Bacau: Portret/ Narcisa Lecuşanu Handbalista de aur a Moldovei

Tânăra sportivă a făcut parte din cea mai bună echipă a României din ultimele decenii. A urcat pe podium la Mondiale şi olimpiade şi are oferte să devină antrenor.

La vârsta de 10 ani, Narcisa păşea pentru prima dată pe terenul de handbal. Nu era prima din familia sa, deoarece sora sa mai mare făcuse deja pasul către acest sport. „Primul meu antrenor a fost regretatul Cucu Eugen. M-au încântat grupul, atmosfera, faptul că jucam handbal“, povesteşte cea care avea să devină, peste ani, vicecampioană mondială.

Primele performanţe

Îşi aminteşte cu drag de primele cantonamente, de primele competiţii naţionale şi de prima tabără de pregătire, la Alba Iulia.„În 1991 am participat la prima tabără, la care veneau şi antrenori federali. Atunci am simţit prima dată că aş putea ajunge la echipa naţională, că aş putea să joc la un nivel înalt. Se pleca greu peste hotare, iar meciurile internaţionale erau singura şansă de a vedea şi alte ţări“, îşi aminteşte Narcisa. În 1992 a obţinut titlul de vicecampioană naţională la categoria „junioare 2“, deşi ca vârstă era „junioară 3“, adică mai mică decât adversarele întâlnite.

Performanţele sale ca junioară au culminat, în 1993, la campionatul mondial de tineret din Brazilia. Narcisa Lecuşanu consideră că un rol important în formarea ei au avut antrenorii din perioada copilăriei. „Erau oameni cărora le păsa de copii. Indiferent pentru ce sport îi pregăteau, puneau suflet în meserie şi voiau să-şi vadă elevii ajunşi cât mai sus. Aveau orgoliu şi pasiune“, spune sportiva.

Trofee cât pentru o viaţă

Ajutată de talentul înnăscut şi pasiunea insuflată de antrenori, Narcisa Lecuşanu a cucerit o mulţime de trofee. Se mândreşte că a ajuns în finala Mondialelor din 2005 din Rusia, cu titlul mondial la tineret obţinut în 1995, două Cupe ale Cupelor (2002 şi 2007, cu Ikast şi Oltchim), o finală de Champions League (cu Oltchim) şi o salbă de titluri naţionale: patru obţinute în România, cu Oltchim, şi alte două în Macedonia şi Germania.

Spune că se simte onorată să fi făcut parte dintr-o generaţie de aur a handbalului românesc. „Echipa a fost una foarte puternică. Îmi pare rău că nu am urcat pe prima treaptă a podiumului la o olimpiadă, la Mondiale sau Europene. Mă bucură foarte mult faptul că handbalul feminin a reuşit să devină un ambasador al României“, spune Narcisa. Reuşitele au venit însă cu preţul unor sacrificii, precum accidentările suferite şi lipsa timpului pentru viaţa personală. Narcisa spune însă că are mai mult timp  pentru planurile de viitor, mai ales că are şi un prieten.

întrebări şi răspunsuri

Ce va urma după încheierea carierei de jucătoare?
Cristian Gaţu mi-a propus ca de la 1 septembrie să devin director tehnic al naţionalei de senioare a României. Sunt încântată să rămân în domeniu, dar deocamdată nu îmi doresc antrenorat şi am nevoie de o pauză.
V-aţi dori să vă implicaţi în handbalul băcăuan?
Desigur. Dacă mi se va cere acest lucru şi dacă există proiecte, le voi susţine. Când eram junioară, îmi aduc aminte că la meciurile importante în afara sălii se instalau monitoare, iar nouă ni se dădea voie să vedem meciul din spatele plaselor de la linia de fund a terenului. Eram încântate, vedeam jucătoare de la Ştiinţa Bacău, care erau idolii noştri.

ce-i place
„Îmi place să mă plimb, să citesc. O carte care mi-a plăcut a fost «Cain şi Abel». Îmi plac legumele, gătite pe grătar sau ghiveci, mai ales conopida“, spune Narcisa. Are un căţel caniche, Cuki, de 14 ani, pe care l-a plimbat cu ea în toate ţările în care a jucat.

ce nu-i place
„Nu-mi place mizeria, în general, şi în special la oameni. Şi nu-mi place tristeţea pe care o văd pe feţele românilor. În ţările nordice, de exemplu, oamenii sunt mai relaxaţi, zâmbesc mai mult. Suntem prea stresaţi“, crede sportiva.

profil
născută. 14 septembrie 1976, Bacău.
studii. Institutul de Educaţie Fizică şi Sport Bacău, cu diplomă de masterat.
familie. Are o soră şi trei fraţi.