Baia Mare

articolul anterior articolul urmator

Cine sunt cuţovlahii, „paleoromânii“ rătăciţi de secole la poalele Olimpului: „Noi vlahi, nu greci! Fraţ cu voi, vorbim vlăheşte”

73
22 Oct 2016 13:29:29
Autor: Angela Sabau
Vlahii din Grecia     Foto: Arhiva personală Florian Sălăjenu
Vlahii din Grecia     Foto: Arhiva personală Florian Sălăjenu

Două familii de prieteni din Baia Mare povestesc detaliile întâlnirii surprinzătoare pe care au avut-o în urmă cu aproape 10 ani cu membrii unei comunităţi care trăieşte de secole pe coasta de est a Greciei. Au legat o prietenie trainică, prin prisma faptului că vlahii, cum le place să-şi spună, vorbesc o limbă foarte asemănătoare cu româna.

Două familii din Baia Mare au decis să-şi petreacă împreună concediul în Grecia, fiind prieteni şi având aceleaşi pasiuni. Au urcat cu toţii într-o singură maşină şi au pornit la drum. Se întâmpla în vara anului 2008. „Nouă ne place să călătorim, nu stăm la plajă, într-un loc, aşa că într-una din zile ne-am dus la muntele Olimp. La întoarcere, ne-am rătăcit şi am nimerit într-un sat pe nume Karitsa, care se traduce prin «nuc». Cum nu mai ştiam să ieşim din satul acela, am oprit să întrebăm pe cineva încotro s-o luăm şi am avut surpriza să ne salute în limba română, cu expresia «Voie bună!»“, povesteşte Simona Gabor, una dintre turistele din Baia Mare.

Companionilor de călătorie li s-a părut că traversează un scurt moment de halucinaţie. „Am crezut că e de la căldură, era după-amiază, iar eu nu băusem cafeaua. Am crezut că nu am auzit bine şi că mi s-a părut“, adaugă Florian Sălăjeanu, unul dintre băimărenii plecaţi în excursia grecească. Situaţia a început să se limpezească ulterior. „Încercam să vorbim cu ei în engleză, dar apoi i-am auzit vorbind între ei o limbă pe care, spre suprinderea noastră, o înţelegeam“, reia firul epic Simona Gabor. A fost începutul unei frumoase prietenii pe care cele două familii din nordul României au legat-o cu sătenii din pitorescul sat grecesc Karitsa.

Au căutat asiduu să se intereseze despre această mică comunitate şi să-i afle istoria. „Majoritatea au bastoane, cu un «cârlig» sculptat la mâner, în care se sprijină, deşi nu au nicio problemă la mers. Este un aspect tradiţional, motivul pentru care li se sune «cuţovlahi», care înseamnă «vlahi şchiopi»“, adaugă Simona Gabor. „Unul dintre ei avea cârligul, cum îi spun ei, ornat cu un şarpe, iar când l-am întrebat ce reprezintă, mi-a spus că e reprezentarea artistică a unei năpârci“, completează Florian Sălăjeanu. Prietena lui îl completează cu detalii referitoare la graiul cuţovlahilor. „Ei vorbesc o limbă foarte veche, cu multe elemente din română, motiv pentru care am reuşit să ne înţelegem bine cu ei. Îşi spun vlahi, nu greci. Din păcate pentru ei, deşi sunt o comunitate importantă, grecii nu-i recunosc ca o minoritate“, mai spune Simona Gabor.

Ospitalitatea cuţovlahilor

Turiştii băimăreni le completează profilul spunând despre ei că sunt ospitalieri şi foarte harnici. „E foarte bine aranjat totul la ei, ca în satele noastre tradiţionale. Vatra satului, primărie, şcoală, cabinet medical, toate sunt în centru şi clădirile sunt bine întreţinute. Şi am văzut că undeva învârteau un miel la proţap. Era un fel de terasă. Ne-au chemat să mâncăm şi ne-au primit cu «Bini-ţ vinit! Mielu–i gata!». Au pus masa, au pus mielul pe masă, plus pepene roşu. Eu am avut horincă de Maramureş «de rezervă», le-am dat şi lor. «Oooooo, ţuico românească!!! Bun ţuico voastrî!», a exclamat gazda noastră Ruli, semn c-a mai băut. Am primim şi noi ouzo făcut în casă şi nişte vin tradiţional grecesc“, rememorează Florian Sălăjeanu. „Au venit bătrânii din sat, cu cârjele lor. Toţi aveau pălărie, cămaşă albă şi baston. Am vorbit mult, ne-am împrietenit şi de atunci am mers la Karitsa de mai multe ori“, adaugă povestitorii.

„Kariţeanul“ Ruli, cel responsabil cu pregătirea mielului, a devenit gazda lor. La el, la Taverna „La Ruli“, poposesc de fiecare dată, în vizitele lor anuale. „Într-un an am mers cu mai mulţi prieteni. Ne-au primit pe toţi. Altă dată, când eram cu alţi prieteni, le-am spus că vreau să-mi vizitez amicii din Karitsa şi am ocolit peste 200 de kilometri, doar ca să-i văd. Într-un alt an, când am ajuns acolo, era nuntă în biserică. Slujbele sunt absolut identice“, relatează la unison cei doi băimăreni.

Mielul la proţap a rămas în memoria lor ca una din cele mai gustoase mâncăruri pe care le-au gustat vreodată. Vlahii din Grecia se laudă că „mnielu“ lor este mâncare cu specific „vlăhesc“ pentru că strămoşii lor au fost „ţiobani“.

De altfel, ciobănitul, cu o amploare mult mai redusă decât în vechime, este şi în prezent una dintre activităţile din care trăiesc cuţovlahii, alături de turism. Întorşi acasă, românii din Baia Mare s-au străduit în zadar să replice reţeta vlahului din Grecia. „Am stabilit că Ruli o să vină să stea o lună în România să ne înveţe să facem mâncare vlăhească. Nu ştim ce face el, dar este deosebit. Eu l-am pus la baiţ, l-am frăgezit, l-am ţinut 4-5 ore în cuptor şi tot n-a fost bine făcut. El, când a venit, l-a scos din frigider, l-a pus pe jăratec şi în două ore a fost gata şi extrem de gustos“, conchide Florian.

Istoria bastoanelor vlăheşti

Despre comunitatea veche de vlahi din Grecia, turiştii români au aflat că provin dintr-un neam străvechi de păstori. „Se zice că atunci când au ajuns acolo cu oile erau foarte obosiţi şi toropiţi de soare şi au găsit umbră în acea zonă. De acolo vine numele satului. S-au adăpostit la umbra nucului bătrân cu oile. Pentru că aveau, ca ciobanii, bâta în care se sprijineau, au rămas cu acest obicei de a purta un baston“, detaliază Simona Gabor, bibliotecară de profesie.

Ea mai povesteşte că siesta de după-amiază este regulă, la fel ca în toată Grecia, iar după-amiază, după ora 17.00, în centrul satului, mai toţi bărbaţi ies la taverne şi terase „pentru o bere şi câteva poveşti“. „Toţi poartă în mână, fără a le fi absolut de niciun ajutor, o cârjă. Un «cârlig», cum îl numesc ei. Ne-au lămurit: «Aşa îmblăm noi, bărbaţii, din veci»“, explică Simona Gabor. ;

„Noi vlahi, nu greci!“

Pornind de la mica „descoperire“ de la poalele Olimpului, Simona Gabor a publicat articolul „Noi vlahi, nu greci!“, în revista „Familia română!“, numărul 4, din decembrie 2008. Ea arată că locuitorii Dionului (n.r. – oraş antic, cunoscut în mitologie ca „oraşul lui Zeus“, plasat pe culmile muntelui Olimp), ca şi ai localităţilor învecinate, sunt în mare parte vlahi. Oficial, ei sunt consideraţi greci, urmaşi ai soldaţilor din garnizoanele Imperiul Roman, construite să protejeze trecătorile strategice ale Munţilor Pind, care s-au căsătorit cu femei locale. S-a întâmplat în intervalul 200 î. Hr. – 200 d. Hr. Descendenţii lor au vorbit şi încă vorbesc o limbă cu puternice influenţe latine. Refuzul grecilor de a recunoaşte vlahii ca naţionalitate distinctă se explică şi prin faptul că „blachos“, în limba greacă, înseamnă păstor. Din acest fapt a rezultat o confuzie între vlahi şi alţi nomazi vorbitori de limbă greacă. 

„Vlahii, oriunde se găsesc ei, vorbesc aceeaşi limbă, un idiom derivat din limba latină, deosebindu-se de toate populaţiile din jur care vorbesc limbi de origine slavă sau limba greacă. În Grecia trăiesc aproape 30.000 de vlahi, cărora nu li se recunoaşte statutul de naţionalitate distinctă“, explică ea. „Cei cărora le-am fost oaspeţi, Ruli şi prietenii săi, ne-au întâmpinat cu un salut care nea cucerit: «Voie bună!». Aşa îşi urează ei de ani de zile. Ni s-a părut extraordinară urarea. Ne-au relatat cu mândire lucruri dezvăluite nouă de istorie, venite ca o confirmare a ceea ce ştiam deja: «Noi vlahi, nu greci! Noi vlahi, fraţ cu voi. Voi vlahi. Nu român. Voi din vlahi viniţ. Noi vorbim vlăheşte!»“.

Mai puteţi citi:

La primul termen, Tribunalul Cluj a decis amânarea cauzei în care este judecat Cătălin Cherecheş

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

73 Comentarii

Tagetes
22.10.2016, 13:54:15

Sangele apa nu se face.Din pacate globalizarea vrea sa distruga tot. O suta de mii de copiii din familii de romani sau nascut in strainatate, mai fi vor ei romani? Sa fi roman inseamna sa ne pastram sufletul in sfera traditiilor nu sa-l videm pe nimic societatii de consum. Cand modul de a fi al societatii nu serveste omului, societatea devine infricosatoare.Respect pentru asemenea oameni, neclintiti de secole, respect pentru cele 3 milioane de semnaturi, sa nu ne lasam, chiar daca libertatile lor ne inspira teama, o teama comuna face o alianta de incredere.

+14 (24 voturi)
Eddy Popa
22.10.2016, 13:55:53

Mi se pare extraordinar faptul ca si-au pastrat identitatea vreme de sute de ani. Din pacate acest lucru e tot mai greu de realizat odata cu disparitia comunitatii rurale.

+13 (17 voturi)
Stefan din nord
22.10.2016, 14:15:09

Cunosc pe cineva care dupa doar 2 luni de stat in Italia cand s-a intors acasa vorbea cu noi intr-o limba romana amestecata cu multe cuvinte italienesti . Pur si simplu dezgustator . Tot respectul pentru acesti oameni care nu uita de secole de unde se trag .

+17 (19 voturi)
IonIon Codreanu
22.10.2016, 14:56:46

Nu poți rămâne român departe de casă decât dacă știi valorile românești și ești mândru de ele, ești mândru să le porți și să le arăți în lume... Nu ne naștem români, ci devenim după naștere români prin educație acasă și la școală. Este valabil pentru orice etnie. La noi, din nefericire, se uită educația pentru românism, care nu înseamnă doar limba română. Și pentru că am amintit de limbă, cum să o iubească cineva care nu știe ce a fost creat în limba lui maternă?! Nu a citit poeți și scriitori români... Nu știe lucruri de care să fie mândru oriunde în lume, în fața oricui. Îmi amintesc de o familie de iranieni tineri, cu doi copii, intelectuali fugiți de regimul ayatollahilor în Franța (țara care li l-a băgat pe gât!). Întrebați despre cultura iraniană, tânăra și frumoasa doamnă a început să recite o poezie a unui Eminescu de-al lor, probabil. Suna absolut fermecător, deși nu înțelegeam limba. Erau așa mândri că sunt iranieni! Iar ai noștri care lucrează în Italia, vorbesc italienește când vin în țară... Nu cred că sunt singurii vinovați. Vinovată este EDUCAȚIA care nu a creat un om mândru de ce este, dornic să devină mereu mai performant pentru a putea fi respectat ca român. Și poate că atunci mai mulți ar rămâne aici să schimbe în bine lucrurile și nu ar pleca aiurea, unde lucrurile au fost așezate de alții.

+14 (18 voturi)
trilulilul allyoucanthink
22.10.2016, 15:39:24

super! :)

+2 (4 voturi)

Vezi toate comentariile (73)