Plutonierul Schuster: „Într-o misiune tânjeşti cel mai mult să fii din nou femeie“

În ciuda celor 21 de ani de armată, Lenuţa Schuster nu şi-a pierdut feminitatea

Plutonierul Lenuţa Schuster afost în teatrele de război din Bosnia, Irak şi Afganistam. Femeia militar povesteşte despre experienţa ei de peste 20 de ani de armată şi mărturiseşte că  după luni întregi în uniformă militară, în treatrele de război, orice femei tânjeşte în secret după pantofii cu toc

Lenuţa Schuster are 42 de ani şi şi-a petrecut deja jumătate din viaţă în cadrul armatei. Lucrează la Unitatea Militară 02110 din cadrul Brigăzii 81 Mecanizate Bistriţa, unde doar 3% dintre cei înrolaţi sunt femei. „Mi-a plăcut armata, că dacă nu mi-ar fi plăcut poate n-aş fi rezistat atât de mult. E o meserie care e mai mult apanajul bărbaţilor, e destul de grea. Marşuri în poligoane, plecări de-acasă, misiuni, responsabilităţi foarte multe şi mari. Avem aceleaşi responsabilităţi ca şi bărbaţii, nu e nicio diferenţă între noi şi e normal să fie aşa", spune Lenuţa. Femeia este căsătorită de 19 ani şi recunoaşte că o astfel de meserie este destul de greu de alternat cu viaţa de familie. „Faptul că lucrezi într-un mediu preoponderent masculin poate să-ţi creeze probleme în viaţa de familie. Trebuie să găseşti o persoană care să te înţeleagă. Să ştie că trebuie să stai în unitate, că stai numai între bărbaţi şi că lipseşti de acasă cu săptămânile", spune ea.

A salvat un copil afgan rănit de un explozibil

Schuster şi-a petrecut mai mulţi ani în teatrele de război, ca subofiţer sanitar. A fost pentru prima dată în Bosnia, dar nimic nu s-a comparat cu experienţele ei din Irak şi Afganistan.  Misiunea ei era să lucreze în cadrul infirmeriei din tabără, unde acorda primul ajutor şi îngrijea militarii bolnavi sau răniţi. Aceasta acorda servicii medicale atât militarilor români, cât şi militarilor din cadrul NATO care solicitau ajutorul. Infirmiera în haine militare îi îngrijea şi pe civilii afgani. „Era un spital american de chirurgie, unde veneau copii, femei sau chiar bărbaţi afgani care erau răniţi şi le acordam primul ajutor", povesteşte ea. Dacă soldaţii din tabăra română în care se afla nu au întâmpinat probleme deosebite, civilii afgani erau însă supuşi pericolelor zi de zi, iar cei mai vulnerabili erau copiii. „O întâmplare deosbită a fost într-o misiune de patrulare. Eu avema misiunea de a patrula alături de militari şi de a le acorda primul ajutor în cza de ceva. Într-o zi cineva a văzut pe marginea drumului un copil plin de sânge. Era un băieţel afgan de vreo 10 anişori, rănit de un dispozitiv explozibil  improvizat într-o cutie de pepsi. Lângă el mai era un alt copil, din care rămăseseră doar resturile umane", îşi aminteşte ea. Subofiţerul sanitar i-a acordat micuţului primul ajutor înainte de a-l transporta la spitalul din zonă.

„Într-o misiune tânjeşti cel mai mult să fii din nou femeie"

Deşi condiţiile în teatrele de război sunt extrem de delicate pentru o femeie, Lenuţa Schuster spune că relaţiile dintre bărbaţii şi femeile militar sunt excepţionale.  „Bărbaţii te respectă atunci când îţi faci treaba. În momentul în care nu-ţi faci treaba, decazi în ochii lor Trebuie să fii la nivelul lor şi să munceşti cot la cot cu ei şi te respectă, sunt extraordinari", spune femeia plutonier.

Aceasta admite, însă, că există şi femei care nu prea sunt făcute pentru arme. „Sunt femei făcute să fie în armată şi sunt femei care văd armata doar prin prisma uniformei militare. Şi când se lovesc de adevăratele probleme, îşi arată slăbiciunile. Am colege care sunt la infanteri şi le văd cu arma în mână cu mâinile roşii de frig şi nu le aud niciodată plângându-se. Dar sunt şi altele printre noi care vin doar de dragul uniformei militare. De aici şi povestea că locul nostru nu este în armată. Ba este locul nostru, dacă într-adevăr îl merităm", subliniază ea.

Recunoaşte însă, că orice femeie, oricât ar fi de dură, tânjeşte după lucrurile mărunte pe care le ştiu doar femeile. „Într-o misiune tânjeşti cel mai mult să fii din nou femeie. Să porţi un pantof cu toc. Visezi să ajungi acasă să poţi ieşi îmbrăcată într-o fustă, într-o rochie Atât de importante sunt lucrurile astea minore după câteva luni de purtat uniformă", mărturiseşte femeia militar.