Amintiri din cel de-Al Doilea Război Mondial. La 84 de ani, Toader Căpitan rememorează aventurile cu ruşii şi nemţii de lângă un aerodrom strategic

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Toader Căpitan, un agricultor de 84 de ani, se numără printre puţinii locuitori ai satului Buduş care poate să ofere detalii cu o precizie remarcabilă despre aerodromul care a funcţionat în timpul celui De-al Doilea Război Mondial la doi paşi de casa sa. De asemenea, acesta este singurul martor ocular al atacurilor americanilor, care au doborât atunci sub ochii săi un pilot neamţ.

Ajungem în satul Buduş, situat la doar câţiva kilometri de municipiul Bistriţa cu soarele în spate. Ne întâmpină case frumoase puse la punct şi dealuri întinse. Privind spre dealurile care înconjoară satul cu nici 500 de locuitori ne vine greu să credem că în cel de-al Doilea Război Mondial acesta era un punct strategic şi că liniştea oamenilor de aici a fost disturbată cu bombe şi sunete de mitralieră.

Pe un deal situat la doi paşi de Buduş, preţ de câţiva ani a funcţionat un aerodrom amenajat şi folosit de către armata nemţească. Acesta a fost situat în Pădurea Orheiului, care include şi rezervaţia „Laleaua Pestriţă”, şi folosit până la retragerea trupelor germane din Transilvania de Nord.

Ultima unitate a părăsit aerodromul „Budak” în data de 10 octombrie 1944, cu doar două zile înainte ca unităţile sovietice şi regimentul românesc de vânători de munte să elibereze judeţul Bistriţa-Năsăud.
Deşi nu a funcţionat pentru multă vreme, aerodromul de la Budak a găzduit unii dintre cei mai buni piloţi nemţi, cu sute de misiuni în palmares, care le-au adus ordinul crucea de fier, primit chiar de la Hitler.

Secretele acestui aerodrom sunt cunoscute şi povestite cu o precizie uluitoare de Toader Căpitan, un agricultor de 84 de ani, care este şi singurul martor în viaţă al atacului americanilor asupra piloţilor nemţi.

La cei 84 de ani ai săi, Toader Căpitan este deosebit de sprinten şi vioi, iar mintea-i merge brici. Acest lucru ne este confirmat şi de glumele făcute la fiecare povestire, dar şi de memoria de elefant, care i-a permis să înmagazineze tot ce a trăit de-a lungul vieţii.

Atacul americanilor care a început la Reghin şi a ajuns să facă victime şi în Buduş l-a avut martor pe Nea` Toader, care atunci avea doar 13 ani şi se afla într-un vârf de deal cu plugul.

„Când a aterizat ofiţerul neamţ care a murit, celălalt, despre care se spune că era american, s-o apropiat de el şi o tras mai multe focuri şi o luat-o drept în sus şi dus a fost. Între timp avioanele germane de pe aerodrom au făcut un ocol în aer, dar americanul era deja plecat. Pe mort l-au dus în comuna Budacu de Jos şi l-au băgat în casă la un sas şi după două zile l-au înmormântat în cimitirul săsesc cu fanfară”, îşi aminteşte Toader Căpitan.

Toader Căpitan povesteşte cum a fost omorât pilotul neamţ (Video Daniel Georgiu)


Pilotul care şi-a pierdut viaţa atunci a fost locotenentul Otto Fönnekold, care avea doar 24 de ani. Înainte să-şi piardă viaţa, acesta a reuşit să omoare un pilot american şi să pună la pământ trei avioane. Acesta a avut peste 600 de misiuni de luptă, iar în palmaresul său se afla şi ordinul crucea de fier.

Nea Toader nu poate să nu surprindă cu un zâmbet în colţul gurii comportamentul consătenilor săi din acea perioadă. Astfel, după un an, pilotul neamţ a fost scos din momânt şi mutat în cimitirul eroilor, în faţa primăriei. Căpitan Toader îşi aminteşte că ţiganii care aveau sarcina de a-l scoate pe decedat din mormânt l-au lăsat pe pilot fără onorurile militare şi chiar şi fără curea şi cizme.

„Au făcut un drum special până acolo şi au nivelat şesul pentru ca avioanele să poată ateriza. Aduceau oamenii din sat cu carele cu vite bombe pentru aerodromul de la Sărăţel. Drumul era făcut de evreii aduşi forţat la muncă din Ungaria. Toţi erau pe marginea drumului, câte doi ciocăneau la două capete la câte un metru cub de piatră. Erau aduşi cu sutele de evrei din Ungaria, numa` bărbaţi bine”, povesteşte Nea` Toader.

La plecare, nemţii şi-au luat drept provizii animalele sătenilor. Tot de la săteni aprovizionau şi aerodromul unde locuiau în barăci soldaţii şi o parte din piloţi. Doar ofiţerii locuiau în sat, în case de care nu se putea apropia nimeni, întrucât erau păzite inclusiv cu dulăi care te ţineau la depărtare. Ofiţerii aveau bucătari personali, care pregăteau mâncarea din animalele şi proviziile sătenilor.

Românii nu s-au lăsat mai prejos, iar la plecarea nemţilor au prădat aerodromul, de unde au furat tot ce au mai lăsat în urma lor piloţii: de la materiale de construcţii până la lemne de foc.

Dacă nemţii au atentat la mâncarea şi provizia sătenilor, ruşii au vânat femeile din Buduş. Toader Căpitan îşi aminteşte că după retragerea nemţilor, au venit câţiva ruşi beţi turtă într-o căruţă în care se afla şi un butoi cu vin. Aceştia au violat o femeie cu 7 copii din localitate.

Pedeapsa celor doi ruşi nu a întârziat să apară, un ofiţer care a poposit a doua zi în sat lovindu-i cu bestialitate până când aceştia şi-au pierdut cunoştinţa. Butoiul cu vin adus de soldaţii ruşi a fost oferit sătenilor drept „scuză” pentru comportamentul acestora.

Tot ruşii aveau obiceiul să ia obiectele de valoare ale sătenilor. Nea` Toader îşi aminteşte cum tatăl său a fost lăsat fără ceas şi chiar şi fără brici de către soldaţii ruşi.

„Tata a fost primar până la război şi după a fost şef de post şi aveam lucruri de calitate. Veneau ruşii la noi şi spuneau: cât e ceasu? Scoate ceasu!. Îl luau şi plecau. Cum să mai zici ceva? Le dădeai şi ei plecau”, precizează Toader Căpitan.



Vă mai recomandăm:

Viaţa de roman a lui Ion Partene. A fost prieten cu Liviu Rebreanu, i-a fentat pe unguri la Război şi a plătit cu viaţa pentru că a făcut politică

A reuşit să fugă de unguri înainte să-l trimită într-un lagăr de muncă, a condus judeţul Năsăud şi în final a plătit cu viaţa într-un lagăr de muncă unde a fost lăsat să moară de foame pentru că a făcut politică. Este povestea demnă de un roman a lui Ion Partene.

Donaţii de tutun şi teama de infidelitate a soldaţilor de pe front. Ineditul celui de-al Doilea Război Mondial, în presa bistriţeană

Sute de pagini au dedicat jurnaliştii bistriţeni poveştilor de pe front şi situaţiei României şi a celorlalte state implicate în cel de-al Doilea Război Mondial. Printre acestea s-au strecurat în ziarele vremii şi câteva informaţii inedite: Societatea Femeilor Creştine solicita donarea de tutun pentru soldaţi, iar aceştia îşi manifestau teama de infidelitate în scrisorile trimise acasă

Bistriţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite