Privatizarea celor mai importante fabrici arădene a pus producţia pe butuci

Fabrica arădeană a avut cel mai mare număr de angajaţi în 1989 FOTO arhivă

Marile fabrici din judeţul Arad au cunoscut privatizarea imediat după Revoluţie. Odată cu privatizarea a venit şi declinul unora dintre marile intreprinderi, iar din miile de angajaţi au mai rămas sute, iar apoi zeci

Nici producţia nu mai excela ca pe vremea comunismului, chiar dacă unele utilaje vechi au fost înlocuite. 

Fabrica de textile - UTA a dispărut cu timpul complet, iar în locul ei a apărut o zonă rezidenţială.

Pentru greşelile de management de la UTA nu a fost însă nimeni tras la răspundere.

 La începutul secolului trecut, UTA a însemnat foarte mult pentru Arad. Uzinele Textile din Arad (UTA) au aparţinut baronului Neumann. Acesta a construit la Arad fabrica şi în imediata ei apropiere un cartier de locuinţe pentru salariaţi, o grădiniţă şi un teren de fotbal. Baronul Neu­mann a prevăzut o dezvoltare continuă. Însă, după instaurarea comunismului, i-a fost naţionalizată întreaga avere şi a reuşit să fugă în SUA. În anii comunismului, UTA era unica fabrică din România care producea catifea reiată şi a doua, după Bucureşti care avea linii de producţie pentru prosoapele din frotir, iar materialele pentru lenjeriile de pat produse la Arad erau căutate în ţările vecine. În decembrie 1989, la UTA erau aproape 8.000 de angajaţi.

După Revoluţie, din fabrică  s-a furat şi s-au vândut produsele textile în toate pieţele din zona de frontieră din Ungaria şi Iugoslavia. Consiliile de administraţie nu au făcut aproape nimic pentru a salva UTA de la faliment.

Poliţia Arad a deschis câteva dosare când sute de metri de conducte noi au fost vândute la preţul unei perechi de pantofi. La porţile fabricii au bătut şi investitori străini, însă nu le-au convenit ofertele făcute. În cele din urmă fabrica a fost vândută unei firme arădene, care a construit în locul ei un ansamblu rezidenţial.

Arădeanca reia timid producţia

Fabrica de păpuşi Arădeanca este unica firmă din România care produce păpuşi. Până în 1989 Arădeanca avea aproape toată producţia destinată exportului, atât în ţări socialiste, cât şi capitaliste. Păpuşile „Nadia Comăneci" au fost în topul vânzărilor, alături de cele tip „Bebe". După Revoluţie, Arădeanca şi-a pierdut încet pieţele de desfacere. Erau aduse din import manechinele „Barbie".

La fabrica arădeană au fost numite conduceri care nu s-au putut adapta economiei de piaţă. Au fabricat păpuşi pentru diverse firme din străinătate, au lucrat în sistem lohn şi au ajuns şi la ouă Kinder. Fabrica de păpuşi Arădeanca a produs păpuşi unicat, dar şi păpuşi care reprezentau diverse VIP-uri. După 2000, fabrica a ajuns într-un con de umbră. În anul 2004, după ani de pierderi, fabrica a fost pe profit. Apoi a venit ciza şi s-a dus din nou în jos.

În anul 2014 celebrele păpuşi Arădeanca au continuat să fie prezente pe rafturile marilor lanţuri de hipermarketuri, la un an după ce Arădeanca SA, societatea care le producea, a intrat în faliment. Producţia se face acum sub umbrela SC Păpuşi Arădeanca SRL, o firmă înregistrată, potrivit datelor Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, în septembrie 2013. 

Exemplu avem şi IMAR-ul şi Tricoului Roşu. În aceste fabricii mii de oameni au muncit, poate şi o viaţă întreagă. Mulţi îşi amintesc despre despre fabrica F.I.T.A. (Fabrica de Împletituri şi Tricotaje Arad ). Inaugurată în 1918, naţionalizată, devenită din 1950 Fabrica de Tricotaje „Tricoul Roşu”, a dispărut de pe strada Peneş Curcanul.

Fabrica şi-a inaugurat cu fast împlinirea a 80 de ani de existenţă în 1998. În 1995 a primit Diploma pentru clasarea pe locul V  în Topul naţional al firmelor, iar după câţiva ani, firma a dispărut. Într-un cuvânt în Arad totul s-a distrus. S-a falimentat, s-a vândut, apoi s-a demolat sau s-a lăsat în paragină.  De exemplu, unde a fost IMAR-ul se doreşte de ani de zile construirea unui mall, care să fie unit cu Atrium Mall, care a fost construit pe locul unor cladiri vechi ce aparţineau de fabrica Astra Vagoane.

Şi fabrica de Cherestea din localitatea Bocsig, cea mai mare de acest profil din zona de vest, a avut aceeaşi soartă. Fosta glorie a comunismului a funcţionat peste 100 de ani, începând cu 1900 şi până în 2010, când a apărut un conflict de muncă. Fabrica a dat de lucru la peste 1000 de persoane din comună şi satele învecinate.

Fosta fabrică de cherestea din Bocsig şi-a deschis porţile sub denumirea de Eurogrand SRL Timiş pe data de 1 noiembrie 2002 având ca proprietar pe Ionelia Stancu, avocat în Timişoara. În anul 2010, la fabrică a avut loc un conflict de muncă, deoarece patronii nu îşi mai plăteau angajaţii.

Profit la Fabrica de Vagoane

Fabrica de Vagoane Astra din Arad funcţionează pe profit. A intrat în faliment în anul 2011, însă după privatizare compania a ajuns pe profit. În anul 2014 Fabrica de Vagoane Astra din Arad a reuşit performanţa de a onora comenzi în Europa şi America Latină. Poate realiza toate tipurile de vagoane de călători.
 

Vă mai recomandăm: Confecţia Râmnicu Sărat şi Foresta Nehoiu, două mari fabrici ale judeţului Buzău care au dispărut în „democraţie”

Noua formă a contractului de privatizare a fabricii auto din Craiova va fi semnată în aprilie