Istoria cântarelor publice. Pentru ce erau folosite şi cum au ajuns să dispară din România

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În perioada interbelică nu exista sat fără un cântar public, unde sătenii îşi cântăreau animalele sau grânele. Acestea au început să dispară odată cu progresarea procesului de colectivizare. În oraşele mari erau inclusiv cântare pentru persoane, care funcţionau cu monede.

O categorie importantă de instalaţii de utilitate publică ce s-a răspândit de aproximativ un secol şi jumătate în mediul urban şi rural e reprezentată de cântarele publice. Potrivit istoricului Volker Wollmann („Patrimoniu preindustrial şi industrial în România”), producţia de serie a cântarelor a început odtă cu apariţia unor steliere specializate în producerea instrumentelor de precizie. 

Printre primele astfel de ateliere a fost pus pe picioare de Johann Michael Hess în anul 1896 în Sibiu. Victor Hess a început producerea cântarelor în serie în 1905, când înfiinţat prima fabrică de balanţe în Sibiu. 

Cele mai căutate au fost cântarele pentru greutatea de 3.000 de kilograme, în special pentru cântarele publice, devenite indispensabile în mediul rural. Cererea pentru acest produs a fost atât de mare, încât fabrica a trebuit să se extindă şi să se mute pe un teren mai încăpător.

În Transilvania şi Banat nu prea existau comune care să nu aibă măcar un  cântar. În primele trei-patru decenii ale secolului al XX-lea au luat fiinţă şi alte fabrici mai mici de balanţe în Cluj-Napoca şi Oradea. 

„Cântarele se aflau aproape de centru, pe teren comunal, la intersecţie de drumuri, în locul unde se ţinea târgul de animale. Acestea erau adăpostite în construcţii uşoare, şoproane acoperite, cu pereţi de scânduri sau deschise lateral”, explică Volker Wollmann.

Colectivizarea a dus la dispariţia cântarelor publice 

image

Cântarele publice, care erau folosite de oameni pentru a-şi cântări animalele sau grânele, au înce

put să dispară pe măsură ce a progresat procesul de colectivizare. Asta pentru că la sediile Coperativelor Agricole de Producţie au apărut cântare auto sau rutiere cu capacitatea de pese 10.000 de kilograme.

Unele cântare comunale au fost însă păstrate şi folosite de săteni pentru cântărirea animalelor, a fânului, a sfeclei furajere sau a altor produse agricole. 

În oraşele mari existau şi cântare pentru persoane, care erau instalate în locurile publice, cum su

nt parcurile, băile populare, ştrandurile din oraşe sau staţiunile balneo-climaterice.

Acestea erau destinate cântăririi automate a persoanelor prin introducerea unor monede. Cântarele publice erau prevăzute cu un sistem de siguranţă care împiedică cântărirea mai multor persoane cu aceeaşi monedă. Greutatea se citea pe un disc sau pe o scară gradată printr-un geam sau vizor din partea frontală, plasat la o înălţime potrivită faţă de platforma cântarului. 

Cele mai longevive astfel de cântare le întâlnim în Bucureşti. Mai bine de 70 de ani au funcţionat cântarele în Bucureşti, cu 19 tipuri diferite de monede. 

Vă mai recomandăm:

Când s-au aprins primele becuri pe străzile din România. Zece curiozităţi despre epopeea iluminatul public

Organizare impresionantă a pompierilor de acum 150 de ani: funcţiona plasa pentru cei blocaţi la înălţime, iar anunţurile se făceau cu toba

Bistriţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite