Feredeaua, izvorul de apă minerală din Văleni, Maramureş. Băile neexploatate sunt vechi de 300 de ani
0
Izvoarele de ape minerale de la Văleni, comuna Călineşti din Maramureş, sunt cunoscute de sute de ani. După ce au fost exploatate în perioada interbelică şi puţin în anii comunismului, acestea au fost lăsate în paragină. Beneficiile celor cinci izvoare diferite sunt, însă, nepreţuite – localnicii le cunosc şi le utilizează pe cont propriu
Izvoarele de ape minerale din Maramureş ar putea face din judeţ un veritabil centru turistic. Surse neoficiale spun că ar fi până la 1.000 de astfel de izvoare în tot judeţul, dar informaţia nu a putut fi confirmată oficial. Însă, în multe localităţi, sătenii ştiu ce izvoare au în jur şi le utilizează pe cont propriu. Aşa se întâmplă la Văleni, comuna Călineşti din judeţ. Izvorul este numit „Feredeaua“, termenul fiind preluat din maghiară, „fűrdő“, care înseamnă băi.
La Văleni există cinci izvoare de ape minerale diferite, care nu sunt exploatate. Dacă vrei să le vizitezi, cel mai bun traseu este din Baia Mare spre Baia Sprie, Cavnic şi apoi la Călineşti.
Într-o zi de duminică, aici vei găsi oamenii stând de vorbă în faţa casei, pe bancă. Este suficient să le ceri o informaţie, că imediat se implică toţi şi îţi explică pe unde trebuie să o iei pentru a ajunge la Feredeauă – cu toate că sunt şi contrariaţi de interesul străinilor pentru locul acela abandonat.
„Feredeauăle îs departe. Da’ nu funcţionează. Nu ştiu ce vreţi să videţ’, că numa’ fântâni videţ’ acolo“, încearcă ei să descurajeze temerarii. Apoi dau indicaţii şi avertizează că drumul e lung şi nu e asfaltat. „Agiungeţi la mănăstire şi de la mănăstire merjeţ’ mai sus. Nu-i asfalt pe Secătură. Se termină asfaltu’. O să credeţi că v-aţi rătăcit. Da’ mai sunt câteva case acolo pe Secătură“. Cătunul Secătura numără mai puţin de 10 gospodării. Apoi, se termină asfaltul şi ajungem pe un drum forestier care conduce vreme de vreo opt kilometri până la cele cinci izvoare de ape minerale.
Izvoarele din mijlocul pădurii
Locul pare părăsit, uitat de lume în inima pădurii, şi, dacă nu ar fi vechea fundaţie care a mai rămas din clădirea de odinioară, ai crede că nu a călcat ţipenie de om acolo, cel puţin în ultima sută de ani. Izvoarele sunt încă îngheţate, dar se poate vedea sub gheaţă cum bolboroseşte apa roşiatică.
Oamenii locului cunosc beneficiile acestor ape şi le utilizează dintotdeauna. „Am băut de acolo, da’ numa’ una-i mai bună. Da’ pă timpu’ lui Ceauşescu funcţionau. Merjeau oamenii care erau cu picioarele (n.r. – aveau dureri de picioare). Amu mai aduc oamenii apă acasă. Care pot“, explică descurajat Văsălie din Văleni.
Alţii spun că s-au vindecat de afecţiuni digestive pe care medicina alopată nu a reuşit să le trateze cu succes. „Am fost acolo. Am băut apă de acolo, e foarte bună la stomac. E un izvor, dar miroase a ouă clocite“, avertizează Ioan Godja din Văleni.
Omul spune că tratamentul cu medicamente a fost inutil în cazul lui, însă apa minerală de la Feredeauă nu a dat greş. „Am avut probleme cu stomacul, acum vreo 5-6 ani. Am fost la medic şi mi-o dat tratamentul. Dar tot nu m-am făcut bine. Apoi, după ce am luat apă de aia, m-am vindecat. Aduceam cu sticla şi beam cât puteam“, spune bărbatul de 68 de ani.
Alţii îşi amintesc că părinţii sau bătrânii lor le spuneau despre efectele benefice ale apelor minerale de la Ferdeauă. „Am fo’ şi eu la Feredeauă. Apa o fo’ bună. Da’ acuma nu ştiu cum îi, c-am fo’ de mult. Atunci merjeam pă jos, peste deal, că n-o fo’ drumu’ aiesta făcut“, spune un sătean, Gheorghe Muntean, de 83 de ani (foto).
Întreabă şi el curios de ce ne interesează Feredeauăle, iar când află că documentăm pentru un articol de ziar, parcă i se dezleagă limba. „N-am văzut ziar că nu ştiu citi. Numa’ slab. Abia scriu numele“, începe el. Apoi îşi aminteşte de tatăl lui, care s-a tratat la Feredeauă. „Tatăle meu o fo’ acolo la băi. Da’ n-o fo’ acoperiş pă ele atunci. Îşi făcea oamenii colibă acolo şi făceau baie“, mai relatează el.
Interbelicul, perioada de aur
Autorul Ioan Godja-Ou, un localnic bătrân care, la vârsta senectuţii, a publicat mai multe volume despre localitatea lui, Văleni, s-a ocupat în mod aparte de subiectul apelor minerale din localitate. În volumul „Izvoarele minerale «Feredeaua» Văleni“, el a relatat istoricul locului.
Potrivit lui, cele cinci izvoare iniţiale au fost descoperite de către locuitorii din satele din zonă, care au descoperit şi beneficiile băilor în apele celor cinci izvoare, în special în bolile reumatice. „Două dintre izvoare, mai puţin sărate, sunt bune şi în tratarea bolilor digestive. Aceste izvoare minerale cuprind patru surse de apă: bicarbonate, sulfuroase, sodice, carbogazoase, şi au fost exploatate în perioada interbelică“, arăta bătrânul în cartea sa.
Izvorul care bolboroseşte Foto: Angela Sabău
Băile Văleni-Feredeaua au o istorie îndelungată, însă nu au fost niciodată exploatate la adevărata lor valoare. „Izvoarele cu 30 de ari de teren pentru construcţie şi alte opt hectare de teren aferente au fost donate în anul 1925 de către localnici către Biserica Greco-Catolică. Băile însă erau amenajate şi conduse de Parohia Greco-Catolică din Văleni dinainte de 1890. Deşi sunt cunoscute de peste 300 de ani, cel mai intens au fost exploatate în perioada interbelică, atunci când au fost date în chirie unui evreu“, mai menţionează Ioan Godja-Ou în cartea sa.
Astfel, cu zeci de ani în urmă, aici a existat un stabiliment balnear. „În 1930, aici funcţionau «Băile Văleni-Feredeaua», în administraţia Bisericii Greco-Catolice. Drumul de acces era în trecut greu de circulat, fiind din pământ şi pietruit. Localnicii veneau pentru mai multe zile la izvoare. Aduceau cu ei alimente, corturi, unde se instalau pentru 10-15 zile. Aici săpau gropi, în care puneau apă, adunau pietre şi aprindeau foc deasupra lor, iar după ce se înfierbântau, le aruncau în apă pentru a o încălzi. Astfel, făceau băi de câteva ori pe zi, câte 30-45 de minute“, mai menţionează el. Izvorul sulfuros, în special, era cel mai utilizat pentru afecţiunile reumatice, toate apele fiind carbogazoase.
Abandonate în favoarea băilor de la Ocna Şugatag
Prima modernizare este menţionată în 1910, dar ulterior, în 1935, sub administrarea unor investitori, amplasamentul a fost modernizat şi utilizat mai eficient. „Prin anul 1935, aceste ape cu terenul aferent au fost date în chirie unui cetăţean pe nume Iacobovici Alter şi lui Victor Mesaroş, care era preot la acea vreme. Acesta a investit în amenajarea mai amplă a spaţiului de cazare, a construit case din lemn cu mai multe încăperi, destinate celor care veneau din depărtare sau pentru mai mult timp. Mai exista, de asemenea, o casă din piatră, dar a făcut şi cuptoare, pentru ca cei care stăteau mai multe zile să-şi poată face pâine proaspătă. De asemenea, au modernizat băile, au făcut bazine încălzite“, mai aminteşte autorul.
Apele minerale sunt neexploatate Foto: Angela Sabău
Vara, mai spune el, veneau peste 150 de persoane din toată ţara la tratament, cei mai mulţi dintre ei fiind evrei: „Din această cauză, aici părea mai degrabă un mic orăşel“. Contractul de închiriere al investitorilor era pe 10 ani, însă din cauza apropierii celui de Al Doilea Război Mondial şi ameninţarea evreilor, acesta a cedat băile, lăsând administraţia proprietarului, adică Biserica Greco-Catolică din Văleni. Au fost, apoi, lăsate în paragină.
În perioada anilor ’69-’70, sătenii au cerut refacerea acestor băi, despre ale căror beneficii se ştia, conform analizelor făcute de specialişti. Au fost însă preferate băile sărate de la Ocna Şugatag, unde s-a investit şi s-a construit staţiunea cunoscută şi azi.
Există unele date care indică faptul că băile au funcţionat încă din 1717. Documentele apar în Arhivele Statului din Baia Mare, care menţionează că băile aparţineau Protopopiatului Cosău. Abia în 1959, Institutul de Balneologie Bucureşti a făcut analizele acestor ape şi le-a menţionat în lucrarea „Apele minerale şi nămolurile terapeutice din RPR“, volumul II, sub denumirea „Băile Văleni“. În timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial, toate construcţiile au fost distruse, în afară de aceste izvoare de ape minerale. La hotarul satului Văleni mai există câte un izvor în locurile numite Măgerici, Valea Mijlociei şi Valea Ursului.
Demersuri pentru infrastructură
Băile Feredeaua au un potenţial turistic evident. De altfel, Maramureşul istoric nu profită deloc de uriaşul potenţial natural al zonei, fiind extrem de bogat în izvoare minerale, peste 1.000, după unele surse.
Petru Nemeş, primarul localităţii, spune că a început demersurile pentru a construi o infrastructură, sperând că va reuşi să convingă un investitor să vină acolo. „Acolo sunt câteva izvoare de ape minerale, dar nu sunt exploatate. Sunt în proprietatea Bisericii Ortodoxe din Văleni şi, nu e vorba că nu ne lasă să le exploatăm, dar nu am găsit investitorul. Căutăm un investitor să vină să le exploateze“, spune acesta pentru „Weekend Adevărul“.
Apoi explică de ce e greu acum să găsească pe cineva dispus să investească acolo. „Infrastructura e proastă – nu avem asfalt, nu avem curent electric. Acum mă zbat să fac asfalt şi să duc curentul, pentru că altfel nu vine nimeni acolo. E o zonă frumoasă pentru turism, superbă chiar“, mai spune primarul. „Eu mă implic şi vreau să dezvoltăm zona aceea, doar ce am depus un proiect de finanţare pentru asfalt şi aşteptăm să vedem dacă se va finanţa. Am fost la firma de electricitate, am vorbit şi pentru branşare. Trebuie să facem infrastructura, pentru că altfel nu vine nimeni să investească. Drumul nu-i rău, dar e drum forestier. Nu e potrivit pentru turism“, mai spune primarul.
Am avut probleme cu stomacul, acum vreo 5-6 ani. Am fost la medic şi mi-o dat tratamentul. Dar tot nu m-am făcut bine. Apoi, după ce am luat apă de aia, m-am vindecat. Aduceam cu sticla şi beam cât puteam. Vasile, 68 de ani, localnic din Văleni
Apele pământului, tratament pentru bolile trupului
Indicaţiile pentru ape sulfuroase de concentraţie mică sunt: afecţiunile hepato-biliare, îndeosebi dischineziile biliare, litiaza biliară şi colecistitele cronice, infecţii ale căilor urinare, forme de diabet şi intoxicaţii cu metale grele. Băile cu ape termale sulfuroase vindecă afecţiuni ale pielii, precum psoriazis, pitiriazis, eczeme, scabie, mâncărimi, acnee. Însă asupra ficatului, apele minerale sulfuroase au, în general, o acţiune nocivă.
Indicaţiile apelor carbogazoase
În funcţie de momentul administrării în raport cu mesele, apele alcaline au efecte diferite: inhibare a secreţiei gastrice când sunt administrate cu o oră şi jumătate înainte de mese, stimulare a secreţiei gastrice când se administrează în timpul meselor sau cu puţin timp înainte de mese, şi efect bifazic, când se administrează după mese, cu neutralizarea acidităţii gastrice în primă fază, însă cu o stimulare ulterioară a secreţiei.
Apele alcaline au şi efecte de fluidificare şi de eliminare a secreţiei de mucus din stomac, de accelerare a evacuării stomacului, de calmare a durerilor. De asemenea, afecţiunile hepato-biliare sunt influenţate favorabil prin efectul coleretic al apelor alcaline.
Efectele apelor minerale sodice
Indicaţiile principale ale balneaţiei externe cu ape sărate de concentraţii diferite sunt: afecţiunile aparatului locomotor posttraumatice, reumatismale degenerative, abarticulare şi chiar inflamatorii; afecţiuni neurologice periferice şi centrale; afecţiunile ginecologice funcţionale discrinice şi inflamatorii. Băile sărate reci (în lacuri sărate, bazine cu apă de mare, bazine cu ape minerale) sunt indicate în afecţiuni ale aparatului locomotor pentru practicarea kinetoterapiei şi înotului terapeutic, precum şi în afecţiuni circulatorii periferice veno-limfatice, pentru efectele presiunii hidrostatice şi ale mişcării în apă, potrivit specificaţiilor din volumul „Cura Balneoclimatică - indicaţii şi contraindicaţii“, semnat de un grup de 25 de specialişti.
Vă recomandm să mai citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
