Lucruri neştiute despre prezenţa politicianului George Pop de Băseşti la Alba Iulia la 1 decembrie 1918. Detaliul care i-a adus moartea după două luni
0
George Pop de Băseşti, politcian român născut la 1 august 1835, în Băseşti, comitatul Sălaj, astăzi în judeţul Maramureş, a fost cel care a prezidat Adunarea Generală de la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918. A murit la doar două luni după înfăptuirea Marii Uniri, în 23 februarie 1919. Detaliile despre prezenţa lui la Alba Iulia nu se găsesc în manualele de istorie.
George Pop de Băseşti rămâne un nume de referinţă în istoria României, legat pentru totdeauna de Marea Unire, pentru care a luptat toată viaţa lui. Între 1881-1902 a fost vicepreşedinte, iar între 1902-1918, preşedinte al Partidului Naţional Român din Transilvania. A fost deputat în parlamentul ungar din partea cercului electoral Cehu Silvaniei, din 1872 până la 1881. Pentru nouă ani, a reprezentat interesele burgheziei româneşti din Transilvania în parlamentul de la Budapesta.
George Pop de Băseşti a rămas în istorie ca unul dintre liderii mişcării memorandiste, care cerea autonomia Transilvaniei şi drepturi suplimentare pentru românii din Transilvania aflată în Austro-Ungaria. A fost unul dintre politicienii români condamnaţi la închisoare pentru susţinerea Memorandumului, în cadrul procesului memorandiştilor de la Cluj în 1894.
Detalii care nu sunt în manulele de istorie
Toate aceste sunt informaţii pe care orice elev le învaţă la orele de istorie. Dincolo de asta, însă, o serie de lucruri care nu se învaţă la şcoală mai sunt cunoscute de pasionaţii de istorie, poveşti transmise din generaţie în generaţie despre liderul politic din Băseşti.
Se mai cunoaşte faptul că şi-a donat averea întreagă Mitropoliei Greco-Catolice a Blajului „cu acel scop şi acel mandat ca, din această avere, să se înfiinţeze spre mărirea Atotputernicului Dumnezeu şi în favorul dezvoltării culturale a poporului român o fundaţie perpetuă şi neschimbată”, iar „scopul fundaţiei va fi promovarea culturii poporului românesc”.
Casa memorială George Pop de Băseşti Sursa foto: gazetademaramures.ro
Pe terenul donat de George Pop de Băseşti Bisericii Române Unite cu Roma a fost ridicată noua biserică greco-catolică din Băseşti, cu hramul „Sfântul Gheorghe”, sfiinţită în anul 2005.
Episoade mai puţin cunoscute din viaţa politicianului
Scriitorul băimărean Marian Ilea, într-un dialog cu primarul comunei Băseşti, Ioan Călăuz, ambii pasionaţi de istorie, au arătat că George Pop a fost unul dintre cei care a luat poziţii foarte dure împotriva legii Trefort, ce avea ca obiectiv introducerea limbii maghiare în şcolile populare, în gimnaziu.
„Se cunoaşte dialogul dintre George Pop şi Tisza Kalman (sub guvernarea căruia a fost iniţiată legea Trefort, n.r.), pe holurile Parlamentului de la Budapesta: «Straşnic român eşti, geto-dac fanatic! Între noi e o diferenţă ca între cer şi pământ, dar recunosc bărbaţia cu care ai luptat pentru cauza neamului tău! De astfel de oameni am avea nevoie. Vino tu la noi şi nu va exista demnitate în Ungaria pe care să n-o poţi dobândi!”, relatează cei doi în dialogul lor, continuând cu răspunsul dat de politicianul român: „Chiar dacă mi-aţi da toată Ungaria, tot n-aş trăda cauza neamului meu, care înafară de Dumnezeu, de tovarăşii mei şi de mine, nu au alt apărător!”, ar fi răspuns George Pop.
Potrivit celor doi, acest episod a avut urmări destul de dure, fiind organizat chiar un atentat împotriva lui, pe care cei doi, scriitorul Marian Ilea şi primarul Ioan Călăuz, îl relatează în dialogul lor. „La intrarea în Cehu este o pantă. George Pop era într-o trăsură cu George Mihali, alt luptător din Boiu. Au fost opriţi, dezarmaţi, ba le-au luat bastoanele şi pipele batrânilor, apoi, la un semnal, din ambele părţi ale drumului au început să-i bată cu pari şi să arunce cu pietre. Doi aveau misiunea să se ocupe de George Pop, unul pe nume Molnar, ce avea o bară de fier şi unul Kereji cu o rudă lungă, cu cui de grapă. Ei aveau misiunea de a-l omorî pe George Pop. Au lovit caii, s-a răsturnat sania şi cei doi au sărit pe George Pop. Au fost urlete, ţipete, au dat cât au putut”, relatează ei. Nu se ştie cu precizie din ce motive, nu l-au omorât. Ulterior, fiica lui a cumpărat terenul de acolo şi a construit biserica greco-catolică din Cehu, unde, pe uşa altarului e Sfântu Gheorghe ucigând balaurul, dar este o mare asemănare cu chipul lui George Pop, din tinereţe.
Mănăstirea din Băseşti
George Pop locuia la Băseşti, unde era vizitat de toate personalităţile vremii. „Înafară de rege, au fost toţi consilierii săi. Ion I. C. Brătianu, Nicolae Titulescu, Nicolae Iorga (el spunea că aceasta casă din Băseşti este Guvernul provizoriu al Ardealului), Nicolae Filipescu, ministru şi primar al Bucureştiului, Vintilă Brătianu, ce era ministru de Război, sunt câteva personalităţi din Regat. Cei de aici, Vasile Lucaciu, Iuliu Maniu, erau aici tot timpul, apoi Iosif Vulcan (cel ce l-a publicat pe Mihai Eminescu), apoi Petre Dulfu, toţi veneau”, relatază cei doi în dialogul lor.
Astfel, continuă ei, când personalităţile politice veneau în vizită la Băseşti, gazda avea obiceiul să-i ducă la iarbă verde, în grădină, sub tei. Bătrânii spuneau că ştiau când veneau „domni mari” de la Bucureşti, pentru că era păzita casa peste noapte. „Aici, sub tei, s-au luat cele mai importante decizii privind Unirea. Teiul l-am pus pe stema Băseştiului, iar o doamnă foarte meticuloasa, specialistă în heraldică, a descoperit că nu are 230 de ani, ci 275 de ani! Era tei mare şi atunci! Nu e mai prejos ca Gorunul lui Horia, doar că n-a fost pus în valoare”, menţionează primarul Ioan Călăuz despre „Teiul Unirii”, aşa cum este supranumit arborele.
A ajuns neinvitat la Alba Iulia
Dialogul celor doi pasionaţi de istorie continuă cu informaţii inedite despre prezenţa marelui o politic la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918. Potrivit celor doi, acesta ar fi ajuns acolo neinvitat. „Era în vârstă deja, el predase ştafeta lui Iuliu Maniu. Avea 83 de ani. El a dormit într-o cameră neîncălzită, pentru că hotelurile erau deja ocupate şi nu a mai găsit altă cameră decât una neîncălzită. De acolo i s-a tras şi pneumonia care l-a răpus. Nu se aştepta nimeni ca la vârsta lui, în condiţii de revoluţie, să ajungă la Alba Iulia. El a fost omul providenţial al Marii Uniri”, arată cei doi.
Ioan Călăuz şi Marian Ilea Foto. axanews.ro
Potrivit lor, ajuns la Alba Iulia, George Pop ar fi găsit unele disfuncţionalităţi între delegaţi. „Erau 1.228 cu drept de vot. Delegaţii veniseră cu trei variante de lucru. Un grup voia Unirea cu Ungaria, altul Transilvania independentă, iar altul, Unirea cu România. Marele merit al lui George Pop a fost acesta. A doua zi a fost propus de Iuliu Maniu preşedinte al Adunării, se spune că ar mai fi dat şi cu pumnul în masă, dar niciunul din cei 1.228 n-a îndrăznit să nu voteze linia propusă de el. Aşa a fost providenţial. De fapt, linia pe care a mers România timp de 100 de ani este aceea, trasată de el, atunci”, mai relatează cei doi pasionaţi de istorie.
Înmormântarea, sub asediu
După ce a revenit de la Alba Iulia, George Pop a făcut o pneumonie care, în cele din urmă, l-a răpus. Pentru că vremurile erau încă tulburi din punct de vedere militar şi politic, s-a cerut o compaie militară care să fie prezentă la înmormântarea lui, pentru a se evita o posibilă răzbunare din partea maghiară. „El era mort, iar trupele au tras, spre locul unde era el, câteva gloanţe chiar au ajuns în încăpere. În ziua înmormântării, trupele maghiare au fost chiar pe colina unde e biserica şi mănăstirea, iar pe toată durata procesiunii s-a tras spre cortegiu. De la casa lui l-au dus în biserica veche, s-au baricadat, au pus o mitralieră în turla bisericii şi ripostau. Vă daţi seama sub ce presiune a avut loc înmormântarea. Episcopul Iuliu Hossu a pornit, dar n-a mai ajuns aici, a fost reţinut la Cehu din motive de securitate. Era tot satul prezent, dar personalităţile mari n-au venit, ca să nu le fie pusă viaţa în pericol”, mai arată cei doi.
Averea sa, iniţial confiscată, a fost, ulterior, donată Mitropoliei Blajului. A fost retrocedată după 1989, astfel, s-a construit mănăstirea de la Băseşti. George Pop a avut o singură fiică, aceasta însă a decedat fără a avea urmaşi. George Pop a scris şi o carte numită „Economia câmpului”.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
