Economistul care a inventat coniacul „made in Bistriţa“. Secretele reţetei vinarsului ardelenesc făcut „în casă“
0
O casă veche săsească, din inima Bistriţei, ascunde reţeta băuturii simbol a francezilor: coniacul. În spatele acestei băuturi fabricate în România, care s-a transformat în ultimii 25 de ani din pasiune în dambla, este Petru Brendea, un economist de 73 de ani.
În inima Bistriţei, la doi paşi de centrul istoric, găsim o băutură celebră în lume, adjudecată de francezi. Coniacul nu este adus de pe meleaguri străine, ci este făcut chiar aici, de către Petru Brendea, un economist de 73 de ani.
Îl găsim pe bistriţean, în grădina casei sale, relaxat şi vesel. Petru Brendea este fascinat de această băutură de decenii bune, prima dată având ocazia să vadă cum se face coniacul în satul Herina, judeţul Bistriţa-Năsăud, locul său de baştină, populat în mare parte de saşi.
„Pe uliţa mea, din 72 de case, 8 erau de români, restul de saşi. Nu era casă de saşi fără vie. Făceau vin şi coniac în cantităţi mai mici. Ideea mea e veche, am luat-o de la ei“, explică Petru Brendea. Acesta ne dezvăluie faptul că saşii au fost cei care au adus în Transilvania coniacul sau vinarsul. Numele de vinars a fost dat tot de saşi, provenind de la nemţescul „weinbrand“.
Economistul a ocupat de-a lungul timpului funcţia de director economic la mai multe firme şi instituţii din Bistriţa-Năsăud, încheindu-şi activitatea în 2005 la Directia de Sănătate Publică Bistriţa-Năsăud, unde a fost şef de compartiment control şi audit.
A ÎNFIINŢAT MARCA „BRENDEA&SONS“
Prima dată, Petru Brendea a făcut coniac imediat după Revoluţie, întrucât înainte regimul l-a cam împiedicat să-şi facă „damblaua“.
„A venit cineva cu zece litri distilat din vin la mine şi m-a întrebat dacă vreau să facem coniac. În mintea mea era totul clar, ştiam, citisem, dar nu mă gândeam că voi avea ocazia chiar să fac asta“, povesteşte Petru Brandea, care a devorat pur şi simplu literatura scrisă despre coniac. În biblioteca sa găsim ultimele apariţii din domeniu, dar şi cărţi de prin anii 1930.
Aproape 25 de ani, Petru Brendea a făcut coniac pentru consum propriu. A început să îl comercializeze abia în ultimul an, el obţinând autorizaţia în 2013, deşi marca „Brendea&Sons“ este înregistrată încă din 2001.
Brendea&Sons este practic singura distilerie mică autorizată pentru a face vinars din întreaga ţară. Cantitatea produsă este una mică, ajungând la doar câteva sute de litri pe an, iar licoarea magică ajunge inclusiv în câteva localuri cu ştaif din centrul Bucureştiului.
Încrederea în această băutură a fost mare încă de la început, astfel că vinarsul produs în Bistriţa-Năsăud a fost luat sub aripa distribuitorului Vinexpert.
De asemenea, sub formă de cadou, băutura ce ia naştere în inima Bistriţei, a ajuns pe mai toate continentele. Ultima dată a ajuns în Africa de Sud, fiind oferită de către un medic român cuiva de acolo în anul 2012.
„A PORNIT DINTR-O PLĂCERE DE A FACE CEVA ŞI A LĂSA CEVA ÎN URMA MEA”
Petru Brendea spune că iniţial privea coniacul ca pe o pasiune, un hobby, nu ca pe o activitate care ar putea vreodată să-i aducă vreun beneficiu financiar.
„Am plecat de la un hobby şi am ajuns până la urmă la dambla. A pornit dintr-o plăcere de a face ceva şi de a lăsa ceva în urma mea. La coniac a fost o credinţă clară din start. Aceea că, dacă produci o băutură bună calitativ, va fi foarte apreciată. Am avut credinţa asta, altfel nu făceam nimic“, spune bistriţeanul.
De ce totuşi coniac? „Nu ştiam dacă-l mai face cineva din judeţ şi am spus că vreau să ajung să-l fac cel mai bun. Eu crescând cu vin, iar vinul nostru făcut la Herina fiind cel mai bun din sat în mai toţi anii, m-am legat puţin de asta“, răspunde Petru Brendea.
El a avut nevoie de mai bine de 25 de ani să afle secretele coniacului şi încă mai consideră că are de învăţat. În ecuaţia unui coniac de calitate intră mai mulţi factori, printre care: vinul care se foloseşte, procesul de distilare, lemnul din doagele butoiului în care se ţine băutura la învechit şi oxigenul care intră prin doage. Brendea&Sons are coniac vechi de 3 ani, de 5 şi de peste 7 ani.
VINUL VECHI NU E BUN
Cât despre cum se învecheşte distilatul ce mai apoi devine coniac, producătorul din Bistriţa ne dezvăluie doar câteva dintre secrete: butoaiele trebuie să fie obligatoriu din stejar, iar vinul, făcut din struguri altoiţi şi albi. De asemenea, vinul trebuie să fie tânăr şi nu învechit. Din 1.000 de litri de vin, ies cam 70-80 de litri de coniac.
Întrebat dacă i-a ieşit din prima licoarea, Petru Brendea recunoaşte: „Nu! Pe traseu s-au întâmplat multe.
Mi s-a întâmplat chiar şi acum trei-patru ani să dau chix cu unul, după atâta experienţă. Am prieteni care-mi spun: dă-mi şi mie reţeta. Singurii care ştiu e Cristi (n.r. – nepotul economistului) şi încă un prieten. Nu există o reţetă pe care să o notezi cu liniuţă, este practic tot ce am învăţat în anii aceştia. Distilatul de vin de anul trecut nu este ca acela de acum doi ani. Dacă vinul diferă, diferă şi distilatul. Dacă diferă butoiul şi lemnul din care e făcut, diferă şi învechirea.. şi aşa mai departe“.
Deşi a trecut de 70 de ani, bistriţeanului încă îi arde de experimente. El povesteşte că a încercat în urmă cu ceva vreme să vadă dacă aroma de muscat ottonel merge până în coniac. În produsul final s-a simţit, într-adevăr aroma de muscat ottonel, spune producătorul.
ARTA PRODUCERII CONIACULUI, TRANSMISĂ NEPOTULUI DE 25 DE ANI
Cel care îl ajută momentan pe Petru Brendea şi cel care cel mai probabil va duce mai departe această pasiune este Cristi Ardelean, nepotul de 25 de ani al economistului.
Cristi lucrează alături de Petru Brendea încă din anul 2008, pe când avea doar 18 ani. Este singurul care ştie secretele coniacului „made in Bistriţa-Năsăud“.
Domnul Brendea alături de nepotul său Cristi
„În multe chestii e clar mai bun ca mine. Când ne apucăm să lucrăm la sticle, are o fineţe mai mare decât a mea. Apreciez că e şi foarte atent şi mă atenţionează şi pe mine. Nu i-am zis chestiile astea, pentru că nu-i bine să-l lauzi pe om prea mult“, completează mândru Petru Brendea.
Bistriţeanul ia în calcul şi o eventuală colaborare cu un investitor mai mare, însă se teme că nu sunt mulţi cei care ar îndrăzni să investească bani în ceva ce are nevoie de timp pentru a deveni profitabil.
Coniacul, descoperit din greşeală de olandezi
Deşi este adjudecată de francezi, se pare că cei care au inventat băutura, „din greşeală“, au fost olandezii. Ei transportau vin din Franţa în ţările nordice şi au observat că acesta, în timp, îşi pierde din calitate. Pentru a rezolva problema, au început să înlocuiască vinul cu distilat din vin, care, pe lângă faptul că rezista drumurilor lungi, ocupa şi mai puţin spaţiu, întrucât din 1.000 de litri de vin se obţin doar 70-80 de litri de distilat.
Cum nu reuşeau să vândă întreaga cantitate imediat, distilatul din vin ajungea să stea în butoaiele de lemn de pe vase şi un an, schimbându-şi astfel culoarea şi chiar şi gustul. Atunci au observat olandezii că procesul de învechire face distilatul mai bun. Francezii având deja vinul, doar au împrumutat procedeul de la olandezi şi şi-au asumat băutura, căreia i-au dat numele de coniac, pentru că se producea în localitatea Cognac din sudul Franţei.
Vă mai recomandăm:
FOTO Un bistriţean şi-a branduit ţuica cu o poveste de familie. Holirca Someşană, vândută în toată Europa
Bistriţeanul Ionică Scridon se foloseşte de povestea bunicului său, Ilie Galben, primul bistriţean care a avut un cazan de ţuică pe Valea Someşului Mare, pentru a-şi promova licoarea, care deja a ajuns în mai toate ţările din Europa.
Asociaţia A.F.I. ProFamilia a găsit o metodă inedită şi productivă de a ajuta femeile din mediul rural să facă afaceri. Cu ajutorul fondurilor europene, dar şi a unor reţete vechi de sute de ani ale locului, acestea oferă o şansă în plus la independenţă financiară femeilor de pe Valea Bârgăului.
Se încarcă comentariile...
