Bacău: Negocieri pentru un aparat modern la Radioterapie

Aparatul vechi de 40 de ani, care este ieşit din uz, ar urma sa fie înlocuit cu unul de ultimă generaţie adus de italieni

Buncărul de iradiere de la Cobaltoterapie, din cadrul Spitalului Judeţean Bacău, este închis de aproape un an. Suferinzii de cancer din judeţ sunt trimişi la tratament la alte centre din ţară.

Disperarea băcăuanilor care suferă de cancer şi au nevoie de tratament cu radiaţii pentru vindecare ar putea lua sfârşit. O firmă din Italia s-a arătat interesată să doteze secţia de Radioterapie din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă (SJU) Bacău cu un aparat de ultimă generaţie. Actuala secţie a fost închisă în urmă cu aproape un an, după ce a expirat autorizaţia de funcţionare, iar aparatul vechi de circa 40 de ani a fost declarat uzat şi depăşit ca tehnologie.

Aparatură de 16 milioane de lei
„Valoarea investiţiei se ridică la peste 3 milioane de euro. Este vorba de un aparat ultraperformant care nu există în niciun centru din Moldova. Acest partener străin îşi va recupera investiţia în timp, din banii pe care noi îi primim la rândul nostru de la Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate“, a declarat Mirela Romaneţ, purtătorul de cuvânt al SJU Bacău.

În timp ce firma italiană vine cu aparatura, unitatea medicală trebuie să pună la punct clădirea. Buncărul de iradiere urmează să intre într-un proces de modernizare, lucrări care n-ar trebui să dureze mai mult de opt luni şi care vor costa spitalul în jur de 1,3 milioane de lei.

S-au mai făcut şi alte încercări
Realizarea unei Secţii de Radioterapie la Bacău a fost pusă în discuţie de mai multe ori, însă de fiecare dată Ministerul Sănătăţii a ocolit acest obiectiv. Bolnavii, mulţi din judeţele limitrofe, s-au mulţumit să urmeze şedinţe de cobaltoterapie, cu aparatură veche, mult mai lungi şi mai agresive decât cele care se făceau în celelalte centre specializate din ţară. „Noi am solicitat ani la rândul înlocuirea aparatului, dar nu ne-a luat nimeni în seamă. Dacă se realizează acest lucru acum, este extraordinar. Aparatul care a funcţionat până în urmă cu un an este piesă de muzeu. Are peste 40 de ani vechime şi avea o sursă de cobalt la fel de depăşită, adusă de la alt centru“, a spus doctorul Vălu Penea, medic specialist în radioterapie. Cu uşile secţiei închise, suferinzii sunt nevoiţi să caute vindecare prin alte judeţe. Banii pentru deplasare şi cazare îi scot din propriul buzunar. 

„Bolnavii care au nevoie de şedinte cu radiaţii merg acum la alte centre din ţară care şi ele sunt foarte aglomerate. Cel mai aproape este cel de la Iaşi. Sunt programaţi peste luni de zile, dar sunt forme de cancer unde acest tratament trebuie să se facă în timp scurt de la depistare pentru a se putea vindeca. Dacă nu, omul moare“, a explicat Penea. Violeta Toader (50 ani), din Oneşti, a făcut cobaltoterapie la Bacău în urmă cu 14 ani, după ce a fost diagnositcată cu cancer. Şedinţele de tratament i-au salvat atunci viaţa, iar acum se roagă ca soţul ei, bolnav şi el de cancer, să nu aibă nevoie de aşa ceva.

Pacienţii se roagă
„Eu m-am tratat aici în 1997 şi a fost bine. Acum am cunoştinţe şi am văzut atâţia oameni care trebuie să se ducă pe la Iaşi, la Galaţi sau tocmai la Târgu Mureş pentru astfel de şedinţe. Pentru mulţi asta înseamnă salvarea de la moarte şi trebuie să se facă ceva“, a spus femeia. În evidenţele Secţiei de Oncologie figurează circa 6.900 de bolnavi de cancer. Dacă vechea aparatură ar fi funcţionat, putea asigura tratament pentru 650 de pacienţi într-un an.

Investiţia, amortizată în timp cu bani de la CAS
Investitorul străin urmează să-şi recupereze investiţia din contractul încheiat de Spitalul Judeţean cu Casa de Asigurări de Sănătate. Pentru anul acesta, statul decontează din fondul de sănătate pentru tratament cu iradiere 320 de lei pe şedinţă. Un bolnav de cancer are nevoie în medie de 30 de şedinţe şi astfel decontul ajunge la circa 9.600 de lei pe an. Dacă aparatul va funcţiona la capacitate maximă, şefii din spital au de gând să trateze circa 1.000 de pacienţi pe an. Aparatul trebuie să aibă o garanţie de cel puţin 12 luni, iar furnizorul să asigure piese de schimb pentru încă 10 ani de la punerea în funcţiune.