De ce preotul trebuie să stea în capul mesei şi ce înseamnă „mulţămita mesei”. Explicaţii pentru cele mai ciudate obiceiuri ţărăneşti la servirea bucatelor

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Foto: ilovemaramures.com
Foto: ilovemaramures.com

Credinţele populare legate de servirea mesei au rămas, în bună măsură, păstrate în multe sate din Maramureş. Iar acestea nu sunt puţine. Adevărate ritualuri sunt întâlnite în legătură cu aşezatul sau ridicatul de la masă, cu locul în care se aşează, cu serivirea invitaţilor, cu mulţumirea gazdei şi multe altele.

Un bogat repertoriu de credinţe şi datini se cunosc, în ceea ce priveşte mesele ţăranului în Maramureş. Etnologul Pamfil Bilţiu descrie în cartea sa, Studii de etnologie românească, o serie de credinţe şi obiceiuri legate de acest aspect al vieţii.

”În cultura noastră populară,i-a plăcut să mesele ţăranului sunt tratate într-un mod aparte, de-a lungul vieţii, în jurul lor brodându-se un repertoriu impresionant de obiceiuri, credinţe de tot felul. Trebuie să subliniem că folclorul maramureşean este foarte bogat în astfel de tradiţii legate de mesele ţărăneşti. În acord cu psihologia sa, ţăranului din Maramureş să mănânce şi să bea foarte bine, aşa cum ne-o argumentează cântecele populare: Aşa zâc mândrele mele/Ce-oi avwea, să beu cu ele”, spune etnologul în capitolul dedicat meselor ţărăneşti.

De asemenea, mai arată el, în accepţiunea ţăranului, belşugul în bucate este un dar de la Dumnezeu. Deşi zgârcenia la masă este sancţionată prin proverbe ironice la adresa zgârcitului, este în acelaşi timp considerat un mare păcat să mănânci atunci când nu ţi-e foame. ”În tradiţia maramureşeană, cine mănâncă dacă este sătul fac mare păcat. Dacă cineva a mâncat prea mult, se spune că-i umflat ca porcii cei graşi sau că <bagă-l el ca-n betoză>”, spune etnologul. 

Echilibrul pe care astăzi l-am pierdut pare să fi fost mult mai prezent în psihologia ţăranului maramureşean. Astfel, foametea a fost mereu considrată o mare nenorocire. ”Împotriva ei, ţăranul se roagă zilnic ca să fie ferit de ea. În basmele populare, foametea este imaginată ca o femeie urâtă, bătrână, care umblă prin păduri şi mănâncă cuptoare de pâine şi cirezi întregi de vite. Faţă de foamete, ţăranul se manifestă şi ironic: <cel mai bine-i să te culci flămând>”, mai spune etnologul Pamfil Bilţiu. Ironia la adresa foamei are, însă un substrat medical, astăzi se ştie că se recomandă evitarea meselor prea bogate înainte de culcare.

Preotul stă în capul mesei

Eticheta tradiţională în legătură cu aşesarea la masă are un set de reguli foarte precise. La mesele de pomană, spre exemplu, mai arată etnologul, femeile nu au voie să se aşeze la mesele de la capătul în care stă preotul.

”Ele sunt cosiderate păcătoase, pentru că <în din Eva>. La fel şi la masa moşilor”, mai spune etnologul. De asemenea, la fel se întâmplă şi la ”masa moşilor”, masă care se dă în a doua zi de Paşte, în curtea bisericii, unde potrivit tradiţiei, trebuie să fie întinsă o masă lungă, din piatră, la care vine tot satul. Conform obiceiului, la această masă sătenii îşi dau colaci peste masă, unii atora. Acest obicei se mai păstrează în satele maramureşene Costeni şi Cupşeni. ”La această masă, fiecare participant, când se aşează, are obligaţia să sărute oul roşu şi colacul care le sunt dăruite, pentur că altfel <nu le primesc morţî pă ceie lume>. Este prezentă aici magia prin contact sau magia simpatetică”, mai explică Pamfil Bilţiu.
image

Mesele au şi un statut cu implicaţii sociale, mai arată el. ”În fruntea mesei, odinioară stăteau bocotanii, dar şi protipendada satului: popa, dascălul şi şeful de post. În satele mai izolate şi mai conservatoare s-a păstrat până astăzi tradiţia aşezării bătrânilor launele mese, precum cea de la Crăciun, în fruntea mesei. Să nu uităm că bătrânii, odinioară conduceau obştea atului şi efectuau judecăţi, erau <dătărori de legi şi de datini>”, mai explică etnologul. De asemenea, acesta mai vorbeşte despre iportanţa gradului de rudenie, la aşezarea la masă. ”Rudele apropiate, dar şi naşa şi moaşa, erau aşezate în fruntea mesei”, completează el.

Nimeni nu era deranjat de la masă

În privinţa luării meselor există o altă serie de tradiţii şi reguli. Spre exemplu, nu se permite derajarea cuiva de la masă. ”Când cineva este deranjat de la masă i se spune <lasă-mă să-m’ treacă îmbucăturile pe grumaz >. Dacă boresei (nevestei) nu i se permite să stea la masă, bărbatul trebuie să stea cu ei la masă şi să-i îndemne să mănânce. Di băutură trebuie să bea el primul, ca să dovedească că nu s-a pus nimic în ea”, arată etnologul.

Un alt obicei ce are legătură cu credinţa se referă la semnul crucii făcut cu faţa la răsărit, înainte de a începe să mănânce. Semnul crucii se făcea şi deaspura pâinii, înainte de afi începută. De asemenea, nu era permis nimănui să lase mâncare în farfurie. ”Se credea că atâta rău îi vrea cel care a mâncat, gazdei, cât a lăsat în blid. La fel se crede şi dspre băutura rămasă în pahar. Dacă vreun oaspete intra în casă când familia era la masă, era invitat prin formula <Placă-vă la masă cu noi>, la care se răspunde <Folosâţ în pace şi sănătate>. Nu era permis a se reproşa  gazdei nimic referitor la calitatea mâncării”, mai spune etnologul şu folcloristul Pamfil Bilţiu.

Nimeni nu pleacă înainte e ”mulţămita mesei”

În ce priveşte ridicarea de la masă, există şi aici o serie de reguli de etichetă. ”Nu era permisă ridicarea de la masă pân nu termina şi ultimul de mâncat şi înainte ca preotul să facă mulţămtita mesei. Odinioară era îndătinat ca la ridiarea de la masă, fiecare s rostească <Mulţămăscu-ţ’ ţie, Doamne, că m-ai săturat de cele trupeşti şi de cele lumeşti >. La masa moşilor de Paşti, la Cupşeni, fiecare participant trebui să dea mâna cu cu grupul care dă masa, ceea ce ţine de coerciţiunea socială din cadrul colectivităţii săteşti”, încheie Pamfil Bilţiu.

Reguli din trecut care ţineau de firescul timpului par să fie astăzi reinventate. Aşa se face că odinioară, ţăranul lua cinci mese pe zi, trei mese importante şi două gustări. Astăzi, acest lucru este recomandat în special celor ce ţin diete ori au probleme cu greutatea.

Mai puteţi citi:

O săptămână de manifestări sub genericul „Crăciun în Maramureş”

Baia Mare



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite