Osemintele nepotului lui Slavici au fost aduse în localitatea unde s-a născut FOTO

Osemintele scriitorilor Ioan Russu Şirianu şi Vintilă Russu Şirianu au fost reînhumate în localitatea lor de origine, Şiria (judeţul Arad). Ioan Russu Şirianu a fost nepotul lui Ioan Slavici.

Astfel, prin aducerea osemintelor, Primăria Şiria,  a marcat, un eveniment important în istoria localităţii şi anume ceremonia de reînhumare a doi dintre cei mai prestigioşi exponenţi ai comunităţii şiriene, scriitorul şi politicianul Ion Russu Şirianu şi fiul acestuia, scriitorul şi publicistul Vintilă Russu Şirianu. Ceremonia a fost oficiată de un sobor de preoţi. Primarul comunei Şiria, ing. Valentin Bot, a declarat că a fost personal la Bucureşti pentru a aduce osemintele celor doi. De asemenea, acesta a precizat că iniţial aceştia urmau să fie reînhumaţi în luna aprilie, însă s-a decis să aibă loc ceremonia pe data de 22 martie 2017.

Cine este Ioan Russu-Şirianu

Ioan Russu-Şirianu s-a născut în data de 22 iunie 1864, în Şiria, judeţul Arad. El a murit la data de 12 decembrie, 1909, la Bucureşti. A fost ziarist, scriitor, director al ziarului „Tribuna” şi deputat în Dieta ungară.

S-a născut la Şiria, din părinţi meseriaşi. Este nepot al lui Ioan Slavici şi adept al acestuia, atât în politică cât şi în literatură. După terminarea Institutului Pedagogic din Arad, a luat calea României, stabilindu-se la Bucureşti (în 1884). În capitala României a lucrat ca pedagog la Şcoala de Institutori şi ca profesor la Şcoala particulară a lui Eniu Bălteanu. Apoi demisionează pentru a intra în redacţia ziarului „Românul” al lui Vintilă C.A. Rosetti.

După mai mulţi ani petrecuţi la Bucureşti, se reîntoarce în Transilvania, pentru a prelua direcţiunea faimosului ziar „Tribuna” de la Sibiu. A condus ziarul din 1891, de la retragerea lui G. Bogdan-Duică şi până la criza prin care a trecut publicaţia în 1896. În 1893 întemeiază la Sibiu ziarul „Foaia Poporului”, iar la 1898 înfiinţează împreună cu Vasile Goldiş ziarul „Tribuna Poporului”, cu sediul la Orăştie. După încetarea activităţii Tribunei din Sibiu, ziarul i-a preluat numele şi s-a mutat la Arad. Pentru activitatea sa publicistică a suferit persecuţii din partea autorităţilor austro-ungare, fiind de mai multe ori pedepsit cu închisoarea pentru delicte de presă.

În scurtul interval 1905-1906 a fost deputat de Arad (cercul Chişineu) în Dieta ungară. A fost membru al corporaţiilor bisericeşti ale românilor, membru în sinodul eparhial din Arad, al consistorului diocezei, deputat al congresului naţional bisericesc. A fost delegat la Conferinţa naţională de la Sibiu din 1893. Adept al înaintării Memorandului „fără amânare”, ulterior Russu-Şirianu s-a îndepărtat de gruparea memorandistă Raţiu-Coroianu şi a devenit adept al liberalului Emil Brote.

Ioan Russu-Şirianu a încetat din viaţă la 12 decembrie 1909, la Bucureşti, unde fusese nevoit să se retragă. Avea doar 45 de ani. În obituarul dedicat acestuia şi publicat în ziarul „Drapelul”, Valeriu Branişte scria: „Dacă nici n-am putut totdeauna aproba direcţia lui politică şi tonul lui gazetăresc, ba uneori ne-am văzut siliţi a lua poziţie hotărâtă contra lui, (…) totdeauna a trebuit să-i recunoaştem zelul şi abnegaţiunea cu care şi-a făcut datoria.” Era un ultim omagiu adus „celui care „cu condeiul său ager de multe ori a însufleţit poporul român în lupta grea ce o duce pentru recunoaşterea îndreptăţirii sale naţionale pe acest petec de pământ, care este şi patria lui”.

Monumente pentru cei doi FOTO Claudia Untaru

Vintilă Russu-Şirianu

Vintilă Russu-Şirianu s-a născut în data de 20 aprilie 1897, Arad, comitatul Arad şi a murit în data de 25 februarie 1973, la Bucureşti. A fost un dramaturg, traducător, memorialist şi publicist român.

A fost fiul lui Ioan Russu-Şirianu. Studiile liceale le face la Arad şi Ploieşti, apoi urmeză un timp cursurile Conservatorului de Artă Dramatică şi ale Facultăţii de Medicină din Bucureşti, apoi urmează Facultatea de Litere şi Filosofie, fiind în acelaşi timp secretarul lui Nicolae Iorga la Liga Culturală.

A fost pentru scurte perioade de timp audient la şcoli superioare din Londra şi Paris. În timpul Primului Război Mondial se înrolează ca voluntar, iar după război, în anul 1919, lucrează la Biblioteca Academiei Române.

A fost secretarului lui Octavian Goga la Societatea Scriitorilor Români între anii 1923 şi 1924. În perioada interbelică a fost redactor la Flacăra şi colaborează cu versuri, proză, cronici şi la Gândirea, Cugetul românesc, Minerva, Sfatul ţării, Adevărul literar şi artistic, Rampa, Universul literar, Îndreptatea şi altele.

În anul 1924, are loc la Teatrul Naţional din Bucureşti, premiera piesei Biruitorul, scrisă în colaborare cu Alexandru Băbeanu.

În anul 1927 pleacă la Paris, unde conduce periodicul lunar Revue franco-roumaine, promovând literatura şi cultura românească.

Vintilă Russu-Şirianu a fost dezinteresat de soarta scrierilor sale, cele mai multe rămânând rătăcite prin publicaţiile vremii şi ascunse după pseudonime ca: Cronicarul Dâmbo-viţei, Ion Dacu, D. Dinu, Mefistofel, V. Ronea, V. Rugă, V. Sângeru, V. Şerban etc.

Lucrarea sa cea mai importantă, este o suită de schiţe memorialistice despre personalităţi literare şi artistice pe care le-a cunoscut: George Enescu, Constantin Brâncuşi, Mihail Sadoveanu, Octavian Goga, Panait Istrati, iar în această lucrare sunt incluse şi amintirile tatălui său despre Mihai Eminescu, I.L. Caragiale, George Coşbuc. Moare în Bucureşti la 25 februarie 1973.

Vă mai recomandăm: Ceremonie de reînhumare a osemintelor unor militari români căzuţi în luptele de la Stalingrad

De ce a trecut scriitorul Ioan Slavici din închisoare în închisoare: „Iubirea de oameni şi de pace a hotărât faptele mele“