FOTO Limba romani, în stop cardiac?
0
Liderii romilor constată cu amărăciune că limba romani, un element esenţial al identităţii lor culturale, este tot mai puţin vorbită în comunităţile de romi. Dacă în cele în care etnicii romi sunt majoritari lucrurile încă stau bine, în comunităţile în care convieţuiesc cu românii dispariţia dialectelor romani este aproape o certitudine.
"Să ştiţi că şi eu am o fiică la şcoală aici în Bistriţa, care stă şi învaţă departe de comunităţile mari de romi, dar vorbesc cu ea acasă în romani, tocmai pentru că nu vreau ca limba să dispară din familia noastră," îşi începe povestea cel mai influent lider ai romilor din Bistriţa-Năsăud, Emil Neia Lăcătuş.
Preşedintele Partidei Romilor ne mai spune că aceeaşi îndârjire în promovarea propriei limbi şi identităţi culturale nu o mai întâlneşte în comunităţile de romi, mai ales în cele în care proporţia românilor este mai mare.
”Vă spun avem localităţi în care sunt mulţi romi, cum este Vermeş, Poienile Zegrei, Dumitriţa sau Budacu de Sus, care nu ştiu o boabă de romani. Degeaba mergeţi în Budacu de Sus şi vorbiţi cu cineva în romani, că se uita la dumneavoastră ca la limbi străine. S-au românizat şi ei… nici hainele tradiţionale nu le mai poartă, nu-i mai deosebeşti de români”, continuă liderul romilor.
Liderii romilor încearcă să rezolve problema apelând la profesori de limba romani, dar remuneraţia cel puţin modestă îi face pe dascăli să renunţe la ideea de a-i ajuta pe cei mai tineri să-şi păstreze tradiţia şi mai ales graiul. În acest moment, în judeţ mai există doar 2 profesori care predau limba romani, unul la Vermeş şi altul la Lechinţa.
Teoria susţinută de liderul romilor pare să-i fie confirmată de Ileana, care provine dintr-o familie mixtă. Aceasta recunoaşte că numărul de cuvinte din limba romani pe care le cunoaşte poate să le numere pe degetele de la o mână.
”Mai vorbeşte mama, în special cu bunica sau cu alte rude mai în vârstă, vorbeşte când nu vrea să înţeleg ce spune”, relatează amuzată tânăra.
Întrebată dacă a fost vreodată tentată să înveţe limba strămoşilor săi, Ileana ne spune că nu vrea să o înveţe pentru că nu o ajută cu nimic.
”Mama îmi mai reproşează că nu ţin la tradiţia ţigănească, dar sincer, la ce mă ajută să ştiu vorbi romani? Mai câştigată sunt dacă învăţ engleza de exemplu. Nu mi-e ruşine că sunt ţigancă, nici vorbă, doar că nu consider că mă ajută limba romani, pe mine, ca om,” concluzionează Ileana.
Cu totul şi cu totul altfel stă situaţia în cazul lui Istvan, un rom maghiar zglobiu, care nu doar că ştie la perfecţie limba romani, ci duce mai departe şi una dintre meseriile de bază ale romilor: comerţul cu cai.
”Cum să nu ştiu ţigăneşte? Îi o ruşine să nu ştii limba ta! Io ştiu trei limbi ca ăia cu falcultăţi. Ştiu română, ţigăneşte şi ungureşte. Toţi din familie vorbim ţigăneşte şi nici nu ai pricepe nimic la noi în casă dacă n-ai ştii limba, că toţi vobim numa` ţigăneşte,” spune Istvan.
Şi meseria şi-a ales-o în funcţie de îndeletnicirile alor săi, Istvan provenind dintr-o familie care se ocupă cu creşterea şi comercializarea cailor.
”Cu asta mă ocup că asta ştiu să fac de la taică-mio şi de la bunu`. Cred că ţiganilor le place să cumpere şi să vândă cai că-s mai şmecheri, ştiu cum să pună problema. Românu` îi mai moale,” precizează mândru nevoie-mare Istvan.
Ce spun specialiştii despre acest „abandon” a limbii romani?
Sociologii spun că acest fenomen este întâlnit în toată lumea, „de vină” fiind majoritarii, al căror statul încearcă să-l împrumute minorităţile. Pierderea identităţii şi chiar şi a limbii face parte din procesele de integrare, care sunt la rândul lor o fugă de stigmat, de statutul de „diferit”.
”Modelul aspiraţional al romilor este cel majoritar. Ei adoptă modelul majoritar pentru a-şi facilita accesul la bunurile societăţii. Păstrarea tradiţiilor nu îi ajută în muncă, în societate. Adoptarea rapidă a practicilor majoritare, oarecum le garantează accesul la viaţa economică, politică şi socială,” explică sociologul Ioan Hosu.
Acesta mai spune că tendinţa de a fi ca majoritatea, cauzată de condiţia romilor, reprezintă o adevărată provocare pentru liderii comunităţilor rome.
”E o problemă a comunităţilor de romi. Ei trebuie să-şi gestioneze patrimoniul cultural, să găsească o metodă să-şi determine membrii să păstreze tradiţia autentică, nu cea pe care o vedem în telenovele. Aceia sunt deja „gadjo” (n.r. non-romani),” concluzionează Ioan Hosu.
Se încarcă comentariile...
