Povestea măştilor care „trăiesc” în singurul turn al Cetăţii Bistriţa rămas în picioare. Posesorul, unul dintre cei mai renumiţi „draculişti” din Europa
0
În singurul turn al Cetăţii Bistriţa îşi duc veacul nimeni nu ştie exact de câţi ani, sute de măşti şi păpuşi de inspiraţie tradiţională. Acestea au fost realizate şi au aparţinut lui Alexandru Misiuga, unul dintre cei mai renumiţi draculişti din Europa, care s-a dus la cer în 2009. Păpuşile şi măştile se asigură însă că nimeni nu-l va uita pe „baron” cum era numit.
Doar câteva bucăţi de zid şi un turn mai amintesc de faptul că Bistriţa a fost cetate până la mijlocul anilor 1800. Turnul Dogarilor a fost un turn de observaţie şi datează din secolul al XV-lea. Acesta are 10 metri înălţime şi patru niveluri.
După ce a fost turn de observaţie, „sediu” pentru breasla dogarilor şi chiar spital de boli mintale, Turnul Dogarilor este de mai bine de un deceniu spaţiu expoziţional.
Mai mult, ultimul etaj ascunde o colecţie inedită. Este vorba despre o colecţie de măşti şi păpuşi, care ocupă acest spaţiu de mai bine de un deceniu. Aceasta este opera lui Alexandru Misiuga, unul dintre cei mai importanţi „draculişti” din Europa.
În ciuda faptului că „draculistul” a decedat în anul 2009, amintirea sa este păstrată de această colecţie inedită, dar şi de un castel-hotel situat în Pasul Tihuţa, pe care el l-a ridicat, ţinând cont de detaliile prezentate de Bram Stoker în romanul „Dracula”. Nimeni nu a îndrăznit să desfiinţeze această colecţie, deşi posesorul nu mai este în viaţă.
Pasiunea pentru măşti şi păpuşi a lui Alexandru Misiuga se pare că s-a născut în copilărie şi a fost fructificată mai mult după ce acesta a ieşit la pensie.
„Fiindcă tata era cojocar, băieţandrii din satul meu mă rugau să le duc lor resturile de blănuri pe care nu le mai folosea. Cred că aveam vreo 6 ani. Eram curios să văd ce fac ei cu rămăşiţele de blană, iar când am văzut ce ieşea din mâinile lor am rămas uluit. Unul zicea: <<Hai să-i facem gura mai strâmbă>>, altul zicea altceva şi uite aşa am prins dragoste de a face măşti. Eu nu fac măşti cu ochi. Toate măştile mele sunt ornamentale şi toate unicate. Dintotdeauna m-am străduit să fac măşti urâte; după mine, masca este o altă figură decât cea umană, ea nu trebuie să fie frumoasă pentru că altfel ea nu poate fi mască. Pentru a confecţiona o mască trebuie să vezi ceea ce oamenii din jurul tău nu pot vedea”, spunea Misiuga, citat de Emilia Bumb în Studii Etnologice.
Misiuga a făcut de-a lungul timpului în jur de 800 de măşti, dintre care o parte sunt expuse în Turnul Dogarilor. Ultimul etaj era administrat chiar de către Misiuga, care nu doar expunea acolo, ci şi muncea în turn.
Mai mult, turnul şi măştile erau integrate în prezentările pe care Misiuga le făcea în faţa turiştilor. Măştile şi păpuşile sunt de inspiraţie populară, însă s-au folosit foarte mult materiale reciclabile.
„În general foloseşte materiale tradiţionale şi materiale reciclabile. Şi materialele tradiţionale folosite sunt şi ele reciclate. Combină cu amuzant, mai hazliu diverse materiale. Dânsului i-a plăcut să facă glume şi meşteşugul acesta parcă s-a potrivit. Venea pe la turn, îi plăcea să facă o prezentare a obiectivului şi legat cumva de Dracula”, povesteşte istoricul local Vasile Duda.
Deşi această pasiune a lui Alexandru Misiuga a fost mai puţin cunoscută, etnologul Emilia Bumb spune în cartea sa că acesta a fost unul dintre marii creatori de măşti şi păpuşi din România.
Alexandru Misiuga, unul dintre cei mai mari „draculişti” din Europa
Primul „draculist” al ţării, care s-a străduit preţ de câteva decenii să lege România de romanul „Dracula” al lui Bram Stoker este Alexandru Misiuga. În perioada comunistă, acesta a fost director al Oficiului Judeţean de Turism Bistriţa-Năsăud.
În anii `70-`80, acesta a aflat de existenţa romanului de la o echipă de filmare americană şi, fascinat de povestea ce este plasată în Pasul Bârgăului din Bistriţa-Năsăud, decide să „lege” judeţul şi mai mult de povestea celui mai sângeros vampir.
„Primul microb draculist mi se şi cuibărise în minte. Eram nespus de curios să aflu ce-o fi cu acel conte Dracula, despre care nu ştiam absolut nimic! Şi-ntr-o bună zi, mi-a surâs norocul! De la Bucureşti, un amic ce lucra la Biblioteca Centală mi-a trimis romanul cu pricina; l-am citit cu sufletul la gură! Pentru mine, contele Dracula, de-atunci devenise o bună cunoştinţă”, povesteşte Alexandru Misiuga, citat de Cristina Rusu în „Acasă la Dracula”.
Propune atunci un castel-hotel în Pasul Tihuţa, care după Revoluţie a luat numele „Dracula”. Din cauza reticienţelor date de regimul comunist, macheta lui Misiuga nu a fost respectată cu fidelitate. De exemplu, aceasta înfăţişa un cimitir în faţa hotelului, cu care securiştii nu au fost de acord, aşa că s-a renunţat la el.
Alexandru Misiuga a pus bazele Societăţii transilvănene „Dracula”, iar în 1995 a organizat primul congres din lume dedicat vampirului. La eveniment au participat în jur de 2000 de fani ai vampirului din lumea mass-media, actori sau oameni din domeniul artei.
Societatea Dracula din Londra nu doar că l-a primit cu braţele deschise, ci i-a dat şi titlul onorific de baron şi i-a înmânat inelul cu cap de mort, un simbol al draculiştilor din lumea întreagă.
Vă mai recomandăm:
Urmaşul lui Bram Stoker îl demitizează pe Dracula. Promovează Transilvania printr-un ghid turistic
Se încarcă comentariile...
