„Colţul de rai” din Bistriţa-Năsăud, cu aer pur ca-n Alpi
0
O micuţă localitate din Bistriţa-Năsăud este a doua din ţară care are aerul la fel de pur ca în Munţii Alpi. Este vorba despre Colibiţa, o viitoare staţiune, amenajată în munte, lângă un lac de acumulare. Deşi se ştia de acum câteva decenii despre proprietăţile aerului de aici, abia anul precedent s-a făcut un studiu în acest sens.
Deşi pare greu de crezut, într-o mică localitate din Bistriţa-Năsăud, aerul este la fel de ozonat şi pur ca în Munţii Alpi. Este vorba despre Colibiţa, o viitoare staţiune situată la doar 50 de kilometri de Bistriţa, la o înălţime de 800 de metri. Doar două locaţii din România au privilegiul de a avea aerul aşa de pur.
Dacă până acum nu exista un document oficial care să atesta asta, Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud a cerut un studiu în acest sens, iar rezultatele au confirmat ceea ce se ştia de acum 100 de ani.
„Rezultatele studiului confirmă că nivelul de ozon din Colibiţa este similar cu cel din Munţii Alpi, la cote de peste 2000 de metri altitudine. Valoarea concentraţiei de ozon măsurată în Colibiţa este de 90 micrograme/m3. Valoarea medie în România este de 72,6 micrograme/m3”, a explicat preşedintele de Consiliu Judeţean Radu Moldovan.
Calitatea aerului de la Colibiţa este cunoscută de un secol
Informaţii despre proprietăţile curative ale aerului din Colibiţa au început să circule încă din 1883, atunci când o tânără din Bistriţa se spune că s-a vindecat de tuberculoză datorită aerului din această zonă, foarte bogat în ozon.
Un sanatoriu pus pe picioare în satul Colibiţa din Bistriţa-Năsăud de Olivia Deleu, soţia unui fost primar al Clujului din perioada interbelică, a ajuns în preajma celui de-al doilea Război Mondial oaza de sănătate a studenţilor, elevilor şi orfanilor din întreaga Transilvanie. Sanatoriul „Caritatea” şi-a încheiat activitatea în anul 1944, când a fost incendiat.
„O regiune excelentă pentru a-şi adormi origine greutăţile neajunsurilor de peste an, a-şi alunga afecţiunile pulmonare inspirând un aer ozonat de brad, având posibilitatea de a face cură la razele de soare ultra-violete, cură care făcută în laboratorii medicale cu lampa „Quartz” costă parale multe şi nu poate sta la nivelul curiei naturale”, se scria în „Frăţia Românească” din anul 1927.
Cum s-a născut „marea de la munte”?
În anul 1850 chiar pe locul unde acum se află lacul de acumulare Colibiţa se găseau doar 14 locuitori, care şi-au construit o „moară” pentru tăiat lemne şi o biserică în 1869. În acelaşi an se construieşte şi un drum care leagă Colibiţa de Mureşenii Bârgăului, pentru a favoriza transportul de material lemnos.
Numele de Colibiţa vine de la „colibe”, locuinţele temporare construite de primii ciobani care au transformat locul pitoresc într-o localitate. Primul care numeşte noul sat „Colibiţa” este preotul de atunci, Vasile Pavel.
În jurul anului 1918, la Colibiţa vine tâmplarul de origine germană W. Ianitchi care construieşte mai multe case şi vile pentru saşii din Bistriţa. Odată cu prima vilă, construită în anul 1922 se pun bazele unei staţiuni nerecunoscută oficial nici astăzi.
Vilele şi casele saşilor sunt completate de aşezămintele construite de către locuitorii văii Bârgăului. În 1966 localitatea avea deja 689 de locuitori, pentru ca în 1974 să ajungă la 818. De asemenea, până în anul 1967 funcţionează la Colibiţa şi o tabără pentru elevi, care devine staţiune. Aceasta dispare odată cu construirea barajului de acumulare.
În anul 1979 satul este strămutat pe dealurile din apropiere, la Miţa, întrucât încep lucrările hidrotehnice, rezultatul acestora fiind acoperirea vetrei satului şi lacul de acumulare.
Strămutarea nu a dus însă la dispariţia totală a satului, ci din contră la dezvoltarea acestuia în noua locaţie. După construirea lacului de acumulare apar primele vile de vacanţă pe malurile acestuia, iar Miţa, localitatea care îi adăposteşte pe cei strămutaţi începe să fie numită Colibiţa.
Vă mai recomandăm:
Cum a dispărut şi renăscut una dintre cele mai vizitate localităţi din Bistriţa-Năsăud
Se încarcă comentariile...
