FOTO Nea` Jimmy vorbeşte despre cel mai mare fond de carte sportivă din ţară, la care lucrează de peste 30 de ani

Vasile Jimborean sau Nea` Jimmy cum îi spun prietenii are 73 de ani şi şi-a dedicat sportului trei sferturi din viaţă. Din 1980 adună tot ce înseamnă publicaţie sportivă, ajungând să păstorească în prezent aproape 5000 de cărţi şi încă câteva mii de reviste scrise în patru limbi, dar şi mii de poze din 1950 încoace.

În tinereţe a făcut fotbal de performanţă, activând o perioadă la Progresul şi mai apoi la Gloria Bistriţa, unde a apucat să joace câteva meciuri şi sub tutela părintelui fotbalului bistriţean Jean Pădureanu. S-a mutat mai apoi la o echipă clujeană unde a început să joace în perioada studenţiei, fiind nevoit să abandoneze fotbalul la 28 de ani, după o accidentare destul de gravă pe teren.

A intrat în învăţământ ca profesor, fiind specializat în filosofie şi istorie,  catedra părăsind-o după doar câţiva ani pentru presă, pe care o preamăreşte din `71 încoace.

Aventura domnului Jimmy, care este o adevărată encliclopedie sportivă umană, a început în 1980, când s-a apucat cu migală să adune toate cărţile şi revistele care aveau ca subiect sportul. După 33 de ani, Vasile Jimborean se poate lăuda cu cel mai mare fond de carte sportivă din ţară, care face invidioase toate instituţiile de învăţământ din domeniul sportului.

Fondul, care a luat forma unei biblioteci de mai bine de jumătate de an, găzduită de Direcţia Judeţeană de Sport şi Tineret, adăposteşte 5000 de cărţi, dar şi câteva mii de reviste şi poze de la diferite competiţii sportive. Biblioteca adăposteşte cărţi şi reviste scrise în limba română, germană, maghiară şi rusă. Acestea sunt aranjate în funcţie de sportul pe care-l tratează, importanţă sau competiţii.

Încă de când s-a inaugurat, biblioteca a devenit unul dintre locurile cele mai căutate de către studenţii la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, care folosesc materialele adunate cu determinare de Nea Jimmy pentru lucrări de diplomă.

Printre cele mai valoroase achiziţii cu care se mândreşte Nea` Jimmy se numără colecţia de reviste ”Educaţie Fizică şi Sport”, cel mai vechi exemplar datând din 1923, precum şi ”Sport”, publicată prima dată în 1957. De departe însă cea mai valoroasă colecţie este compusă din numerele revistei franceze „Miroir Sprint”, care cu greu mare mai poate fi găsită.

Cărţile şi revistele sunt completate de decupaje din ziarele vremii, de la al doilea Război Mondial încoace. Acestea sunt puse în plicuri şi aranjate în funcţie de perioadă şi sporturi. Din 1980 încoace, Vasile Jimborean a adunat sute de mii de astfel de plicuri.

Fanioanele, fularele, cupele şi echipamentele sportive nu lipsesc nici ele din fondul documentar „Vasile Jimborean”, ocupând un loc de cinste alături de înregistrări audio şi chiar şi video cu marii sportivi bistriţeni.

Câteva zeci de casete audio îi sunt dedicate sportivei bistriţene Gabriela Szabo, care, însă, nu s-a arătat impresionată de colecţia domnului Jimmy şi nici de atenţia pe care i-a acordat-o.

A fost pe aici, dar nici măcar nu s-a uitat la cărţi. Atunci mi-am scos-o din suflet. Pun înregistrarea cu ea de la Jocurile Olimpice de la Sidney, unde a luat medalia de aur, când vin în vizită studenţii şi elevii. O puneam, de asemenea, la radio în fiecare an în 14 noiembrie, de ziua ei. Nu mai ţin legătura cu ea, mi-am scos-o de la suflet. Îi respect doar performanţele, povesteşte Vasile Jimborean.

Ţine în schimb legătura cu Radu Negulescu, unul dintre cei mai buni jucători de tenis de masă pe care i-a avut România, despre care Vasile Jimborean a scris o carte. Drept mulţumire, fostul sportiv, momentan stabilit în Germania, i-a dăruit lui Nea` Jimmy trei albume cu articole despre el din ziarele apărute între anii `58-`68, documentaţie realizată de tatăl său.

În ultimii 10 ani, Vasile Jimborean a reuşit să scrie 16 cărţi, toate avându-i în centru pe sportivii bistriţeni. A scris despre fotbal, handbal, box, atletism, schi, karate sau tenis de masă.

Nu a reuşit însă să scoată o carte despre Gloria, deşi manuscrisul este gata încă din 1993. Cu manuscrisul gata, Vasile Jimborean s-a trezit că echipa şi preşedintele său Jean Pădureanu nu aveau bani pentru a finanţa cele 10.000 de exemplare ce trebuiau să vadă tiparul.

Jean Pădureanu are în plan de trei ani să facă o carte alături de Vasile Jimborean, însă aceasta nu s-a meterializat încă, încurcându-l ba problemele cu legea, ba situaţia clubului Gloria.
Întrebat care îi sunt cele mai dragi publicaţii, Nea` Jimmy spune:

La suflet mi-s toate. Un tip şi pe patul de moarte mi-a lăsat cărţi, iar nevasta lui m-a contactat şi mi le-a dat. Pentru unele mi-am furat din casă bibelouri. La altele a fost pură fortună, le-am găsit într-un pod, într-un grajd. Dragi îmi sunt absolut toate, pentru că pentru fiecare am pătimit cumva, mi-am luat şi de la gură să pot să le achiziţionez.

Domnul Jimborean îşi aduce aminte de o întâmplare care a înfuriat-o pe soţia sa la culme. Un colecţionar dorea să-şi vândă revistele, iar Nea` Jimmy a profitat de dragostea acestuia pentru o statuie din lemn cu Bachus pe care o primise de ziua lui şi a făcut trocul fără ca soţia sa să ştie ceva.

A descoperit după câteva săptămâni când a făcut curat că a dispărut. A vrut să meargă la o mănăstire, la un preot, pentru că ea trăsese concluzia că cineva care venea pe la noi l-a furat pe Bachus. A aflat după o mulţime de ani, de la televizior, dintr-o emisiune ce s-a întâmplat cu el, completează Nea` Jimmy.