a explicat Oana, mărturisind şi că-i place să poarte discuţii în contradictoriu.

Ce nu-i place

Oanei nu-i place lipsa de transparenţă. „Îmi plac oamenii direcţi, aşa că mă deranjează făţărnicia, oamenii care nu spun ce au de spus”, a punctat tânăra. 

Există copii fără familie, există copii cu handicap, trebuie să-i ajuţi pe toţi.
Oana Morcan, asistent social